Penitenciarul din România cu sală de fitness și teren de sport. „E ca o pensiune de 3 margarete”

Redactor:
Andreea Traicu
Suprapopularea din penitenciare este unul dintre motivele pentru care CEDO a sancționat statul român. Doar la Jilava, într-o cameră, se înghesuie 14 oameni, fiecare având puțin peste un mentru pătrat ca să trăiască. Și totuși, există și o închisoare unde condițiile sunt ca la pensiune.

Agenția MEDIAFAX v-a prezentat în ultimele luni, în cadrul campaniei #DIZGRAȚIAȚII, o radiografie a situației din penitenciare. Problemele văzute de CEDO în rapoarte sunt și mai grave la fața locului.

Penitenicarul Ploiești: cel mult 21 de oameni într-o cameră

În aceste condiții, este imposibil ca spațiul pe care fiecare deținut trebuie să îl aibă, de patru metri pătrați, să fie respectat.

„Cam distruge tot pușcăria… Da, reeducați suntem, ne învață, că avem și psihologi și sociologi și asistenți familiali, dar ne omoară când ajungem la instanțe. Comisia la penitenciar ne pune «liberi» și când ajungi la instanță se uită la tine, mai vede cicatrici, ba că ești blond, ba că ești brunet sau șaten și îți dă amânare trei luni, șase luni, 10 luni, mult… Amânările ne omoară, ne omoară psihic, te îmbolnăvești!”, spune resemnat Jean Stanciu, condamnat la peste 5 ani de închisoare pentru furt, încarcerat la Penitenciarul Ploiești.

Penitenicarul Jilava: 14 deținuți în cameră

Doar că, spre deosebire de închisoarea din Ploiești, aici spațiul este și mai mic. Cei 14 oameni se înghesuie în 18 metri pătrați. Și tot acolo trebuie să și mănânce, deoarece nu există o sală de mese. Deținuții spun că cel mai greu este pentru cei care dorm la ultimul nivel. Paturile de fier suprapuse, pe trei niveluri, nu au o scară pentru cel care trebuie să doarmă sus. Așa că omul urcă cum poate, iar acolo are cel mult 60 de centimetri, deoarece spațiul e mult redus de grinda de susținere a tavanului.

„Din anul 2006, la Jilava a început un proces amplu de modernizare, însă modernizare făcută românește, fără a fi relocați deținuții, ca să se facă o reparație capitală a penitenciarului, s-a făcut o reparație capitală pe bucăți, cu deținuții aici. Ce ne lipsește? Banii! Banii ne lipsesc, banii pe investiții. Deci nu banii pe alte articole. În plus, deținuții mănâncă acum în camere, pentru că a organiza sălile de mese înseamnă desființarea unor spații de cazare. Sau să construim în exterior, nici asta nu ne-ar deranja, însă revenim la aceeași problemă – fondurile. Sunt multe de care am avea nevoie pentru a alinia un penitenciar la normele europene”, a declarat Cristian Micu, purtătorul de cuvânt al penitenciarului Jilava, într-un interviu publicat în luna februarie de MEDIAFAX.

Gradul de ocupare la penitenciarul Jilava, conform normelor europene ce prevăd un spațiu minim de patru metri pătrați pentru fiecare deținut, este de peste 190%.

Penitenciarul Târgșor- 14 deținute într-o cameră

O problemă de supraaglomerare este și la penitenciarul de femei de la Târgșor, din județul Prahova, unde s-au făcut multe renovări de-a lungul anilor, dar fiind singurul spațiu de detenție destinat exclusiv femeilor, gradul de ocupare este cu aproximativ 50% mai mare decât prevăd normele europene.

„În acest moment sunt 559 de femei în detenție la penitenciarul Târgșor. Unitatea este structurată pe opt secții de deținere, practic acest penitenciar are în custodie deținute femei din toată țara, inclusiv din toate regimurile de executare – maximă siguranță, închis, semi-deschis și deschis. Dacă am aplica norma de patru metri pătrați, raportat la spațiile pe care le avem pentru cazarea acestora, am avea cel mult 420 de locuri”, a explica directorul adjunct al penitenciarului Târgșor, Mircea Decu, într-un interviu publicat de MEDIAFAX.

