Polonia contestă finanțarea SAFE a UE – Va reflecta și România mai atent?

Polonia contestă modelul de finanțare prin datorie al SAFE, susținând că acesta compromite suveranitatea națională în achizițiile de apărare și forțează colaborarea cu marii producători europeni de armament. Finanțarea SAFE de 16,68 miliarde euro pentru România ridică întrebări privind transparența achizițiilor de armament și beneficiile pentru industria națională.

Dezbaterea privind programul de finanțare a apărării al Uniunii Europene, Security Action for Europe (SAFE), în valoare de 150 de miliarde de euro, se intensifică în Europa de Est. Controversa politică din Polonia ridică întrebări mai largi despre expunerea la datorie, independența în deciziile de achiziție și despre cine va beneficia în final de creșterea rapidă a cheltuielilor europene pentru apărare. Programul SAFE a fost conceput pentru a accelera producția europeană de apărare prin acordarea de împrumuturi pe termen lung pentru proiecte de achiziții comune între statele membre ale UE. Criticii avertizează însă că programul ar putea lăsa statele participante cu datorii pe termen de decenii, în timp ce ar putea influența rezultatele achizițiilor în favoarea celor mai mari producători europeni de armament.

CONTROVERSĂ Donald Trump i-a numit „oameni proști” pe cei care au cerut sancțiuni împotriva Rusiei în timpul negocierilor pentru eliberarea americanului Stephen Hubbard

23:25

REACȚIE Kelemen Hunor explică de ce alegerile anticipate nu ar fi rezolvat criza politică. Ce spune președintele UDMR despre Guvernul Niculescu

22:48

Controversa este vizibilă în Polonia, unde președintele și lideri politici pun sub semnul întrebării dacă mecanismul european de finanțare prin împrumuturi servește intereselor naționale. Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a propus recent un model alternativ de finanțare a apărării, denumit „SAFE 0%”. Propunerea ar mobiliza 185 de miliarde de zloți (aproximativ 46 miliarde de dolari) prin intermediul Băncii Naționale a Poloniei, folosind un sistem de împrumuturi fără dobândă dedicate cheltuielilor pentru apărare.

Spre deosebire de mecanismul SAFE al UE, acest plan nu ar implica plata dobânzilor sau condiționalități legate de programele europene de finanțare. Nawrocki a descris inițiativa drept o „alternativă sigură și suverană” la împrumuturile europene pentru apărare. Dezbaterea reflectă îngrijorări mai largi în anumite cercuri ale establishmentului politic polonez, conform cărora mecanismele de finanțare ale UE ar putea influența treptat deciziile naționale de achiziții sau ar putea favoriza anumite companii europene de apărare. Propunerea urmează să fie discutată cu premierul Donald Tusk, alături de guvernatorul băncii centrale și ministrul apărării, în timp ce Varșovia analizează dacă va continua participarea la programul european. Critici din Polonia au avertizat, de asemenea, că achizițiile finanțate prin SAFE ar putea avantaja în mod disproporționat companii de apărare din Europa Occidentală, în loc să consolideze capacitatea industrială națională.

Finanțarea SAFE și echilibrul industrial european

Dezbaterea începe acum să se extindă în Europa de Est, pe măsură ce alte state de pe flancul estic al NATO analizează dacă finanțarea SAFE ar trebui să joace un rol în propriile programe de modernizare militară. Printre acestea se numără și România. Comisia Europeană a aprobat recent 16,68 miliarde de euro finanțare SAFE pentru planurile de cheltuieli de apărare ale României.

Totuși, dezbaterea începe să apară și în interiorul mediului politic românesc. Unii parlamentari au început să ridice întrebări privind cât din valoarea economică generată de cheltuielile de apărare finanțate prin SAFE va rămâne efectiv în economia națională. Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei pentru Apărare din Senat, a ridicat recent această problemă în mod public, argumentând că guvernul trebuie să se asigure că achizițiile de apărare finanțate prin SAFE aduc beneficii clare economiei și bazei industriale a României. Ea a subliniat că transparența și interesul național trebuie să rămână elemente centrale în deciziile majore de achiziție. Programul ridică deja întrebări mai ample despre modul în care beneficiile industriale ale achizițiilor de apărare finanțate de UE vor fi distribuite între statele membre. Unii analiști avertizează că structura SAFE ar putea consolida dominația celor mai mari puteri industriale din sectorul apărării din Europa, în special Germania și Franța, care găzduiesc deja o mare parte din baza industrială de apărare a continentului.

