Ștefan Mitroi, scriitorul născut în noaptea de Înviere, în satul lui Noica. „N-am apucat să arestez decât un singur om: pe mine însumi“

Ștefan Mitroi s-a născut la data de 5 mai 1956, în satul Siliștea din Teleorman, chiar în noaptea de Înviere, aceasta fiind o potrivire de evenimente care n-a trecut neobservată, a spus scriitorul, potrivit adevarul.ro. 70 de ani mai târziu, el vorbește despre copilărie, despre mama care îi strângea la piept cărțile și despre procurorul care a decis să se aresteze pe sine.

Ștefan Mitroi s-a născut într-o Siliște cu legendele ei: conacul familiei Noica care se vedea zilnic din curtea casei părintești, la un pas distanță peste gârlă. Constantin Noica venise pe lume în același sat, cu câteva decenii înainte. Pe Noica nu-l știa atunci, a aflat mai târziu, în primii ani de liceu.

ALERTĂ Sondaj Gândul. Îl vreți plecat pe Ilie Bolojan? Cum au răspuns cititorii ziarului

12:57

FLASH NEWS Anamaria Gavrilă numește USR „exterminatorii României”: „Vom vota la vedere această moțiune”

12:55

Literele le-a învățat de la învățătoarea Bălțatu, dar primul om care l-a văzut că scrie poezii a fost un dascăl tânăr, tocmai ieșit de pe băncile Liceului Pedagogic: domnul învățător Chiru Bălan. Nu era la clasa lui Ștefan, însă a aflat cumva de talentul micului elev și l-a luat sub ocrotirea lui.

Singura mașină de scris din sat se afla la sediul CAP-ului. Președintele îi dădea cheia, însă puteau folosi mașina numai noaptea. Dimineața se întorceau acasă dis de dimineață. „Îmi aduc aminte de o noapte geroasă de iarnă. O lună mare deasupra capetelor noastre și zăpada scârțâind sub picioare. Aș fi vrut să țină la nesfârșit drumul acela. Cu noi doi poleiți de lumina lunii. Lătra câte un câine în depărtare, se stingeau ultimele stele pe cer, se auzea câte un cal nechezând. Iar mie îmi suna mai departe în urechi țăcănitul mașinii de scris. Era ca și cum toată frumusețea acelei nopți o scrisesem eu, iar domnul învățător o bătea la mașină, coborându-se la mintea mea“, a povestit Ștefan Mitroi pentru sursa citată.

El a absolvit Facultatea de Drept din Iași și a intrat în magistratură, dar a durat câteva luni această aventură. „N-am apucat să arestez decât un singur om: pe mine însumi, care mi-am simțit toate visurile de până atunci închise în această profesie“.

A plecat apoi de la Alexandria la București, să devină ziarist și scriitor. „Mă chinui să devin și acum“, spune la 70 de ani.

Cu Alexandru Preda, fiul cel mic al lui Marin Preda, Mitroi a povestit că e prieten și că îi este ușor dator, pentru că i-a promis că îl ajută să cumpere o casă în Teleorman și n-a făcut-o încă. Dar a apucat să-l cunoască și pe Sae Preda, fratele prozatorului, singurul din familie ce nu apare în „Moromeții“.

Sae nu mai fusese de ani buni în satul natal, iar Mitroi, care trecuse pe acolo cu câteva luni înainte, i-a povestit ce văzuse – oamenii, casele, salcâmii. „A fost ca și cum îl vizitase Siliștea-Gumești prin intermediul meu. La scurtă vreme după asta s-a stins. Nu înainte însă de a trece, chiar dacă numai cu închipuirea, pe acasă“.

Iar despre cărțile pentru copii, scrise din dragostea pentru fiii lui, el a mărturisit că talentul lui de scriitor a contat mai puțin decât „talentul dragostei“. De asemenea, Mitroi crede în viitorul cărții tipărite, „cel puțin câtă vreme vom supraviețui și noi“.

sursa foto: Adevarul.ro.