Agricultura românească intră în era AI. Cum se schimbă regulile de finanțare europeană din 2028 pentru marii jucători din agro

Agricultura românească poate beneficia de negocierile pentru noul buget european, cu o miză de ordinul zecilor de miliarde de euro. Pentru perioada 2028–2034, Comisia Europeană rezervă cel puțin 300 de miliarde de euro la nivelul UE pentru sprijinul veniturilor fermierilor și situații de criză și propune integrarea finanțării agricole într-un sistem mai larg de investiții, competitivitate, cercetare și inovare.

Mandatul național pentru negocierile bugetului 2028–2034 trebuie să trateze agricultura, competitivitatea și dezvoltarea locală ca obiective prioritare declara, în primăvara lui 2026, vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu.

„De la materie primă la valoare adăugată produsă în România. Acesta trebuie să fie obiectivul clar al agriculturii românești. Agricultura înseamnă 2,5% din PIB și aproape 25% din forța de muncă. România are potențial și producție solidă. Dar exportăm materie primă și importăm produse procesate. Corectarea deficitului agroalimentar trebuie să devină o prioritate națională”, declara la acel moment Victor Negrescu, pe pagina sa de LinkedIn

O treime din structura exploatațiilor din UE sunt în România

România, care are aproape 3,5 milioane de fermieri, dintre care 90% exploatează mai puțin de 5 hectare, trebuie să decidă în următorii ani ce fel de agricultură vrea să finanțeze: una dependentă de sprijinul pe suprafață sau una capabilă să producă mai multă valoare prin tehnologie, irigații, agricultură de precizie, cercetare, procesare și integrare în lanțurile industriale și alimentare europene. De altfel, cele mai recente disponibile privind structura exploatațiilor și publicate de Eurostat arată că din 8,8 milioane de exploatații agricole existente în UE, 2,9  milioane (aproape o treime) sunt românești.

Miza negocierilor din octombrie de la Bruxelles pentru România

Miza sumelor puse în joc pentru perioada 2028–2034 este cu atât mai importantă pentru România cu cât Bucureștiul încearcă să păstreze agricultura și politica de coeziune în centrul viitorului buget european. Președintele Nicușor Dan a anunțat, la începutul lunii octombrie, că, împreună cu premierul Italiei, Giorgia Meloni, a reunit 17 state membre în cadrul „Grupului Prietenilor Coeziunii” pentru a susține menținerea nivelului global de finanțare pentru Politica Agricolă Comună și politica de coeziune. Mesajul vine în proximitatea noii runde de negocieri pe viitorul buget, programate pentru 15-16 octombrie, când liderii UE se reunesc în Consiliul European, iar Irlanda, care deține președinția rotativă, trebuie să avanseze negocierile pe baza unui nou „negotiating box”. Pentru România, miza este directă: statele care susțin menținerea finanțării pentru agricultură și coeziune încearcă să evite ca noile priorități europene — competitivitate, apărare, securitate energetică și reziliență — să fie finanțate prin reducerea fondurilor tradiționale.

De altfel, agricultura va putea beneficia inclusiv de cele 409 miliarde de euro propuse pentru competitivitatea europeană, prin Fondul european pentru competitivitate și Horizon Europe.

Cum se schimbă arhitectura bugetului UE din 2028

Propunerea Comisiei Europene pentru bugetul 2028–2034 schimbă cadrul în care trebuie privită agricultura. Politica agricolă comună nu dispare, iar sprijinul pentru veniturile fermierilor rămâne o componentă majoră a finanțării europene. Cel puțin 300 de miliarde de euro sunt rezervate la nivel european pentru sprijinul veniturilor și situații de criză.

Dar, în paralel, agricultura este introdusă într-o arhitectură mai largă de finanțare, în care competitivitatea, cercetarea, inovarea, digitalizarea și tranziția verde devin surse suplimentare de investiții.

Comisia propune 409 miliarde de euro pentru competitivitatea europeană, prin European Competitiveness Fund și Horizon Europe. În interiorul acestei arhitecturi există o fereastră dedicată sănătății, biotehnologiei, agriculturii și bioeconomiei, cu aproximativ 40 de miliarde de euro propuse pentru perioada 2028–2034.

Asta înseamnă că agricultura nu mai este privită exclusiv prin prisma plăților directe sau a investițiilor clasice în exploatații. Pentru companiile care pot demonstra creșteri de productivitate, tehnologizare, inovare, reducerea consumului de resurse sau integrare în lanțuri de valoare, sursele de finanțare europene pot deveni mai diverse.

România pornește de la o agricultură extrem de polarizată

Miza este cu atât mai mare pentru România cu cât structura agriculturii este foarte diferită de cea a marilor economii agricole europene, deoarece circa 90% dintre exploatații au mai puțin de 5 hectare.

