NEVOIȚI SĂ REVINĂ PE JOS acasă, din cauza restricţiilor antiepidemice

 Milioane de persoane din India sunt nevoite să revină pe jos în localităţile de reşedinţă în contexul în care au rămas fără locuri de muncă şi fără mijloace de transport, din cauza restricţiilor antiepidemice.

Goutam Lal Meena merge pe macadam în sandale. Se hrăneşte doar cu biscuiţi şi apă. În Gujarat, Meena câştiga până la 400 de rupii (5,34 dolari) pe zi, iar cei mai mulţi bani îi trimitea acasă. Însă activităţile de lucru sunt grav afectate după ce India a impus restricţii timp de 21 de zile pe 24 martie, cu un preaviz de doar patru ore, pentru a preveni răspândirea coronavirusului. India a raportat până acum peste 1.000 de cazuri Covid-19 şi 27 de decese, transmite BBC.

Oprirea tuturor transporturilor înseamnă că oamenii sunt nevoiţi să meargă pe jos.

„Am mers zi şi noapte. Ce altă opţiune aş avea!? Am bani puţini şi sunt aproape fără mâncare”, afirmă Meena.

ENERGIE Cât curent au consumat românii de Paște. Cum se explică minimul istoric și ce se întâmplă cu excedentul de energie

16:23

NEWS ALERT Ce i-a cerut Magyar lui Orban, după victorie, și ce apel a făcut către actuala conducere politică a Ungariei. Demisii pe bandă

16:14

Milioane de oameni din India sunt în aceeaşi situaţie, fiind nevoiţi să revină pe jos în localităţile de reşedinţă. Aceşti angajaţi sunt structura economică a marilor centre urbane, în sectoare precum construcţiile, restaurantele, curieratul, saloanele de cosmetică, producţia de automobile, serviciile de canalizare. Circa 100 de milioane de oameni au locuinţe de serviciu insalubre la marginea marilor oraşe.

În condiţiile suspendării activităţilor lucrative din cauza restricţiilor antiepidemice, aceşti oameni au devenit peste noapte refugiaţi de nivel intern. Locurile de muncă s-au închis, iar angajatorii au dispărut.

În acest context, bărbaţi, femei şi copii se îndreaptă pe jos spre localităţile de reşedinţă. Situaţia este asemănătoare cu cea din 1947, când circa 15 milioane de oameni au mers în Pakistan.

Unii muncitori au de mers sute de kilometri până acasă. Spre exemplu, un angajat constructor merge 700 de kilometri pe jos, din New Delhi până în statul indian Madhya Pradesh, cu fiul său de cinci ani. „Când apune soarele, ne oprim şi dormim”, afirmă tatăl.

Rajneesh, în vârstă de 26 de ani, angajat în industria auto, merge 250 de kilometri până într-un sat din zona Uttar Pradesh. Drumul pe jos durează circa patru zile.

Autorităţile regionale au încercat să organizeze transporturi şi să ofere mâncare, dar serviciile au devenit suprasolicitate.