#DIZGRAȚIAȚII. Deținut în vârstă de 80 de ani: „Nu mai știu de când sunt aici, mi-au furat ideile”

Redactor:
Ilinca Nazarie
1.266 persoane private de libertate. Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași este unul dintre cele mai aglomerate din țară. Procentul de supraaglomerare depășește 170%, iar cea mai veche clădire a fost construită în anii ''80 și nu are nici acum condiții. Detalii în campania #DIZGRAȚIAȚII.

Peste 800 de oameni sunt ținuți după gratii, la Penitenciarul Iași, în condiții ca în urmă cu 37 de ani. Penitenciarul este unul dintre cele mai aglomerate și în multe cazuri nu respectă condițiile cerute de forurile europene.

„Camerele de cazare au de la 10 paturi, marea majoritate au 20 de paturi până la cea mai mare cameră de undeva la 26 de paturi. Pavilionul construit în anii ’80 este fără instalație, apă caldă în camerele de detenție, baia se realizează la baia comună, doar la câteva camere am putut instala apă caldă din motive tehnice, pentru că este un pavilion fără subsol tehnic, pe două nivele, parter și etaj”, a explicat comisarul șef Marian-Pompiliu Dima, pentru MEDIAFAX.

Pe Moș Vasile îl știe toată lumea din Penitenciarul Iași. Este cel mai în vârstă deținut. Are 81 de ani și fost condamnat pentru omor deosebit de grav. Ani de zile a stat la regim închis, în clădirea fără apă caldă sau încălzire. Acum își duce ultimele zile din condamnare la regim deschis.

„Mai țineți minte când ați întrat în Penitenciarul Iași? Nu. Știu că omor atâta, Da’ nu țin minte. Acu 10,15 ani, când? Nu țin minte, mi-au luat ideile. Ce mai țineți minte? Că am venit la pușcărie și că stau aici, dar încolo altceva nimic” spune Vasile Leonte.

Știe însă pentru ce a fost condamnat și o recunoaște. O crimă. A omorât-o pe mama copilului lui. „Am avut de mai multe ori probleme și nu am vrut să îi dau să o omor. Am vrut să îi dau cu palma și am pălit-o și gata. Am o fată. Nu vine pe la mine. E supărată că am omorât-o pe mă-sa”.

Vasile Leonte a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Era a treia oară când era încarcerat pentru o faptă cu violență. Moș Vasile nu își amintește altă casă decât Penitenciarul Iași.

Iar colegii de celulă stau cu lumânarea pregătită. În ultimele luni erau să-l piardă de două ori. „E foarte greu pentru mine acuma bătrân la pușcărie. E greu de tot. Greu trece o zi. Stau numai în stres, că stau aici. Eu am încredere (n.r.: că va ieși în viață din penitenciar) că trebuie să îmi dea drumul odată, cât a să mă ție? De fapt am făcut fapta și de asta mă ține.”, spune omul cu ochii în lacrimi.

Penitenciarul Iași este unul dintre cele mai mari penitenciare din țară și cel mai mare din zona Moldovei.

„Are o capacitate legală de cazare de 730 de locuri. Paturi instalate 1.486, efectivul 1.266. Ca și procent de supraaglomerare undeva la 173%, raportat la capacitatea legală de cazare”, spune comisarul șef Marian-Pompiliu Dima, directorul Penitenciarului de Maximă Siguranță Iași.

În clădire sunt trei pavilioane de detenție: maximă siguranță, regim închis și regim deschis, iar singurul pavilion al Penitenciarului Iași care respectă toate standardele a fost construit în 2011. Acolo sunt cazați în jur de 200 de deținuți. În acest moment există un proiect pentru construirea unei noi clădiri, dar în cea mai fericită variantă, aceasta va fi gata în 2023.

„În planul nostru de investiții a fost cuprins un memorandum care va fi prezentat ministrului Justiției și probabil Guvernului, pentru construirea a trei pavilioane de detenție în Penitenciarul Iași cu o capacitate de 600 de locuri. Asta ar fi ca plan de investiții. În memorandum, termen de finalizare a investiției ar fi 2023 și aproape ar rezolva, adică 80-90%, problema supraaglomerării. Discutăm de acel pavilion A, unde sunt camerele mari, practic el ar trebui eliberat și reconstruit”, a explicat comisar șef Marian-Pompiliu Dima.