„Acest tipar de distribuție a fost deosebit de evident în România, țara UE cu cel mai mare număr de exploatații agricole: 9 din 10 exploatații (90,2%, respectiv 2,6 milioane de exploatații) aveau o suprafață mai mică de 5 hectare, în timp ce 1,0% dintre toate exploatațiile, cele cu o suprafață de cel puțin 50 de hectare, exploatau puțin peste jumătate (53,1%) din întreaga suprafață agricolă utilizată (SAU) a țării”, se arată în documentele statistice ale UE.

Această polarizare pune două probleme diferite în fața viitoarei politici agricole: cum sunt susținute fermele mici și familiale și cum sunt stimulate exploatațiile capabile să facă investiții de scară, să introducă tehnologie și să intre în lanțuri de procesare și export. În cazul marilor exploatații, întrebarea nu mai este doar cât teren poate fi lucrat, ci câtă valoare poate fi produsă pe hectar.

Ce schimbări îi vizează direct pe marii jucători din agro

Pentru marile exploatații agricole din România, schimbarea nu înseamnă doar o eventuală modificare a subvenției pe hectar. Înseamnă schimbarea structurii de finanțare a afacerii.

Companii precum Agricost/Al Dahra, Agro-Chirnogi, LTA Mondial, Longin, Aaylex Agro sau JD Agro Cocora operează la o scară la care investițiile în irigații, utilaje, agricultură de precizie, digitalizare, energie, depozitare sau procesare pot fi făcute și măsurate ca proiecte de competitivitate, nu doar ca investiții agricole clasice.

În cazul irigațiilor, de exemplu, o exploatație mare poate investi în extinderea sau modernizarea sistemelor de alimentare cu apă, în stații de pompare, senzori de umiditate și sisteme digitale care stabilesc unde și când este necesară apa. Aceste sisteme inteligente reduc riscul de secetă, pe de o parte, și optimizează utilizarea apei și obținerea unei producții precis calculate de la un an la altul.

AI poate duce toată această infrastructură mai departe. Datele furnizate de sateliți, drone, senzori și utilaje conectate pot fi utilizate pentru cartografierea terenurilor, identificarea zonelor cu probleme, dozarea variabilă a semințelor și îngrășămintelor sau aplicarea tratamentelor localizat.

Cu alte cuvinte, pentru marii jucători din agro, ecuația se schimbă din cât sprijin pot primi pentru suprafața exploatată către investiții, productivitate și competitivitate în acces la noua rundă de finanțări europene.

Marii fermieri pot deveni „infrastructura” agriculturii 4.0

Comisia Europeană vorbește explicit despre AI, robotică, soiuri rezistente la secetă, identificarea rapidă a bolilor și gestionarea digitală a apei. Pentru ca aceste tehnologii să treacă intre în circuitul economic, este nevoie de exploatații suficient de mari pentru testare, implementare și scalare.

Spre exemplu, proiectul Robo-Farmer a fost un proiect al unui Grup Operațional (GO) din cadrul Parteneriatului European pentru Inovare (EIP), care a dezvoltat o soluție eficientă pentru deficitul de forță de muncă din sectorul cultivării fructelor în sistem ecologic din România. Proiectul a urmărit testarea unei abordări bazate pe agricultura de precizie, utilizând o soluție robotică autonomă pentru activități precum controlul buruienilor, monitorizarea dăunătorilor și aplicarea tratamentelor. Se estimează că Robo-Farmer poate reduce cu cel puțin 60% utilizarea substanțelor pentru combaterea dăunătorilor și bolilor.

Marii operatori agricoli pot testa o astfel de soluție pe câteva sute de hectare, iar valoarea economică apare atunci când aceasta poate fi implementată pe mii sau zeci de mii de hectare.

România are șansa de a transforma agricultura din sector subvenționat pasiv în pol investițional

Un alt element important pentru marii jucători este că noul sistem european nu se limitează la banii tradiționali ai Politicii Agricole Comune. Comisia propune 409 miliarde de euro pentru competitivitatea europeană, prin European Competitiveness Fund și Horizon Europe, iar agricultura și bioeconomia au propria fereastră de finanțare în această arhitectură.

Asta deschide o strategie  diferită pentru companiile agricole mari. Un proiect de digitalizare, AI, biotehnologie, economie circulară sau reducere a consumului de resurse poate fi clasificată nu doar ca „proiect agricol”, ci ca proiect de competitivitate și inovare.

Pentru România, acesta poate fi unul dintre abordările cheie ale negocierii pentru accesul la fondurile europene 2028–2034: să nu trateze agricultura exclusiv ca pe un sector care primește subvenții, ci ca pe un sector care poate absorbi investiții europene pentru tehnologie, cercetare și competitivitate. Iar marii jucători din agro sunt cei care au, în principiu, capacitatea de a transforma aceste instrumente în proiecte de anvergură și de a le multiplica.