Penitenciarul Găești- patru deținuți în cameră, grădini și teren de fotbal

Notă discordantă face penitenciarul Găești, din județul Dâmbovița. Două dintre cele trei spații de detenție au fost complet renovate, aproape în toate cazurile se respectă spațiul ce trebuie alocat fiecarui deținut, au fost amenajate o sală de mese, o sală de sport de mari dimensiuni, un teren de sport cu pistă de alergare și trei parcuri unde deținuții se pot plimba în timpul zilei.

„Într-adevăr, ai sentimentul ăla de libertate doar pentru simplul fapt că ai parcul ăsta aici, care e o gură de oxigen, verdeața asta din jur… Să vii din betoane, să vin într-un loc ca ăsta e oarecum o schimbare. Nu e chestia de personal, e chestia de mentalitate. Pușcăria, ca să vorbim mai pe românește, e făcută de oameni pentru oameni. Totuși, înclin să cred că și responsabilii acestor locuri, deci conducerea, sunt și ei tot oameni. Au și ei sentimente pro și contra. Fiecare om greșește, fiecare om are și parte bună și parte rea și consider că ar trebui să se străduiască mai mult să înșeleagă pe fiecare om în parte, cu toate că e greu”, povestește Daniel Ban, unul dintre deținuții Penitenciarului Găești.

Bărbatul, care în vară împlinește 50 de ani, stă de 12 ani în închisoare, după ce, în 2005 a omorât în bătaie un om, iar judecătorii l-au condamnat la 15 ani de închisoare. A trecut prin toate regimurile de detenție – maximă-siguranță, închis, semi-deschis și deschis. Acest regim de detenție, deschis, îi permite să meargă la muncă dimineața și să se întoarcă seara, fără a fi însoțit de un gardian, se poate plimba prin parcul secției de detenție, poate chiar să urmeze cursuri de specializare în afara închisorii.

„Am făcut tot ce a fost posibil, din punctul meu de vedere, să ajung la finalul pedepsei, deci curat din punct de vedere al comportamentului, cursuri socio-educative, moral-religioase, sportive, consilieri psihologice, participări la diferite programe în afara programului referitor la combaterea infracționalității, în școli, în licee. În momentul când acel om care a ieșit afară e consiliat, e întrebat, e cât de cât băgat în seamă referitor la situația lui existențială, în momentul acela omului ăluia îi pasă de soarta lui și de soarta celor din jur. În momentul în care nu e băgat în seamă și e marginalizat, e constrâns să facă lucrurile care le-a făcut până atunci, în momentul ăla pierde busola și ajunge înapoi”, mai povestește bărbatul.

De condițiile de detenție de la Găești a fost uimit și Stive Gabriel Bulugea, un afacerist din Constanța, condamnat la patru ani de închisoare pentru o evaziune fiscală de peste opt milioane de lei. Fiindcă nu se afla în țară când instanța a decis condamnarea sa, bărbatul a fost arestat și încarcerat în Germania.

„Vă spun sincer, unde am fost în pușcăria aia din Germania era mult mai rău decât în pușcărie în România. În Bochum este o pușcărie foarte, foarte, foarte veche. Baia era comună, de două ori pe săptămână, coborai undeva la beci. Era apă, era curățenie, nu pot să spun că nu era. WC-ul fusese, de fapt, în cameră, dar din cauza Uniunii Europene fusese închis cu termopan și avea o ventilație care amesteca aerul, cum ar veni, înăuntru. Aici, cum e baia, multă lume poate nu are acasă. Sincer! Vreți să vă spun cum vorbesc deținuții? Trei margarete, motel! Deci, aici este foarte bine”, descrie fostul om de afaceri condițiile de detenție de la penitenciarul Găești.

