Cine a fost Sfântul Cuvios și Mărturisitor Talaleu, pomenit în calendarul ortodox la 27 februarie
Sfinții Cuvioși Mărturisitori Procopie și Talaleu sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 27 februarie. Procopie s-a născut în timpul când, la Constantinopol, împărat era Leon al III-lea Isaurul (717-741), cel care a declanșat prigoana iconoclastă împotriva drept credincioșilor, considerați de autoritățile eretice închinători la idoli.
„Atunci, acest mare și nemișcat stâlp și tare apărător al dreptei credințe a stat cu bărbăție împotriva taberelor eretice, care cu păgânătate huleau întruparea Cuvântului lui Dumnezeu și cu necinste nesocoteau asemănarea lui Hristos, cea după omenire închipuită pe icoană”, scrie „Viețile Sfinților”.
Sfântul Procopie, supus la chinuri
„Dar, Cuviosul Procopie îi făcea pe toți de rușine, mustrându-le socoteala lor cea nebună și cu nebiruite cuvinte însuflate de Dumnezeu îi biruia, rupându-le ca pe o pânză de păianjen împletiturile lor cele meșteșugite. Pentru aceasta a pornit spre mânie pe împăratul cel cu numele și cu năravul de fiară, care ca un leu ieșind din pustie răcnea, căutând să înghită pe cineva”. (Viețile Sfinților)
Monah și iconodul (cinstitor de icoane), Sfântul Procopie a fost prins, întemnițat și supus la chinuri. După moartea lui Leon IV (775-780), iconodulii întemnițați pentru dreapta credință au fost eliberați. Sfântul Procopie s-a întors, astfel, la mănăstire, unde a rămas până la moarte.
Așa, „la adânci bătrânețe, s-a dus la Domnul nostru Iisus Hristos, ca să-L vadă, acum nu în icoană, ci în față, și să primească plata cea dorită a ostenelilor sale, ca un pustnic și ca un pătimitor al lui Hristos, care pentru sfânta lui icoană s-a nevoit până la sânge”. (Viețile Sfinților)
Cin e a fost Sfântul Talaleu
Sfântul Cuvios Talaleu s-a născut în Cilicia. A intrat din tinerețe în Mănăstirea Sfântul Sava, din Palestina. După un timp de stat în mănăstire, Sfântul Talaleu s-a dus lângă cetatea Gavalia, din Siria, unde pe un loc necurat, pe care se aflau risipite ruinele unui templu vechi, și-a ridicat mai întâi o colibă, apoi o mică chilie. Chilia era atât de strâmtă, căci nu o construise după măsura staturii sale, ci înaltă de doi coți și largă de un cot, încât totdeauna ținea capul plecat la genunchi.
Cuviosul Talaleu a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul săvârșirii minunilor. Tămăduia bolile și neputințele, nu numai la oameni, ci și la animale. Pentru aceasta, mulți locuitori din satele din jur veneau la el și mulți închinători de idoli s-au întors la Dumnezeu. Cu ajutorul locuitorilor, Sfântul Talaleu a stricat capiștea idolească (templu sau altar dedicat zeităților antice) din hotarele cetății Gavaliei și a zidit în locul ei o biserică în cinstea Tuturor Sfinților Mucenici.
Sfântul Talaleu a trăit în rânduiala monahală 70 de ani, neîncetând din plângere niciodată și spunând către toți: „Dumnezeu ne-a dat nouă vremea aceasta, fraților, spre pocăință și, de o vom pierde pe ea, vom fi foarte mult întrebați de dânsa”.
RECOMANDAREA AUTORULUI: