#DIZGRAȚIAȚII. Președintele APADOR-CH, despre condițiile din penitenciare: Dejecțiile curgeau prin tavan, din WC ieșeau șobolanii

Redactor:
Radu Tutulan
Într-un interviu acordat MEDIAFAX, președintele Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Nicoleta Andreescu, a precizat că sunt situații în care condițiile de detenție sunt de nesuportat, iar penitenciarele nu au fost renovate fiindcă nu a existat interes politic până acum. „Dacă ajungi să îți petreci 24 de ore pe zi într-un spațiu de 18 metri pătrați, la un loc cu 30 de bărbați și să împarți un unic grup sanitar, normal că devii agresiv. (...) Sunt unele grupuri sanitare mucegăite, cu câte o fereastră mică și nu funcționează dușul, iar la WC-ul turcesc este pusă o sticlă de plastic, cu apă, ca să nu iasă mirosul sau șobolanii, după caz", a declarat Andreescu.

Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR – CH) a încheiat în urmă cu mai mulți ani un protocol cu Administrația Naționlă a Penitenciarelor (ANP), prin care are dreptul de a face vizite inopinate în orice penitenciar din România. Acest protocol permite reprezentanților APADOR-CH să evalueze în orice moment condițiile de detenție și modul în care personalul închisorii își desfășoară activitatea. Rapoartele întocmite au arătat, aproape de fiecare dată, că principala problemă a sistemului penitenciar din România o reprezintă suprapopularea. În plus, spune președintele APADOR-CH, persoanele lipsite de libertate sunt obligate să stea înghesuite în celule mici și insalubre, să doarmă lipiți de grinda tavanului, să acopere WC-ul turcesc cu sticle de plastic pentru a nu ieși șobolanii din acestea și să se spele doar o dată pe săptămână.

Iar aceste condiții precare de detenție nu doar că vor împiedica îndreptarea celui condamnat, dar, mai grav, l-ar putea înrăi și mai tare, spune președintele APADOR-CH.

Reporter: Sistemul de detenție din România cât de tare înrăiește, în prezent, un om?

Nicoleta Andreescu: Dacă ajungi să îți petreci 24 de ore pe zi într-un spațiu de 18 metri pătrați, la un loc cu 30 de bărbați și să împarți un unic grup sanitar, normal că devii agresiv. E o stare de stres fizic, în primul rând. Apoi, evident că dacă sunt atâția oameni într-un spațiu atât de mic, se calcă pe bătături. Supra-aglomerarea și condițiile astea de detenție afectează foarte, foarte serios spațiul acela personal, de care fiecare simțim nevoia. Avem nevoie de un spațiu personal, diferit în funcție de contexte, dar pe care, în condiții de supra-aglomerare sau incluziune într-un spațiu foarte mic, nu îl mai ai și deja ai o stare de stres. Și, evident că te înrăiești.

Reporter: Care sunt principalele probleme identificate în penitenciarele din România?

Nicoleta Andreescu: Realitatea este că supraaglomerarea este o problemă în majoritatea penitenciarelor. Avem în unele penitenciare 2 metri pătrați per deținut. Nivelul supra-aglomerării și al condițiilor de detenție diferă foarte mult, atât de la un penitenciar la altul, cât și în cadrul aceluiași penitenciar, între secții, sau chiar între camerele de pe aceeași secție. Sunt unele curate, renovate, cu instalația sanitară toată ok, și sunt altele mucegăite, cu câte o fereastră mică și nu funcționează dușul, iar la WC-ul turcesc este pusă o sticlă de plastic, cu apă, ca să nu iasă mirosul sau șobolanii, după caz. Ce este la fel în toate penitenciarele, cu mici diferențe, este calitatea hranei. Pentru că nu ai cum să furnizezi o hrană de calitate, există mici diferențe, în funcție de resursele proprii pe care le are penitenciarul, dacă are sau nu gospodărie agro și zootehnică. Calitatea hranei lasă de dorit, este slabă atât din punct de vedere al calității nutritive, cât și din punct de vedere al gustului și al variației. Probleme foarte mari care și de igiena personală. Furnizarea apei calde se face, în general, de două ori pe săptămână într-un interval destul de scurt. În unele penitenciare sunt situații în care 20 de oameni trebuie să facă duș în jumătate de oră. Ce este îngrijor, în special pentru minori și tineri, e că nu se furnizează decât diabeticilor fructe și legume proaspete. Dacă ne uităm la minori și tineri, sunt vreo 700, vedem că foarte mulți se hrănesc numai din ce primesc de la penitenciar. Au 16-17-18 ani, primesc „în crud” 70 de grame de carne pe zi, nu un fruct, nu o legumă, oul dacă îl văd de două-trei ori pe an. Pentru un organism în dezvoltare și ca să vrei să aibă vreo șansă să fie sănătos și să poată după aceea, întors în societate să muncească, este distrugător.

