Crăciunul in lume, tradiții și superstiții de la alte popoare. Ce paradă inedită fac milionarii din Elveția

Crăciunul este sărbătoarea care reușește să unească oameni din toate colțurile lumii, indiferent de religie sau cultură. Deși semnificația religioasă rămâne aceeași – Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos -, modul în care este celebrată ziua de 25 decembrie diferă de la o țară la alta.

Dar, peste tot în lume, spiritul Crăciunului aduce mai aproape familia și prietenii.

Finlanda și misteriosul Joulupukki

În ziua de Crăciun, masa festivă, cadourile și bradul împodobit sunt elemente comune, regăsite pe întreg globul.

Dacă în multe părți de pe Pământ copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, cei din Finlanda îl cunosc pe Joulupukki, un personaj legendar care ar trăi în ținutul Korvatunturi, loc ce are forma unei urechi uriașe. Legenda spune că de acolo Moșul Joulupukki „ascultă” dacă cei mici au fost cuminți peste an.

În Finlanda, sărbătoarea începe în Ajun, cu slujbe religioase și aprinderea lumânărilor la mormintele celor dragi. Apoi, Joulupukki apare personal în casele oamenilor, punând mereu aceeași întrebare: „Sunt copii cuminți aici?”. Răspunsul este, desigur, un „da” strigat în cor.

La Antipozi, Crăciunul se sărbătorește în plină vară, la temperaturi de peste 30 de grade. Astfel, Moș Crăciun este adesea reprezentat pe plajă, sosind pe o placă de surf în loc de sanie. O superstiție des întâlnită în Australia spune că într-o prăjitură de Crăciun se ascunde o mică bijuterie din aur, iar cel care o găsește va avea noroc și prosperitate în anul ce urmează.

Obiceiuri din Austria și Germania

În Austria, Crăciunul începe de …Sfântul Nicolae. Tradiția spune că Sfântul Nicolae merge din casă în casă însoţit de un diavol și le cere copiilor lista cu lucrurile bune şi lucrurile rele pe care le-au făcut. Cei cuminți primesc nuci, dulciuri și mici daruri. Una dintre superstițiile populare cere ca darurile de Crăciun să fie deschise abia după cina din Ajunul Crăciunului, pentru a aduce belșug.

În Germania, Crăciunul are o importanță aparte. Patru lumânări vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică a lunii decembrie, marcând apropierea sărbătorii. Ajunul este ziua principală, când familia se reunește, iar copiii primesc daruri de la Christkind – Pruncul Iisus. Pentru nemți, Crăciunul este mai degrabă un moment de introspecție decât de petrecere zgomotoasă.

Bulgaria și tradiția „Koledarilor”

În Bulgaria, Crăciunul, numit „Koleda”, începe la miezul nopții. Tinerele fete pregătesc o pâine specială, „Krava”, oferită colindătorului preferat. „Koledarii” sunt tineri necăsătoriți, îmbrăcați în costume tradiționale, care merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și belșug.

Crăciunul canadian reflectă diversitatea culturală a țării. Comunitățile francofone pregătesc celebra „tourtière”, care este o plăcintă din carne. Nu lipsesc supele tradiționale și nici desertul emblematic „Yule Log”, o prăjitură în formă de buturugă. Yule Log este simbolul trunchiului de mesteacăn ars în focul imens ce a durat toată noaptea dinaintea plecării francezilor în Canada. În schimb, canadienii de origine britanică preferă friptura de gâscă sau vită şi budinca de prune.

În Chile, copiii confecționează figurine din lut, așezate sub brad, iar Moșul alege câte una din fiecare casă. În Cuba, Ajunul este numit „Nochebuena” și reprezintă centrul sărbătorii Crăciunului. Se fac mese bogate, care durează câteva zile. De exemplu, în a doua zi de Crăciun, cele mai mari neamuri se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ, frig un porc întreg pe un jar puternic. Familiile respective (în Cuba, neamul include rudele de toate gradele!) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

Elveția și parada ridichilor luminate

În Elveția, Samichlaus (Moş Crăciun) aduce bradul de Crăciun, o tradiție veche încă din anul 1775. Un obicei aparte este parada ridichilor scobite și luminate. Copiii, ajutați de părinți, transformă ridichile în felinare decorative și le poartă în procesiuni. Cei mici merg la şcoala unde învaţă și cântă în cor colinde tradiționale.

Francezii nu concep masa de Crăciun fără „Bûche de Noël”, care este prăjitura simbolică în formă de buturugă. În Italia, cadourile nu se dau pe 25 decembrie, ci în ziua de 6 ianuarie, când le aduce Befana, o vrăjitoare bătrână, dar binevoitoare, care îi răsplătește pe copiii cuminți.

Grecii celebrează Nașterea Domnului cu dulciuri tradiționale, „Melomakaronas” (plăcintă însiropată cu miere) și „Kourabiedes” (prăjitură acoperită cu fulgi de zăhar). La eleni, darurile sunt aduse de Sfântul Vasile, considerat filantropul Asiei Mici.

Superstiții neobișnuite

În Cehia, fetele nemăritate aruncă un pantof peste umăr în seara de Ajun. Dacă acesta cade cu vârful spre ușă, se spune că urmează o căsătorie în casa respectivă.

În Filipine, Crăciunul este marcat de „Ligligan Parul Sampernandu”, festivalul lanternelor gigantice. Aici, în orașul San Fernando, sate întregi concurează pentru a construi cele mai impresionante felinare în formă de stea. Unele felinare ajung să măsoare şi cinci metri în diametru, cu becuri alimentate de baterii şi cu decoruri ample şi foarte frumoase.

Indiferent de diferențele culturale sau geografice, Crăciunul rămâne un prilej de bucurie și mulțumire adusă lui Dumnezeu. Cu acest prilej, tradițiile vechi capătă viață și dau sens celei mai iubite sărbători ale lumii.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Tradiții și obiceiuri pentru românii care sărbătoresc Crăciunul IULIAN (7 ianuarie)

Pepe, despre tradițiile de Crăciun din familia sa. ”Magia sărbătorilor trebuie să rămână”