Traficul de droguri în România lui Nicolae Ceaușescu și marile capturi al Epocii de aur. Documente „top secret” din arhiva Miliției

Mai multe grupări de traficanți de droguri care aprovizionau piețele din vestul Europei au fost destructurate, în anii ’70 – ’80, de milițienii români. Este vorba despre confiscarea unor cantități mari de stupefiante care fuseseră aduse în România socialistă de grupuri de cetățeni turci și libanezi, iar autoritățile vremii au ascuns, cu mare grijă, toate aceste evenimente.

În perioada comunistă, presa era controlată cu autoritate de către stat, în condițiile în care servea exclusiv ca organ de propagandă.

Ca urmare, infracționalitatea era slab mediatizată, iar traficul de droguri era un subiect total interzis, în condițiile în care stupefiantele erau atribuite exclusiv lumii capitaliste.

Ruta balcanică

De aceea, mitul că în societatea socialistă nu au existat niciodată droguri dăinuie și astăzi. Totuși, în arhivele Direcției Generale de Miliție există documente care atestă faptul că în România ajungeau cantități mari de droguri și în comunism, cu toate țara noastră nu reprezenta pe atunci o piață semnificativă pentru narcotice, ci era, în special, o țară de tranzit.

Surse apropiate structurilor de miliție ale acelor vremuri au afirmat, pentru Gândul, că drogurile erau aduse prin așa-numita „rută balcanică”. Provenite din Orientul Mijlociu, stupefiantele ajungeau în țară prin Bulgaria și erau scoase apoi prin Ungaria sau Iugoslavia.

Mai multe albume cu planșe fotografice care datează din anul 1971 conțin detalii legate de destructurarea mai multor grupări formate din cetățeni turci și una din traficanți libanezi, care aduseseră în țara noastră cantități mari de hașiș și opiu.

Zeci de traficanți străini, în beciurile Miliției

Din imagini reiese că, deși aveau mijloace tehnice limitate, autoritățile vremii reușiseră să-i prindă pe toți membrii acestor grupări care intraseră în România și nu se mărginiseră doar să confiște drogurile, care reprezentau cantități semnificative, raportat la perioada respectivă.

Este vorba despre zeci de bărbați, turci și libanezi, dintre care, așa cum reiese din pozele făcute la Miliție, unii aveau pe față urme de violență, dobândite, cel mai probabil, în timpul interogatoriilor.

Aceștia foloseau, pentru transportul mărfurilor interzise, mașini vechi, adevărate hârburi, semn că nu voiau să iasă în evidență și nici să riște ca, în cazul în care ar fi prinși, autoritățile să confiște autoturisme scumpe iar paguba să fie și mai mare.

Totodată, așa cum se întâmplă și în zilele noastre, stupefiantele, care erau ambalate în pungi lipite cu bandă adezivă și cărate în saci, aveau inscripționat logo-ul producătorului, care reprezenta o garanție a calității.