Eugen Tomac refuză să ofere un răspuns clar reporterului Gândul, privind anul în care a renunțat la cetățenia ucraineană: Nu văd rostul dezbaterii

Premierul desemnat, Eugen Tomac, a fost întrebat miercuri, de reporterul Gândul, despre anul în care a renunțat la cetățenia ucraineană, dar și despre neconcordanțele din povestea gardului cu sârmă ghimpată de la granița dintre România și Basarabia. Tomac s-a arătat ușor iritat și a refuzat să ofere un răspuns exact.

„Ați renunțat la cetățenia ucraineană. Când a fost eliberat acest decret prezidențial și câți kilometri mergeați pe jos până la granița cu sârmă ghimpată? Aparent, nu exista niciun gard de sârmă ghimpată nici între România și Ucraina și nici între Moldova și Ucraina”, s-a adresat reporterul Gândul premierului desemnat, în cadrul conferinței de presă.

„Eu sunt român, născut în sudul Basarabiei”

Eugen Tomac a afirmat că se consideră român, deși s-a născut în sudul Basarabiei, la granița României cu Ucraina.

„În primul rând, pentru a elimina o dată și pentru totdeauna acest subiect, eu sunt român, născut în sudul Basarabiei, la doar câțiva kilometri de frontiera română-ucraineană. Toată această încercare de a aduce în discuție un subiect care nu are…”, a menționat premierul desemnat.

„Nu văd rostul unei asemenea dezbateri”

Acesta a mai adăugat că s-a stabilit la București în 1998, pe vremea când avea 17 ani, iar în Ucraina a locuit doar șase ani. Cu toate acestea, Tomac a refuzat să spună când anume a renunțat la cetățenia ucraineană. „Nu văd rostul acestei dezbateri”, a adăugat Tomac, vizibil deranjat.

„Deci, în momentul de față, lucrurile sunt cât se poate de simple. M-am stabilit la București în 1998. Așa cum am spus în repetate rânduri, viața mea este toată legată de activitatea mea publică și nu numai, de tot ceea ce reprezintă România, când un elev se stabilește în propria lui țară, la 17 ani. În condițiile în care în Ucraina am locuit practic doar șase ani, nu văd care este rostul unei asemenea dezbateri”, a spus Eugen Tomac, în cadrul conferinței de presă.

„De bunăvoie am renunțat la cetățenia ucraineană”

Eugen Tomac a subliniat că a renunțat „de bunăvoie” la cetățenia ucraineană, însă nu a menționat exact anul în care a făcut, concret, acest demers.

„Pe de o parte, pe de altă parte. În momentul în care mi-am obținut cetățenia română, am încetat orice raport în relația cu orice autoritate din Ucraina, pentru că identitatea cu care mă identific eu este cea de cetățean român.

Mai departe, am decis de bunăvoie, la momentul la care am considerat oportun, că nu am nevoie de o cetățenie în plus, am făcut acest demers în urmă cu mai mulți ani de zile, la Ambasada Ucrainei, prin care, de bună voie, am renunțat la cetățenia ucraineană. Nu pentru că m-a obligat cineva”, a mai precizat Tomac.

Eugen Tomac a izbucnit în lacrimi la TV: „Atunci când te apropii de sârma ghimpată este o chestiune care te marchează”

În cursa pentru pentru cele 233 de voturi, de care guvernul său are nevoie în Parlament pentru învestire, Eugen Tomac a recurs la o poveste personală, menită să câștige simpatia publicului și să-i aducă capital politic în rândul partidelor. Premierul desemnat a lăcrimat în interviul cu Mihai Gâdea de la Antena 3, în timp ce povestea despre un gard de sârmă ghimpată, aflat la frontiera Basarabiei cu România.

„Eu când m-am născut n-a fost vina mea că părinții mei s-au născut la margine de Imperiu, iar viața mea e strict legată de România. Orice copil român născut în Basarabia are două opțiuni: se uită spre est sau spre vest”

Este foarte greu să explici… Atunci când te apropii de sârma ghimpată și știi că dincolo este țara ta, nu poți traduce acest sentiment. Este o chestiune care te marchează. Pentru mine, acest moment a fost definitoriu”, a declarat premierul desemnat, în lacrimi, la interviul acordat în premieră pentru Antena 3.

Strategia „lacrimilor politice” preluată de Eugen Tomac de la mentorul său, Traian Băsescu

Strategia „lacrimilor politice” a fost abordată cu succes, în urmă cu 22 de ani, de „mentorul” lui Eugen Tomac, și anume Traian Băsescu.

Lacrimile lui Băsescu din 2004 rămân în istoria contemporană ca fiind urmate de cea mai puternică acumulare de capital politic din istoria postdecembristă.

Celebra sintagmă a fost rostită de Traian Băsescu pe 2 octombrie 2004, când liderul PNL, Theodor Stolojan, și-a anunțat, printre lacrimi, retragerea din cursa prezidențială și din viața politică din motive de sănătate.

Pe atunci primar al Capitalei și în cărți pentru funcția de premier, Băsescu a vorbit printre lacrimi, pentru ca ulterior să candideze la președinție și să îl scoată din cursă pe Adrian Năstase. Practic, la mai puțin de 3 luni după momentul emoțional, pe 21 decembrie 2004, Băsescu se instala deja la Cotroceni și începea în forță primul său mandat.

Recomandarea autorului:

• Ziua 3 de consultări. Surse Gândul: Tomac s-a întâlnit deja cu Nicușor Dan și i-a raportat discuțiile de până acum cu partidele. Premierul desemnat anunță că e gata de “compromisuri” pentru a ajunge la Palatul Victoria
• Patrick Andre de Hillerin îl ironizează pe premierul desemnat, după ce acesta a plâns la televizor: „Cum a învins micuțul Eugen gardul imaginar”
• De la „Dragă Stolo” la „sârma ghimpată” sau cum încearcă Eugen Tomac să copieze lacrimile politice ale maestrului său, Traian Băsescu