Un nou studiu dezvăluie ce îi ajută cu adevărat pe copii să citească bine. Inteligența are un rol mai mic decât se credea
Un studiu amplu, recent, dezvăluie faptul că inteligența joacă un rol surprinzător de limitat în succesul copiilor la citit, în timp ce procesarea vizuală nu a prezentat nicio legătură semnificativă. În schimb, cei mai puternici predictori sunt recunoașterea sunetelor, vocabularul și cunoștințele generale, oferind indicii noi despre cum pot fi ajutați copiii care întâmpină dificultăți la citit.
Timp de decenii, explicațiile privind motivele pentru care unii copii au dificultăți la citit s-au concentrat adesea pe doi factori: inteligența și capacitatea de a procesa informații vizuale.
S-a presupus frecvent că acei copii care citesc cu ușurință sunt mai inteligenți, în timp ce copiii care întâmpină dificultăți au fost uneori priviți ca fiind mai puțin capabili. O altă convingere răspândită este aceea că dificultățile de citire apar, în principal, din probleme legate de interpretarea cuvintelor și a literelor de pe pagină.
Cu toate acestea, un studiu major, recent, contrazice aceste presupuneri, sugerând că abilitățile cele mai importante pentru succesul în citit ar putea fi foarte diferite de ceea ce se așteaptă mulți oameni, conform Science Daily.
Dr. Daniel Hajovsky, conferențiar în cadrul Departamentului de Psihologie Educațională al Universității Texas A&M, a condus una dintre cele mai ample cercetări realizate până în prezent cu privire la modul în care abilitățile cognitive sunt legate de performanța în citit. Studiul a reunit oameni de știință de la Universitatea din Kansas, Universitatea St. John’s, Universitatea de Stat Montclair și Universitatea Temple, pentru a analiza care abilități mentale prezic cel mai bine dezvoltarea capacității de a citi și de ce unii copii întâmpină dificultăți.
Un studiu amplu dezvăluie ce anume prezice, în realitate, succesul în citit
Pentru a investiga aceste relații, cercetătorii au combinat 50.000 de corelații, extrase din 137 de baterii de teste cognitive și de performanță, într-un singur model statistic. Această abordare la scară largă le-a permis să evalueze contribuția fiecărei abilități mentale la performanța în citit, ajutând totodată la clarificarea motivului pentru care studiile anterioare au dus, uneori, la concluzii contradictorii.
Rezultatele au scos la iveală câteva surprize. Procesarea vizuală nu a prezentat nicio legătură semnificativă cu capacitatea de a citi, pe parcursul întregii analize. Inteligența generală a fost asociată cu performanța în citit, însă influența sa a fost considerabil mai mică decât sugeraseră unele cercetări anterioare.
În schimb, două abilități mai puțin discutate s-au dovedit a fi predictori deosebit de importanți pentru succesul în citit: procesarea auditivă și cunoștințele generale (sau cunoștințele de înțelegere).
„O constatare notabilă a fost aceea că inteligența generală a avut un rol mai puțin dominant decât în unele meta-analize anterioare”, a declarat Hajovsky. „Abilități vaste, precum cunoștințele acumulate (comprehensiunea-cunoaștere) și procesarea auditivă, au jucat roluri importante și specifice în citire, dincolo de inteligența generală – în special în ceea ce privește decodarea și înțelegerea textului.”
Două abilități adesea trecute cu vederea joacă un rol major în citire
Procesarea auditivă presupune recunoașterea și distingerea sunetelor individuale care alcătuiesc cuvintele rostite. De exemplu, un copil trebuie să identifice sunetele distincte dintr-un cuvânt pentru a înțelege modul în care acestea corespund literelor scrise. Această abilitate susține decodarea – procesul prin care se stabilește cum se pronunță cuvintele scrise.
Cunoștințele acumulate (comprehensiunea-cunoaștere) se referă la vocabularul, conceptele și informațiile generale pe care un copil le-a dobândit prin învățare și experiențe cotidiene. Existența acestei baze facilitează înțelegerea sensului cuvintelor, al propozițiilor și al fragmentelor mai lungi.
Împreună, aceste două abilități s-au dovedit a fi predictori mai siguri ai performanței la citire decât oricare alte competențe analizate în studiu. Alte funcții cognitive – precum memoria, raționamentul și viteza de procesare mentală – au contribuit, de asemenea, la dezvoltarea abilităților de citire, având însă un rol mai degrabă de susținere.
Rezultatele sugerează că citirea nu este doar o reflectare a inteligenței generale sau a eficienței cu care un copil procesează informațiile vizuale. Dimpotrivă, ea depinde de mai multe abilități interconectate, competențele legate de limbaj având un rol deosebit de important.