Un castel din secolul al XIII-lea a fost uitat de timp până când arheologii l-au găsit, după 800 de ani, în interiorul altui castel

Ceea ce părea a fi un castel victorian a dezvăluit rămășițele unei fortărețe medievale despre care se credea de mult timp că dispăruse.

Cu zidurile sale de piatră și fațada victoriană, Castelul Roebuck pare desprins din decorul unui roman gotic, ridicându-se pe terenurile University College Dublin. În spatele fațadei se ascunde însă o istorie mult mai veche și mai fascinantă.

Când castelul a fost renovat, în urmă cu aproximativ un secol și jumătate, se credea că vestigiile mai vechi, afectate de trecerea timpului și de lupte, fuseseră îndepărtate și transformate în moloz. Arheologul Tadhg O’Keeffe, specialist în arheologie medievală la University College, și echipa sa au descoperit recent fragmente din clădirea originală care încă se păstrează sub straturile acumulate în urma renovărilor de-a lungul secolelor. Această descoperire oferă prima imagine a castelului original după 800 de ani, scrie Popular Mechanics.

O fortăreață din secolul al XIII-lea, redescoperită după opt secole

Se crede că a fost construit în secolul al XIII-lea și a servit atât drept locuință, cât și drept fortăreață, deși aspectul său inițial era mult mai puțin somptuos decât cel al versiunilor sale ulterioare. A găzduit personalități importante, precum Lordul Cancelar al Irlandei din perioada medievală și, potrivit unor relatări, pe regele detronat Iacob al II-lea, despre care se spune că ar fi căutat adăpost între zidurile sale în 1689, după ce și-a pierdut tronul în urma Revoluției Glorioase.

În secolul următor, Castelul Roebuck ajunsese în ruină, iar ceea ce mai rămăsese din el a fost imortalizat de artistul olandez Gabriel Beranger. Fascinat de Dublin, Beranger s-a mutat definitiv acolo în 1750 și a pictat diverse peisaje cu dealurile sale de un verde intens și stâncile abrupte. De asemenea, a călătorit în alte regiuni ale Irlandei pentru a realiza schițe ale peisajelor și clădirilor antice. Beranger și-a luat pensulele cu el în timpul unei vizite la Castelul Roebuck, pe care l-a reprezentat în acuarelă, așa cum arăta în 1765.

„UCD poate afirma acum că deține cea mai veche clădire încă în picioare din campusurile universitare din Irlanda”, a declarat O’Keeffe, care și-a publicat recent descoperirile în Archaeology Ireland, într-un comunicat de presă. „Reprezentările realizate de Beranger ale castelului în ruină sunt cu adevărat fascinante. El a surprins forma de bază a clădirii, așa cum era de așteptat, dar, din fericire, a surprins și câteva dintre acele mici detalii care reprezintă indicii necesare pentru a reconstitui istoria structurală a clădirii.”

Ceea ce Beranger a imortalizat în acea pictură era departe de a fi luxos. El a prezentat castelul așa cum era în realitate: o ruină prăfuită, brăzdată de urmele trecerii timpului, cu unele dintre ferestre complet distruse. Tot ceea ce nu fusese deteriorat de intemperii sau de ghiulele se degrada treptat din cauza anilor de abandon.

Cerul senin de deasupra pare să fi fost o priveliște mult mai impresionantă decât castelul în sine, care probabil s-ar fi prăbușit dacă nu ar fi fost reparat în 1790 de Lordul Trimleston, care îl dorea drept reședință la țară. Castelul a fost cumpărat și vândut de mai multe ori, până când a beneficiat de o ultimă modernizare în 1874. După renovarea în stil gotic victorian, se credea că din Castelul Roebuck dispăruseră toate urmele trecutului său îndepărtat, până când O’Keeffe a investigat interiorul și a descoperit materiale care datează chiar din perioada medievală a construcției sale.

Arheologii încearcă să stabilească vechimea exactă a construcției

Deși elementele medievale ale castelului sunt ascunse sub tencuiala folosită pentru consolidarea pereților și a tavanelor, ele pot fi încă identificate. O schiță a castelului așa cum arăta în Evul Mediu a fost suprapusă peste o fotografie modernă pentru a evidenția exact cât de mult mai mic era acesta. Se pare că cei care au efectuat reparațiile de-a lungul anilor au ales să construiască peste structura existentă, în loc să o demoleze, la fel cum primele biserici au fost adesea construite peste templele antice grecești.

Vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a stabili anul exact în care au fost construite cele mai vechi părți ale castelului. Castelele medievale de la începutul secolului al XIII-lea sunt rare, însă reprezentarea realizată de Beranger este suficient de precisă pentru a le oferi arheologilor mai multă încredere că versiunea originală a Castelului Roebuck a fost ridicată cândva în acea perioadă.

„Trecerea timpului nu a fost blândă cu castelele construite în Evul Mediu în sudul Dublinului”, a declarat O’Keeffe. „Clădirile dispărute înseamnă pierderea unor documente istorice. Ele lasă goluri în cunoștințele noastre. Este minunat să putem readuce în atenție castelul medieval Roebuck și să știm că nu va mai fi pierdut niciodată.”

Sursă foto: University College Dublin