Ecouri internaționale laudative despre Opera din București, într-una dintre cele mai importante publicații de profil din lume

„Cea de-a patra ediție a Festivalului de Operă de la București a fost lansată duminică seara cu o demonstrație fastuoasă a talentelor care urcîă pe scena companiei gazdă”, notează prestigioasa publicație britanică Gramophone. 

Cu încă nouă producții care vor urma în următoarele nouă seri, toate puse în scenă de diferite companii din România și din țările vecine, Republica Moldova și Bulgaria, Opera Națională din București a stabilit un standard pe care rivalii săi ar fi bucuroși să îl atingă în această renaștere adesea pătrunzătoare, dar mereu captivantă, a celei mai durabile contribuții a lui Gounod la marea operă franceză.

Pentru adepții lui Faust, cei trei actori principali erau cunoscuți și s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, punctează Gramophone. Méphistophélès – interpretat de Erwin Schrott – emana un farmec saturnian, piesa sa de rezistență „Veau d’Or” reverberând în sala de spectacol.

VIDEO George Simion: Exit poll-urile sunt otrăvite: contează voturile din urnă numărate corect. La ora 21:00 nu aflăm nimic, ci la 22:00

18:07

ULTIMA ORĂ Bolojan anunță că bugetul României va fi votat “cel mai devreme” la finalul lunii ianuarie 2026

17:49

Ștefan Pop a cântat rolul principal cu vocalele italianizate și registrul înalt vibrant care aparțin moștenirii sale românești, proiectând „Salut demeure” cu o ardoare demnă de Rodolfo al lui Puccini.

Sursa – Gramophone

„Un trio final cu valuri de tonuri care îți dau fiori”

Gounod își amintea că a auzit Don Giovanni de Mozart în copilărie și a fost momentul care i-a definit viața viitoare. Fie și numai în acest sens, Faust seamănă cu opera buffă a lui Mozart, ca o dramă cu un personaj central omniprezent: un vârtej mai mult decât un vid, deviind patosul mai ales către figura tragică a Margueritei.

Coloratura Anitei Hartig din „Air de bijoux” nu a fost atât orbitoare, cât integrată într-un portret matur care mergea împotriva concepției lui Goethe despre inocența adolescentină trădată, ridicându-se constant până la un trio final în care pur și simplu se înălța deasupra colegilor ei cu valuri de tonuri care îți dau fiori.

Rolurile mai mici au fost toate atractiv definite. Au fost apreciate resursele generoase de contralto ale Soranei Negrea, iar tensiunea (adesea slăbită în ritmul impunător al lui Gounod) se accentua întotdeauna odată cu apariția lui Iordache Basilic în rolul unui Valentin a cărui căldură neobosită a tonului și prezență musculoasă au făcut din „Avant de quitter ces lieux” unul dintre punctele culminante vocale ale serii.

Nu mai puțin convingătoare a fost Mihaela Ișpan, în rolul unei Siebel delicios de poznașe.

Sursa – Gramophone

„Echilibrul găsit între grandoare și detaliu”

Tiberiu Soare a susținut replica printr-o interpretare cu un ritm amplu, care a subliniat mai mult natura „grande” decât cea „franceză” a piesei.

„În acest sens, muzicienii Operei din București au arătat ce orchestră wagneriană excelentă ar fi dacă li s-ar oferi ocazia. Echilibrul găsit între grandoare și detaliu a completat, totuși, sinteza eficientă a elementelor sacre și seculare din punerea în scenă a lui Alexandru Tocilescu, exemplificată de draperia albă care servește pe rând drept cortină a dormitorului Margueritei, apoi drept cortină a altarului pentru confruntarea ei gotică cu Méphistophélès și, în final, drept giulgiu”, scrie Peter Quantrill.

Decorul unitar a valorificat amploarea scenei bucureștene, mai ales în baletul coregrafiat și costumat ca omologul Folies-Bergère al Venusberg-ului lui Wagner, argumentând în același timp pentru dramaturgia adesea subestimată a lui Gounod ca o secvență cumulativă de puncte cruciale, fiecare lăsându-și amprenta asupra următorului.

Potrivit publicației britanice, teatrele lirice românești (de regulă) nu se străduiesc să atingă modernitatea omologilor lor din dramaturgia vorbită, iar acest Faust nu are surprize radicale, bazându-se în schimb pentru efectul său pe valorile durabile ale unei povești atente și ale unei interpretări de primă clasă.

„Goethe și Gounod au creat împreună o lume care se învârte în ritmul ei propriu”, mai notează Gramophone.

Citește și:

Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” lansează stagiunea de toamnă 2025: Musical, Strauss și un balet-EVENIMENT

Adrian Fetecău lansează volumul „Mihai și Mihaela”: „Un roman pentru toți cei care (încă mai) cred că dragostea nu a murit”

Turneu dedicat lui George Enescu. Cei doi muzicieni români prezenți în Cartea Recordurilor vor susține un recital în București, la sediul ICR

Premieră şi audiţie cu public. „A doua scrisoare pierdută” de Eugen Șerbănescu, producţie EVENIMENT a Teatrului Naţional Radiofonic