Cât MERCUR conţin conservele de ton şi cât de nocive sunt pentru sănătate, în special în cazul femeilor însărcinate

Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) este organismul care controlează contaminarea alimentelor cu substanţe toxice şi nocive, existând limite care trebuie respectate prin lege.

Când vine vorba de conserve, le putem folosi pentru că sunt sigure, dar este important să le depozitam în mod corect şi să respectăm data de expirare a produsului. Iar persoanele care sunt atente la sănătate lor se îndreaptă foarte mult către tonul natural, deoarece conţine mai puţin ulei şi mai puţine grăsimi, scrie Mediafax.

Totuși, mulți se întreabă cât mercur conţin conservele de ton şi cât de nocive sunt pentru sănătate. Ei bine, acumularea de metilmercur este tipică tonului şi tuturor peştilor mari, datorită unui proces numit bioamplificare (acumularea de substanţe toxice în fiinţe vii creşte în concentraţie pe măsură ce se ridică în vârful piramidei alimentare).

METEO Prognoză de ultimă oră de la ANM, în exclusivitate pentru Gândul: „Vom avea un sfârșit de an cu vreme rece, geroasă, și cu vânt în zona de munte”

13:33

PREVIZIUNI Predicții din 1998: Americanii au încercat să ghicească cum va arăta anul 2025. Ce au previziuni au devenit realitate

13:16

De exemplu, un peşte de talie medie acumulează mercur prin consumul de peşti mici care conţin deja cantităţi de mercur, chiar dacă scăzute. EFSA stabileşte săptămânal (nu zilnic) praguri de mercur care sunt de aproximativ 1,6 micrograme de metilmercur/kg greutate corporală.

Prin urmare, potrivit sursei citate, dacă mâncați ton sau peşte mare în general în dozele potrivite şi respectați frecvenţa de consum, atunci nu există riscul să luaţi metilmercur în cantităţi toxice.

Cât de periculoase sunt conservele de ton pentru femeile însărcinate

Femeile însărcinate sau cele care intenţionează să aibă un copil trebuie să limiteze consumul de peşte care poate conţine concentraţii mari de metilmercur, cum ar fi tonul, peştele-spadă sau rechin.

Conform Ghidurilor privind sarcina fiziologică, consumul trebuie limitat la cel mult două conserve de mărime medie sau o friptură de ton pe săptămână.

În concluzie, cea mai bună strategie alimentară este să variem tipul de peşte pe care îl consumăm, preferându-l pe cel proaspăt şi mic, precum macrou, hamsii și sardine. Tonul conservat nu trebuie neapărat exclus din meniu, dar nu trebuie să mâncăm mai mult de o dată pe săptămână.