Acesta se află încarcerat la secția 1 a penitenciarului Găești, unde camerele de detenție au câte patru paturi de lemn, suprapuse două câte două, baie proprie cu două chiuvete, o cabină de duș și un vas de toaletă, un dulap de mari dimensiuni, unde deținuții își pot ține hainele, o masă, un frigider, un televizor, iar ușa celulei, spre deosebire de ceea ce te aștepți să găsești într-un penitenciar, este de lemn.

Deținuții își pot decora cum vor camerele, cu condiția să nu strice zidăria sau mobilierul, astfel încât pe pereți sunt lipite postere, fotografii cu familia, sau desene ale copiilor care să le amintească în fiecare zi de lumea liberă.

„Dacă peste tot ar fi condițiile care sunt în acest penitenciar, nu cred că ar avea cine să se plângă. Mulți vin aici fiindcă pot să trăiască mai bine ca acasă. Mă duc să dau masa la etajul 2 și mă ceartă deținuții dacă n-am salată. Pe cuvânt de onoare, mă ceartă dacă n-am salată într-o zi, ați înțeles? Niciodată nu mi-a venit să cred că un deținut o să mă întrebe vreodată dacă are salată la masă. Mie nu îmi vine să cred când văd salată, crenvurști, chiar brânză topită. Când văd, eu zic >. E brânză topită, ou, crenvurști… „, mai spune fostul om de afaceri, care mai are câteva luni și va putea cere eliberarea condiționată.

În secția doi a penitenciarului Găești, la parter, a fost amenajată o sală de mese de mari dimensiuni. Deținuții au de ales între mâncarea oferită de penitenciar sau produsele pe care au dreptul să le aducă din afara închisorii. Lângă sala de mese e o altă celulă, de mari dimensiuni, unde sunt montate 10 paturi metalice, proaspăt vopsite, suprapuse două câte două. Pereții albi ai camerei sunt împodobiți cu decorațiuni de Crăciun, de neon sunt legate câteva conuri de brad, iar intrarea în vestiarul unde cei încarcerați în acea cameră își țin hainele este acoperită cu un cearceaf colorat, tăiat în jumătate și transformat în perdea.

Pe masa din mijlocul camerei, un joc de remi neterminat își așteaptă jucătorii să se întoarcă de la masă, de la muncă, sau de la ora de sport. În fiecare zi, persoanele aflate în detenție la penitenciarul Găești au acces, timp de două ore, la terenul și la sala de sport a penitenciarului. Pe teren pot juca fotbal, baschet, tenis de picior, volei sau handbal. În sala de sport au fost montate mese de ping-pong, o zonă de mini-fotbal, și o zonă de fitness, unde deținuții au haltere, gantere, sac de box, aparate de tracțiune, bicicletă pentru antrenamente cardio și stepper.

Penitenciarul Găești a investit și în infrastructura tehnică și a achiziționat un sistem modern de video conferință, cu ajutorul căruia deținuții ar putea fi audiați de instanțele de judecată fără a mai fi necesar transportul acestora la Tribunal, Judecătorie sau Curte de apel. Sistemul este funcțional, dar nu poate fi utilizat deocamdată fiindcă nu toate instanțele și-au instalat această tehnologie. Astfel, este utilizat pentru a recompensa un deținut care a avut un comportament bun, permițând acestuia să discute cu familia sau prietenii prin video-telefon. Investiția a fost de aproximativ 60.000 de lei.

Este însă unul dintre puținele exemple pozitive și asta pentru că în continuare România este sancționată pentru supraaglomerarea din închisori și lipsa condițiilor. Ultima închisoare a fost construită în anul 1994, la Giurgiu, și nu a fost finalizată nici până astăzi. În rest, toate celelalte proiecte de construcție sau de parteneriat public-privat pentru înființarea de centre de detenție nu au avut vreun succes. În momentul de față, în România, gradul de ocupare în închisori este de 145%.

Inchide