În cea mai aglomerată cameră din penitenciar un deținut are la dispoziție 1,60 metri pătrați. În același timp sunt și persoane private de libertate care au trei sau patru metri pătrați, aproape de standard.

Iulian Iancu e condamnat la 7 ani și 6 luni pentru tentativă de omor. Este unul dintre cei șase tineri acuzați și condamnați pentru că l-au agresat pe Cezar Cazacu, fost bodyguard al fotbalistului brazilian Kaka.

Potrivit rechizitoriului, Cezar Cazacu, fostul bodyguard al golgheterului Kaka și steward pe stadionul San Siro din Milano, a fost tăiat de mai multe persoane, în timpul unui scandal în localitatea ieșeană Cotnari. Incidentul s-a petrecut pe 19 aprilie 2009. Cezar Cazacu a avut nevoie de 100 de zile de îngrijiri medicale, iar toți cei șase acuzați în acest dosar au primit condamnări cu exectutare pentru tentativă de omor.

Iulian Iancu a stat aproape doi ani în arest preventiv. În 2013 când a fost condamnat definitiv mai avea de ispășit 5 ani și câteva luni.

„La închis a fost mai aiurea, mulți în cameră. Aici sunt condiții mai bune, ai apă caldă, e altfel. Acolo stăteam 26 în cameră. Acum suntem opt”, a explicat Iulian Iancu.

Această supraaglomerare nu înseamnă numai tensiune printre deținuți, ci și un efort supraomenesc din partea agenților de penitenciar.

„Gândiți-vă că un supraveghetor realizează servicii pe o secție unde sunt cazați în jur de o sută de deținuți, o sută de deținuți care au diverse probleme, pe lângă celelalte activități care sunt obligatorii sau sunt zilnice, mă refer aici la plimbare, la drepturile deținuților. În plus pentru agentul de penitenciare e un stres zilnic dat de faptul că aici sunt cazați deținuți cu diverse nivele de pregătire. La momentul actual în Penitenciarul Iași sunt 472 de posturi, angajați sunt efectiv 423. Anul trecut la nivelul ANP s-a derulat o standardizare a statelor de funcții, după nevoi. Conform nevoilor penitenciarul Iași ar avea nevoie cam în jur de 650 de angajați.”, a explicat directorul penitenciarului.

După gratii, un rol cheie îl are psihologul, cel care trebuie să mențină starea de sănătate psihică a persoanelor private de libertate.

„E o instituție care prin presiunea care o pune pe invidid poate să ducă la decompensarea lui și aici mă refer în general la cei care vin pentru prima oară în penitenciar. Perioada de carantină din prima parte a pedepsei este destul de dificilă pentru cei care sunt veniți aici pentru prima oară pentru că nu știu la ce să se aștepte. E o dramă în sufletul lor, pentru că la penitenciar nu vine nimeni de bunăvoie. Mi s-a întâmplat foarte rar să întâlnesc persoane care acceptă pedeapsa asta cu ușurință și trec ușor peste. În realitate e luptă până în ultima clipă să nu intre în penitenciar, apelează la tot felul de subterfugii și avocățești și medicale, numai să amâne cât mai mult intrarea în Penitenciar”, a declarat comisarul șef Cristian Mănuță, psihologul Penitenciarului de Maximă Siguranță Iași.

Zece ani a refuzat să creadă că va fi încarcerat. George Căpitanu a primit 5 ani pentru trafic de persoane, trafic de minori în formă continuată și aderare la grup infracțional. În timpul facultății, în 2004, a lucrat ca taximetrist, iar la sugestia colegului de mașină a transportat diverse persoane, spune el. Așa a ajuns implicat într-o rețea de trafic de persoane. Nu oricare, ci una dintre cele mai mari care au acționat în zona Iașului în ultimii ani.

