Descoperire arheologică lângă destinația preferată de turiștii români: A fost găsită o epavă cu amfore vechi de 4700 de ani

O descoperire arheologică rescrie istoria navigației în Marea Mediterană. O epavă cu o vechime de 4.700 de ani, considerată cea mai veche ambarcațiune existentă din istorie, a fost găsită în cadrul unei expediții de arheologie subacvatică pe coasta de sud a Turciei.

Descoperirea epavei a fost făcută în apropierea insulei Kekova din regiunea Antalya. Antalya este una dintre destinațiile preferate de turiștii români.

Ce conține epava descoperită lângă Antalya

Datată din jurul aniilor 2700 î.Hr., epava descoperită la o adâncime de 30 de metri a fost realizată dintr-o structură din lemn și măsoară 10 metri lungime, potrivit Skai.

INCIDENT Scandal la pelerinajul Sfintei Parascheva. Doi bărbați au forțat intrarea în Catedrala Mitropolitană. Unul dintre ei a fost încătușat de jandarmi

17:33

AGRICULTURĂ Fondurile europene prin GAL-uri, aproape epuizate. În ce zone mai pot găsi fermierii finanțare

17:29

Cu toate că lemnul s-a descompus de-a lungul mileniilor, încărcătura sa prețioasă a rămas intactă. Arheologii au recuperat:

• trei ancore masive din piatră
• 30 de amfore din ceramică de mari dimensiuni
• resturi organice aflate în fundul vaselor de ceramică, sub forma unui reziduu dens și vâscos.

„Epava este o adevărată capsulă a timpului pe fundul mări”, a declarat cu entuziasm profesorul Hakan Oniz de la Universitatea Aknediz, coordonatorul expediției subacvatice.

Arheologii cred că resturile organice ar proveni din uleiul de măsline, vinul sau rășinile transportate. Anterior, cea mai veche epavă era datată din anii 2400 î.Hr., descoperită în Marea Neagră, pe coasta bulgară.

Cum arăta lumea acum 4700 de ani și care sunt cele mai vechi ambarcațiuni ?

Conform declarațiilor oficiale făcute de ministrul turc al Culturii și Turismului, Mehmet Nuri Ersoy, cercetătorii au scos la lumină amfore vechi de 4.400 – 4.700 de ani.

Asta înseamnă că epava s-a scufundat în jurul aniilor 2400 – 2700 î. Hr., exact în perioada când egiptenii construiau Piramidele de la Giza.

Oamenii au practicat navigația încă din preistorie. Primele ambarcațiuni erau canoe simple din lemn. Cea mai veche canoe datează din anul 8040 î.Hr. și a fost găsită în Țările de Jos.

Egiptenii au fost printre primele popoare care au construit bărci din struf și corăbii din lemn pentru a naviga pe Nil, a transporta blocurile din granit pentru construirea piramidelor și a practica pescuitul.

Potrivit mitologiei egiptene, egiptenii cred că zeul Ra cu cap de șoim și trup de om este cel care transportă Soarele de dimineață până seara cu o „barcă”.

În complexul Marii Piramide a faraonului Khufu a fost găsită o corabie „solară” intactă din lemn care datează din anii 2500 î.Hr.

Scurt Istoric: Navigația în antichitate

Dovezi ale practicării navigației s-au găsit și în Indo-Pacific, în jurul aniilor 3000 – 1000 î.Hr. În Marea Mediterană, pe durata epocii bronzului, minoicii au fost un model de prima civilizație maritimă.

Navigatorii minoici din Creta se foloseau de constelații pentru a se orient. Aceștia practicau comerțul maritim cu Egiptul și cu civilizațiile anatoliene  din Turcia de azi.

Civilizația minoică s-a prăbușit în secolul 17 î.Hr, din cauza cutremurelor din Creta, care a fost în cele din urmă ocupată de micenienii din Grecia continentală, poporul care ar  fi incendiat inclusiv legendara cetate a Troiei (Ilion).

În jurul secolelor 13-12 î.Hr., Imperiul Hitit, civilizația miceniană și Noul Regat Egiptean s-au prăbușit în urma invaziilor ale „popoarelor mării”, pirați misterioși proveniți din Europa și din rândul mercenarilor neplătiți din Mediterana de Est.

Navigația din Marea Mediterană nu s-a mai practicat la scară largă până în secolul 8 î.Hr, când grecii au început să colonizeze zonele de coastă ale Italiei, Africii de Nord și ale Turciei. Miturile grecești despre expediția lui Iason și a argonauților în căutarea lânii de aur, precum și despre călătoria de întoarcere plină de peripeții a lui Ulise, au fost propagate de atunci.

Sursa Foto: Wikipedia Commons