Toni Neacșu acuză Guvernul Bolojan că a trimis date false la CEDO în dosarul restanțelor salariale ale magistraților. Ce ar fi de făcut acum

Publicat: 29 10. 2026, 11:54
Avocatul Toni Neacșu

Avocatul Toni Neacșu intervine în scandalul restanțelor salariale solicitate de magistrați. Așa cum se știe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerile magistraților privind restanțele salariale datorate de Guvern și a invocat posibil conflict de interese. Toni Neacșu acuză Guvernul Bolojan că a trimis deliberat date false către instituția europeană și avansează o soluție pentru deblocarea crizei. 

În replică, magistrații români susțin că decizia CEDO nu anulează obligațiile autorităților de a respecta calendarul de plată. Judecătorii Curții Supreme afirmă că există o distincție juridică esențială între situația examinată de CEDO și solicitările magistraților din procesul intentat Guvernului.

Neacșu: Cifrele false nu sunt o poveste încheiată încă

Într-un amplu comentariu postat pe contul său de Facebook comentariu postat pe contul său de Facebook, cunoscutul avocat Adrian Toni Neacșu atrage atenția că decizia CEDO este una eronată, din moment ce s-a bazat pe datele false transmise de Guvernul premierului demis Ilie Bolojan. Fostul judecător susține că aceste date false apar și în alt dosar, aflat încă pe rol.

 

„Cifrele false pe care Guvernul le-a dat oficial la CEDO nu sunt o poveste încheiată încă. Informațiile false se află și într-un alt dosar, încă deschis (cererea nr. 34779/23), iar în dosarul acela Guvernul și premierul Luca Niculescu au obligații imediate.

Nu e încheiată și pentru că sunt convins că dacă încă Parchetul nu s-a autosesizat, reclamanții care au pierdut vor depune o plângere penală. (…)
Să reiau pe scurt. În 2023, Curtea de la Strasbourg a trimis Guvernului șase cereri ale unor judecători care se plângeau că statul le tot reeșalonează restanțele salariale: Andriescu, nr. 34779/23, și alte cinci. CEDO a cerut date statistice suplimentare și Guvernul Bolojan a răspuns printr-o singură comunicare pentru toate, în mai sau iunie 2026.
A scris acolo, mincinos, că magistraților li s-au plătit 1,63 miliarde de euro, iar tuturor celorlalți bugetari, la un loc, în douăzeci de ani, doar 73 de milioane.
Pe 13 octombrie, Curtea a luat cifrele comunicate de Guvern de bune și a respins cinci dintre cele șase cereri, în decizia Pușcașu (pe inadmisibilitate) (…)”.

Ce spune Consiliul Fiscal

„Am arătat deja, cu rapoartele Consiliului Fiscal, cât de departe de adevăr e cifra: din 2012 până în 2025, statul a plătit pe hotărâri judecătorești salariale 23,1 miliarde de lei. Numai în 2019, într-o singură lună, aprilie, din bugetul central, s-a achitat unei singure categorii profesionale, profesorii, dublul sumei prezentate de Guvern ca fiind pentru 20 de ani.

Diferențele sunt atât de mari încât este imposibil să fie o simplă eroare; probabil că ascunde o intenție. (…)
La paragraful 154 din motivare, Curtea spune că magistrații n-au fost discriminați, pentru că celorlalți funcționari li se datorau, tuturor, sume „mult mai mici”. La paragraful 142, Curtea spune că valul restanțelor magistraților fost „neașteptat” pentru autorități și atât de mare încât justifica măsuri excepționale”.

Prostul obicei al statului

Avocatul mai arată că statul „și-a făcut un obicei din acordarea de drepturi salariale mincinoase personalului bugetar,
„Dimpotrivă, datele reale arată că fenomenul era cunoscut, măsurat și gestionat de cincisprezece ani și mai ales că statul român și-a făcut un obicei din acordarea de drepturi salariale mincinoase personalului bugetar, pe care apoi aceștia le câștigă doar în justiție și pe care tot statul le plătește cu țârâita, adică prin eșalonări repetate. 1 bugetar din 3 (400.000) a fost nevoit să își obțină în instanțe drepturile salariale sau să câștige ceea ce înainte de alegeri i se dă de către partide doar pe hârtie și apoi nu mai e recunoscut. Statul român, de 20 de ani, plătește către personalul bugetar în medie 0,1% din PIB obligații rezultate din hotărâri judecătorești eșalonate.
Dacă ar fi cunoscut aceste date, CEDO nu mai putea reține o situație excepțională doar în ce privește magistrații (6.000 din cele 160.000 de titluri executorii) și ar fi trebuit să accepte că statul român are o politică sistematică de nerespectare a hotărârilor judecătorești în materie salarială, pe care le eșalonează și re-eșalonează în mod repetat (…)”

Ce are statul de făcut

Ce trebuie să facă acum Guvernul nu ține de bunăvoință, conchide Toni Neacșu (întregul comentariu AICI).
„Art. 38 din Convenție obligă statul să dea Curții „toate facilitățile necesare” pentru examinarea cauzei, iar Curtea a explicat de nenumărate ori că asta înseamnă informații complete și exacte, oferite din proprie inițiativă, nu smulse la cerere. Regulamentul Curții cere părților, la art. 44A, să coopereze pe deplin, iar la art. 44C îi dă voie Curții să tragă orice concluzie din faptul că o parte a ținut pentru sine informații pe care le avea. Pentru asemenea lucruri, Curtea a constatat încălcarea art. 38 împotriva unor state”.