POVESTEA româncei care a plecat la muncă în Italia „Eram obosită, dar aveam bani pentru a mânca și a avea grijă de copii”

Migrarea femeilor românce în Italia pentru a lucra în agricultura este un fenomen complicat care este motivat de o serie de factori. Printre acestea se numără salariile mici care există în România, lipsa locurilor de muncă, speranța într-un viitor mai bun pentru ele și familiile lor, situații de criză sau de nevoie acută, cum ar fi datorii acumulate sau cheltuieli medicale.

O soluție provizorie la aceste probleme e munca în Italia. Pereții exteriori ai casei Petrei din satul Zmeu, comuna Lungani, județul Iași, sunt atrăgători, cu grinzi albe pictate în roz pe o parte și var pe cealaltă. Casa este ascunsă în spatele unui gard de lemn uzat.

MARIUS TUCĂ SHOW Toni Neacșu explică cum ar putea motiva CCR decizia privind legea integrității: „A fost aplicată prost ani de zile, deci nu e retroactivitate”

22:17

ULTIMA ORĂ La Oradea întreaga organizație USR s-a mobilizat pentru Dominic Fritz, sub forma unui protest “spontan”

22:03

Petra, care are 47 de ani, a lucrat ca muncitoare agricolă în Italia timp de trei veri la rând, departe de casă și de copiii ei, iar durerea acestei despărțiri îi tremură în voce, potrivit Irpi Media.

„Unul dintre copiii mei a suferit o intervenție chirurgicală pentru o hernie inghinală gravă”, povestește Petra care spune că a împrumutat 600 de euro pentru a plăti medicamentele și transportul din satul nostru la Iași, unde se află spitalul. Pentru a-și plăti datoria, trebuia să părăsească satul în care locuia cu cei nouă copii ai săi și să lucreze ca lucrătoare agricolă în Italia.

Suna acasă din Italia de două ori pe săptămână

Fata cea mică, Alina, avea doar șase luni. „Am lăsat-o în grija fraților ei mai în vârstă. O mătușă din apropiere venea din când în când să-i verifice”, spune Petra.

Femeia suna acasă din Italia de două ori pe săptămână pentru a afla despre fetița ei și copiii ei. Ea își amintește de cei trei ani în care a lucrat departe de copii, spunând: „Nu aveam un smartphone, nu-mi puteam permite, le auzeam vocea la telefon, dar fără să-i văd”.

„Am lucrat într-o fermă agricolă din provincia Verona împreună cu soțul meu. Am lucrat 10 ore pe zi recoltând fructe și legume pentru un salariu de 6 euro pe oră. Deși angajatorii știau că îmi lăsasem copiii în România singuri, nu le păsa. Îi interesează doar să fiu cât mai productiv la locul de muncă”, explică ea.

Petra și-a plătit datoriile după trei ani de efort în Italia. Fiul ei nu mai este în pericol după ce a fost operat cu succes.