Patrick André de Hillerin taxează DUR textul lui Gabriel Liiceanu pentru premierul Bolojan: „Și-a câștigat locul în galeria marilor lingăi de dreapta”
Într-un text publicat zilele trecute pe Contributors, Gabriel Liiceanu l-a ridicat pe premierul Ilie Bolojan la rang de profet, comparându-l cu Moise. Acesta nu s-a oprit aici însă. Filosoful l-a așezat pe șeful Guvernului alături de mari figuri istorice, precum Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu.
Această pledoarie, care a stârnit multe patimi în spațiul public, l-a scos din sărite, de-a dreptul și pe jurnalistul Patrick André de Hillerin. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, acesta a ironizat stilul lui Liiceanu și a spus că la cei 83 de ani ai săi, acesta dă dovadă de o „flexibilitate aparte”, prin care reușește să se poziționeze în aceeași categorie cu Bolojan.
Jurnalistul îi reproșează faptul că, în toți acești ani, Liiceanu a pus umărul, prin susținerea sa publică, la promovarea unor politicieni care s-au dovedit în final a fi „dezastruoși”. În opinia sa, filosoful are un „CV” bogat de pariuri politice ratate.
„Toți politicienii pe care i-a susținut în alegeri și după, în ultimele trei decenii și jumătate, au fost niște dezamăgiri crunte, care s-au bălăngănit inestetic și dăunător între incompetență și ticăloșie. Dacă Humaintas ar fi ales autorii pe care-i publică după aceleași criterii pe care le folosește Gabriel Liiceanu ca să aleagă politicienii pe care-i pupă în fund, editura n-ar fi rezistat pe piață mai mult de un cincinal.”
Comparatia lui Bolojan cu Mihail Kogălniceanu l-a enervat de-a dreptul pe jurnalist.
„Să-l compari pe Ilie Bolojan cu Mihail Kogălniceanu este dovada unei slugărnicii care frizează senilitatea. Nu mă prea interesează Moise, dar Mihail Kogălniceanu a fost, din punctul meu de vedere, cel mai mare politician român al tuturor vremurilor. Viziunea lui a modelat România pentru câteva decenii. Să-l compari pe acest făuritor de țară cu un frustrat frigid, considerându-i cel puțin egali, este inimaginabil.”
În final, i-a recomandat lui Liiceanu să renunțe la „ode” dedicate politicienilor. Mesajul a fost cât se poate de clar: dacă pe partea de editură și librărie, filosoful a adus lucruri bune, pe partea de „pupincurism politic” nu are de ce să fie recunoscut, conchide jurnalistul.
„Domnule Liiceanu, făceți-vă un bine și renunțați la odele astea penibile și degradante. V-ați câștigat deja locul în galeria marilor lingăi de dreapta, nu mai insistați. Națiunea nu prea are de ce să vă fie recunoscătoare pe partea asta. Pe parte de editură și librărie, da, vă putem mulțumi. Pe partea de pupincurism, însă…”
Sursa foto: Mediafax foto / Alexandru Dobre, Raul Stef
AUTORUL RECOMANDĂ: