Vânătorii de comori dezgroapă artefacte, iar statul le îngroapă la loc: „De recompense nici nu se pune problema”

Sute de comori, monede romane și statuete antice și zac în sertarele direcţiilor de Cultură sau din muzee, din cauză că autorităţile ignoră cu bună ştiinţă legislaţia în vigoare. Vânătorii de comori sunt îndreptățiți să primească până la 40% din valoarea obiectului descoperit, pe care, de altfel, sunt obligați să-l predea autorităților. Însă după ce au predat obiectele, căutătorii de comori se plâng că acestea sunt „expuse” în sertarele primăriilor. Cât despre recompense, nu prea se mai pune problema.

Unul dintre pasionaţii de astfel de activităţi este Tiberiu Davos care aduce la lumină comori de mai bine de 6 ani.

Detectorul său de metale a devenit un adevărat arheolog necuvântător.

„Nu e doar un hobby pentru mine, e o pasiune serioasă. Ies foarte des pe teren, caut mult și cu răbdare.

În tot timpul ăsta am avut descoperiri pe care eu le consider foarte importante.

Am găsit de toate: oale cu peste 8.000 de monede, foarte multe monede de argint, monede rare care valorează mii de euro, dar și obiecte din aur.

În total, cred că am predat undeva la 30 de grame de aur, plus alte zeci de artefacte.

Am descoperit și piese speciale, cum ar fi un lacăt roman – din ce știu eu, unic în România – și o statuetă din bronz cu Hercule.

Zeci de detectorişti îşi pun timpul şi răbdarea în slujba pământului care-i recompensează generos cu monede vechi, figurine antropomorfe şi chiar cu bucăţi de aur.

Numai statul român, prin Direcţia de Culte, nu prea dă semne că ar avea de gând să le dea ceva în schimbul obiectelor predate.

Cum încalcă autoritățile legea recompensei

Legea prin care ar trebui să fie recompensaţi de către statul român, O.G 43/2000, nu este pusă în aplicare cu anii sau chiar deloc de către reprezentanţii Ministerului Culturii în teritoriu.

Gândul a stat de vorbă cu Tiberiu Davos, un detectorist care desfăşoară o astfel de activitate în Argeş, de 6 ani.

„Problema mea nu este că le găsesc. Problema începe după ce le găsesc.
Conform legii, trebuie să predau tot în maximum 72 de ore. Și vreau să respect legea.

Doar că, în realitate, e foarte greu. Merg la Direcția Județeană de Cultură și de multe ori nu mă bagă nimeni în seamă.

Mi se spune că nu primesc obiectele sau sunt trimis în altă parte.

Ajung la primării, dar ori nu găsesc pe nimeni, ori mi se spune că nu știu cum să procedeze, ori pur și simplu sunt trimis acasă.

Eu vreau să predau corect, dar parcă sistemul nu mă ajută deloc”, spune Tiberiu Davos, pentru Gândul.

Atitudinea autorităţilor, potrivit detectoristului, pare să fie una care încurajează mai mult practicile oneroase.

Practic, căutătorii de comori nu sunt de blamat dacă se îndreaptă mai mult spre piaţa neagră decât spre respectarea legii.

„Și chiar și atunci când reușesc să predau obiectele, nu primesc nimic înapoi.

Nicio confirmare, niciun document clar, niciun e-mail, nimic. Nu știu ce se întâmplă cu ce am predat. Nu știu dacă sunt evaluate, dacă ajung în muzee sau dacă stau uitate undeva.Iar de recompense… nici nu prea se pune problema.

Din ce am înțeles și din ce am trăit eu, dacă vrei să primești ceva, trebuie să dai statul în judecată. Altfel, nu te caută nimeni, nu te informează nimeni.”

Are peste 100 de procese verbale de predare/primire de obiecte

Tiberiu Davos mai spune că, de-a lungul celor 6 ani, a adus la lumină obiecte de tezaur care i-ar aduce un venit de peste 10.000 de euro.

Tiberiu Davos spune că numai oalele cu monede, descoperite recent, ar ajunge undeva la 2.000 de euro.

„Sincer, e frustrant. Pentru că eu nu fac asta pentru bani. Îmi place istoria, îmi place să descopăr lucruri și vreau să contribui.

Dar când vezi că nu există interes, că nu ești respectat și că nu există o procedură clară, îți vine să te lași.

Asta e experiența mea, pe scurt: găsesc lucruri valoroase pentru patrimoniu.

Dar când vine vorba de predare și de recunoaștere, parcă nimănui nu îi pasă.”

Arheologii vs. vânătorii de comori

Dragoş Măndescu este unul dintre cei mai experimentați arheologi din ţară şi adjunctul Muzeului Judeţean Argeş.

Gândul a stat de vorbă cu el, atât în calitate de specialist în arheologie, cât şi ca director de muzeu.

„Ca director, ar trebui să-l bucure pentru că astfel de obiecte intră în patrimoniu piese de valoare arheologice. Dar ca specialist, ar trebui să se întristeze din cauză că sunt rupte de context şi nu mai ştim exact poziţia lor şi legătura lor cu altele care erau în zonă. 

Nu ştim de unde le aduc. Sunt materiale care se pierd pentru totdeauna. Sunt contaminate pe vecie.”, ne spune Dragoş Măndescu

Pentru ca un obiect de patrimoniu să fie considerat corect „recoltat”, acesta trebuie lăsat de detectorişti pe locul în care au dat de el.

Potrivit legii, aceştia au obligaţia să anunţe primarul de pe raza localităţii unde au descoperit comoara.

Acesta va solicita prezenţa celor de la Direcţia de Cultură care va dispune dacă se va solicita prezenţa unui arheolog sau nu în zonă.

Dragoş Măndescu ne-a mai spus că obiectele sunt predate de cei de la Cultură muzeului.

Banii care îi revin celui care a făcut descoperirea sunt daţi de aceeaşi instituţie.

Cum intră cineva în posesia banilor care revin de pe urma comorilor descoperite

Însă, în anumite situaţii, acesta trebuie să meargă în instanţă ca să beneficieze de bonificaţie.

Legea spune că doar un judecător poate să decidă dacă obiectele au fost descoperite întâmplător sau cu intenţie.

„El dacă pleacă cu detectorul la spinare și intenția lui este să caute comori, acolo descoperirea lui nu mai este întâmplătoare.

E cu intenţie. Uneori, poate să frizeze şi penalul. Pentru că mergi cu intenţia de a găsi lucruri de valoare pe care vrei să le valorifici.

Sunt lucruri ale statului pe care vrei să le valorifici la stat. Nu sunt nici măcar ale proprietatrilor terenului.

Mai mult îi încurcă şi pe proprietarii terenului”, mai spune directorul Măndescu.

Directorul Măndescu spune că legislaţia privitoare la maniera în care sunt descoperite aceste artefacte de amatori faţă de specialişti.

Arheologii au mers în urma unor detectorişti, la Rucăr, care au descoperit nişte brăţări din argint.

Specialiştii au mai găsit şi ei un rest dintr-o a treia brăţară.

„Ne-a spus că are legătură cu Castrul Roman de la Rucăr care se află undeva la 500 m distanţă. Dacă nu ne convingeam cu mâna noastră, ar fi fost o bucată de metal fără nicio valoare”, concluzionează directorul Muzeului Judeţean Argeş.

Dragoş Măndescu ne-a asigurat că aceste comori sunt valorificate şi promovate.

Muzeul pe care-l conduce se află în renovare de 6 ani şi de atunci n-a mai avut loc nicio expoziţie.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

TOP 10 | Cele mai mari comori descoperite în România din greșeală, cu detectorul de metale

Daniel Roxin: „Mai degrabă descoperă detectoriștii comori antice decât arheologii, pe zona dacică”