Potrivit anchetatorilor, membrii rețelei de trafic de carne vie au racolat începând din 2003 și până în 2011, când au fost arestați, peste 50 de tinere din Iași, Vaslui și Botoșani, pe care le-au trimis să se prostitueze în Italia. După aproape zece ani, George Căpitanu a fost condamnat definitiv. Între timp și-a văzut de viață, de familie și de carieră. În 2007 și-a întemeiat o familie, iar în 2010 a venit pe lume fiica lui. A crezut că va scăpa de o condamnare definitivă. Magistrații Tribunalului Iași l-au condamnat la 7 ani de închisoare pentru trafic de persoane, trafic de minori în formă continuată și inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni. A contestat decizia, iar judecătorii Curții de Apel i-au dat 5 ani de închisoare.

„Am acuș trei ani de când execut. E o suferință extraordinar de mare, mai ales că am luat decizia împreună cu soția mea să nu îmi aduc fata în penitenciar aici să o văd, deoarece nu voiam să creez o stare, o percepție greșită pe care poate să o rețină asupra mea ca părinte și să o feresc și de oprobriu societății. Lucrul pe care nu l-am realizat în momentul începerii executării a fost că nu am realizat câtă suferință poate să aducă. Să îți vezi copilul cum crește din poze e cumplit de dureros. Fata știe că sunt undeva prin Spania, că lucrez la un service. Eu mă duceam cu fata, avea patru ani când eu am fost condamnat definitiv, mă mai duceam cu ea într-un service unde lucram și ea știe că tata e înginer mecanic și repară mașini. Singurele mele modalități de a-mi vedea fata a fost să obțin acele permisii care mi-au adus acea liniște sufletească de a-mi strânge în brațe copilul”, povestește George Căpitanu.

A trecut de comisia de eliberare condiționată din penitenciar, iar acum așteaptă decizia instanței pentru a afla dacă va putea ieși din închisoare mai repede.

„Referitor la reacție ar trebui să știți că în realitate deținuții au vreo trei povești. Au o poveste pentru instanță – o poveste în care ei sunt nevinovați, au o poveste pentru camera de deținere, în care ei din contră îs niște Robin Hood, bravează cu fapta lor, acolo valorile sunt un pic pe dos și bineînțeles că este și povestea reală pe care numai ei și familia lor o știu sau ce implicați. Ei în realitate știu cum stau lucrurile. În prima fază încearcă să obțină pe motive judiciare, medicale o ușurare a pedepsei, din cauza asta își fac tot felul de afaceri, se transferă, dintr-o dată devin preocupați în mod intensiv de sănătatea lor, adică dacă până atunci nu au trecut niciodată pe la un medic, ei acuma, la cabinetul medical mai tot timpul. La fel, să zicem că reclamă și tot felul de servicii, adică își dă seama că există asistat social – stai că poate fac rost de o pensie, este și psiholog, tot e moca, mă duc să mă caut și acolo. Aveți dentist? Mergem și la dentist.”, a explicat psihologul.

Și el recunoaște că supraaglomerarea e o problemă și spune că e diferență clară între ambientul din pavilionul cu regim închis sau maximă siguranță și cel cu regim deschis.

Dintre cele 1226 de persoane private de libertate din Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași puțin peste 300 ies la muncă, fie că este vorba despre cei care muncesc în folosul instiuției, fie pentru diverși beneficiari. Cei care sunt încarcerați la regim închis lucrează, spre exemplu, la atelierul de tâmplărie sau montează bucăți de mozaic. Într-o sală din interiorul penitenciarului, zeci de deținuți lucrează la mozaicuri pentru biserici.

Statul român a fost obligat să plătească peste 1,6 milioane de euro despăgubiri, în 2016, în cauzele în care a fost condamnat la CEDO pentru nerespectarea condițiilor de detenție, dublu față de perioada 1990-2015, potrivit datelor furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP).

Penitenciarul Giurgiu este ultimul construit în România. Lucrările au început în anul 1994, iar închisoarea a fost dată în folosință șase ani mai târziu. Lucrările vor fi finalizate însă abia în vara acestui an.

Inchide