Dezbaterea s-a accentuat și pe fondul tensiunilor dintre marii producători europeni de armament. Potrivit unor relatări, faptul că planurile de achiziții ale României includ echipamente produse în Germania ar fi generat obiecții din partea unor oficiali francezi, ceea ce evidențiază competiția tot mai intensă dintre marile puteri industriale europene pentru accesul la fondurile de apărare sprijinite de UE. În mai multe capitale din Europa de Est, factorii de decizie politică se întreabă tot mai des dacă cheltuielile de apărare sprijinite de UE vor duce la dezvoltarea capacităților industriale interne sau vor consolida în principal centrele de producție existente din Europa Occidentală. Dacă producția rămâne concentrată în alte centre industriale din Europa, țările care se bazează pe finanțarea SAFE ar putea vedea o parte semnificativă din valoarea economică generată de aceste programe transferată în afara industriilor lor de apărare. Pentru România, această problemă are o importanță deosebită. Bucureștiul a subliniat în repetate rânduri că marile achiziții de apărare trebuie să genereze valoare economică internă tangibilă, inclusiv producție locală, transfer de tehnologie și capacități de mentenanță pe termen lung.

Totuși, regulile SAFE cer doar ca 65% din valoarea contractelor să fie produsă în interiorul Uniunii Europene. Deși această regulă consolidează baza industrială europeană de apărare, ea nu garantează că producția, integrarea sau mentenanța vor avea loc în țara care face achiziția. Cu alte cuvinte, producția realizată în UE nu se traduce automat în participare industrială românească, o distincție evidențiată tot mai des de economiști și experți în domeniul apărării. Potrivit unor surse din industrie, într-un context de sacrificiu comun, marcat de austeritate bugetară și reduceri ale pensiilor militare, achizițiile oarbe, fără comparații transparente de preț și tehnologie, vor întâmpina aproape sigur o rezistență puternică din partea contribuabililor.

Programul IFV al României devine un test strategic

Aceste întrebări devin tot mai relevante pe măsură ce România pregătește unul dintre cele mai mari programe de modernizare a forțelor terestre din Europa de Est. Programul MLI (Mașina de Luptă a Infanteriei) urmărește achiziția a câteva sute de vehicule de luptă de generație nouă, pentru a înlocui platformele de origine sovietică aflate în prezent în dotarea armatei române.

Printre marii producători internaționali care concurează pentru contract se numără:

• Rheinmetall cu platforma Lynx IFV

• Hanwha Aerospace Romania cu Redback

• BAE Systems cu CV90

• General Dynamics European Land Systems cu familia ASCOD.

O problemă importantă este dacă competiția va rămâne cu adevărat deschisă și competitivă. Unii analiști observă că limitarea competiției în principal la platforme europene ar putea reduce puterea de negociere a guvernului și ar putea restrânge gama de opțiuni tehnologice disponibile. O altă problemă vizează implicațiile financiare ale cheltuielilor de apărare finanțate prin SAFE. Dezbaterea din Polonia a evidențiat preocupări legate de faptul că dependența de mecanismele de împrumut ale UE ar putea introduce expuneri fiscale pe termen lung sau potențiale presiuni politice legate de deciziile de achiziție. Participarea industrială devine, de asemenea, o temă centrală. Deși regulile SAFE cer ca cel puțin 65% din producție să aibă loc în UE, acest lucru nu garantează producție în România. Economiștii din domeniul apărării subliniază că localizarea mai profundă, transferul de tehnologie, producția în țară și integrarea sistemelor la nivel local, generează beneficii economice pe termen lung mult mai consistente. Pentru România, stat de pe flancul estic al NATO care încearcă să își consolideze atât capacitatea militară, cât și reziliența industrială, rezultatul programului IFV va avea probabil implicații care depășesc o singură decizie de achiziție.