Reporter: Care sunt penitenciarele cu cele mai mari probleme?

Nicoleta Andreescu: Destul de recent am văzut, la Târgu Jiu, unde, într-adevăr se făcuseră niște îmbunătățiri și renovări, dar, într-o cameră imensă, o hală imensă cu paturi pe trei niveluri, trăseseră paturile dintr-un colț al camerei și îl lăsaseră liber pentru că, dacă ar fi fost pat acolo, ar fi curs din tavan, pe unde se vedea canalizarea de la etajul superior, ar fi curs în pat rezidurile din canalizarea WC-ului. Vă dați seama ce miros era… După ce că erau claie peste grămadă, a trebuit să mai și elibereze colțul, iar acolo curgeau dejecții din canal. La Satu Mare am văzut, de asemenea, o imagine similară cu ce ați văzut dvs. la Jilava. Penitenciarul este într-o incintă mare, cu spații înalte, iar trecerile între spații sunt făcute prin arcade. Erau paturi pe trei niveluri, iar cel de-al treilea dormea, practic, în semi-cercul acela, în arcul de cerc dat de arcadă și nu prea avea cum să se întoarcă de pe o parte pe alta. De asemenea, e dificil pentru vârstnici să se suie la al treilea nivel.

Reporter: Ați identificat probleme din punct de vedere al tratamentului medical de care beneficiază deținuții?

Nicoleta Andreescu: Sunt foarte multe probleme, extrem de multe, legate de deținuții cu afecțiuni psihice. Sunt extrem de mulți. Oficial, diagnosticați și sub tratament medicamentos sunt în jur de 10% (n.r. din numărul total al deținuților), dar, neoficial, după cum estimează personalul medical din penitenciare, sunt în jur de o treime (n.r. aproximativ 33%). Iar numărul medicilor psihiatri din penitenciare este mic, mai sunt câteva penitenciare care reușesc să facă contracte cu psihiatrii externi, dar calitatea actului medical lasă mult de dorit, în special cu privire la deținuții cu probleme psihice. Pentru aceștia ar trebui o analiză foarte serioasă, din punctul meu de vedere, mulți dintre ei nu ar trebui să fie în penitenciare, ci în alt tip de instituții.

Reporter: Am văzut că, în ultimii ani, s-au alocat fonduri pentru renovarea unor penitenciare, a unor secții de detenție. Din ceea ce ați discutat cu reprezentanții închisorilor, și anul acesta se investește în lucrări de îmbunătățire a condițiilor de detenție?

Nicoleta Andreescu: Bugetul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) pentru anul acesta nu prevede sume pentru renovări consistente. ANP a fost multă vreme subfinanțată, abia în anii 2015 și 2016 a avut sume consistente pentru reparații curente, deci nu pentru investiții majore, cum ar fi construcția de noi penitenciare, dar au existat sume suficiente pentru renovări, și se vede. Se are în vedere, însă, construcția de două noi penitenciare chiar în perioada aceasta. Zilele trecute, Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre pentru studii de fezabilitate pentru un penitenciar în Berceni și unul în Caracal. Deci, câte ceva se face pentru îmbunătățirea condițiilor din penitenciare, lipsește, însă, coordonarea. Iar dacă ea există, nu este nimic public despre această coordonare. Fiecare dintre aceste măsuri de renovare și reamenajare ridică spre un nivel suportabil standardul de trai. Nu mă refer la lux, ci mă refer la faptul că s-au reparat instalațiile sanitare și nu mai sunt căzute, ruginite și mucegăite chiar toate. Sunt lucruri simple care ar trebui făcute, dar dacă ai 8.000 de lei la un penitenciar de 1.000 de oameni, pentru reparații curente, astea nu îți ajung nici pentru reparat căblăraia și prizele, care se mai străcă. Se strică și într-o casă obișnuită, dar într-o casă imensă?!

Reporter: De ce credeți că investiții importante de renovare a penitenciarelor s-au făcut doar în ultimii ani?

Nicoleta Andreescu: Pur și simplu nu a existat interes și voință politică pentru a rezolva această problemă, care nu este cunoscută de ieri, de azi. Deținuții sunt, cu aproximație, 30.000, în toată țara. Nu produc bani, nu produc voturi, nu au fost interesanți pentru decidenții politici.

Inchide