Mai ieftin de atât nu se poate la Veneția. Cât costă o PIZZA și o porție de spaghete în preajma Bazilicii Sfântului Evanghelist Marcu

Veneția  (”La Serenissima”), un oraș pe ape,  este unul dintre cele mai mari atracții din Italia. Însă, este și o destinație foarte costisitoare. În funcție de sezon, o cazare de o noapte poate să coste peste 100 de euro. Pentru a lua un mic dejun la un restaurant venețian, turiștii trebuie să scoată din buzunar în jur de 20 de euro doar pentru o omletă. Închirierea unei gondole pentru 30 de minute duce și la 30 de euro de persoană.

Localnicii duc cu totul alt stil de viață în acest oraș inundat. Elevii pleacă la școală cu „vaporetto”, un tip de navă cu aburi care este aidoma unui autobuz pe apă. Alături de ei și alți zeci de turiști veniți din toată lumea, urcă la bord chelneri sau magazioneri care transportă mărfuri pentru magazinele și restaurantele la care nu se poate ajunge decât dacă traversează coridoarele navale ale orașului.  În Veneția, considerat unul dintre cele mai „verzi” orașe europene, mașinile nu există. Transportul se desfășoară strict cu bărci, gondole și nave de dimensiuni medii.  Ornamentul și gradul de confort al fiecărei gondole depinde în funcție de statutul social al fiecărui localnic sau turist.

EMISIUNI Alexandru Stoica, “Greuceanu”, intră duminică, 17 mai, de la ora 19.00, în ringul MARTORII cu povestea sa: “GREUCEANU ȘI ZMEII DE CARTIER”

19:00

ACCIDENT O șoferiță de 71 de ani a intrat cu mașina în clădirea unei bănci, în timp ce încerca să parcheze. O femeie aflată la bancomat a fost rănită

18:52

O pizza mai ieftină de atât nu se poate în Veneția

În preajma Pieței Sfântului Marcu și a minunatei Bazilici,  restaurantele oferă răsfățuri culinare de lux, dar la prețuri foarte mari. Atmosfera festivă este asigurată de orchestre. Spre străzile înguste din spatele catedralei, turiștii pot descoperi restaurante cu meniuri la prețuri acceptabile pentru toate buzunarele.

De exemplu, într-un restaurant venețian cu meniuri modeste, se servește pizza, paste și alte preparate delicioase, specifice bucătăriei italiene. Un cititor ne-a trimis fotografii din vacanță, prin care ne-a dezvăluit costul unui prânz „ieftin” în orașul gondolelor.

Meniul comandat:

• Pizza Diavola cu salam iute; 
• Spaghete cu brânză carbonara;
• Doză cu Coca Cola; 
• Suc de ananas. 

Costul total

Cititorul a fotografiat nu doar preparatele, dar și bonul fiscal pentru a arăta cât l-a costat o masă în Veneția:

• O porție de spaghete carbonara: 13 euro
• Pizza Diavola: 10 euro
• Sucul de ananas: 5 euro
• O doză de Coca Cola: 5,50 euro
• Taxa Servizio de 12%: 4,10 euro
• Total: 37,60 de euro

Taxa „servizio”

Se poate observa că turistul a plătit în plus o taxă surpriză de  4,10 euro. I se spune taxa „Servizio”.  În Italia, există două tipuri de taxe adăugate în multe restaurante: „Servizio” și „Coperto”.  Indiferent de calitatea preparatelor și a serviciilor, majoritatea restaurantelor le impun.

Taxa „coperto” este percepută pentru acoperirea costurilor legate de utilizarea mesei, a tacâmurilor, a feței de masă, șervețelelor și feliilor de pâine oferite la începutul mesei (indiferent că sunt sau nu consumate), potrivit „My Corner of Italy”. Nu este un bacșiș, ci o taxă obligatorie pe care fiecare client trebuie să o plătească, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare. Valoarea taxei „coperto” variază între 1 și 5 euro de persoană, în funcție de restaurant și oraș.

„Servizio” este taxa de serviciu impusă în restaurantele din orașe cu multiple obiective turistice. Banii din această taxă reprezintă 12% din veniturile chelnerilor pentru serviciile de servire.  Dacă restaurantul este amplasat într-un loc elegant și sofisticat, toți clienții plătesc această taxă adăugată.

„Mancia” sau bacșișul nu este un obicei foarte comun în Italia, fiind mai degrabă solicitat în alte țări, însă, depinde în totalitate de client.

Piazza San Marco și Bazilica: Scurt istoric

Piața Sfântului Marco (sau Piazza San Marco) este una dintre punctele cele mai aglomerate ale Veneției. Cei mai mulți turiști se deplasează în această piață pentru a admira turnul cu clopot „Campanile di San Marco” (construit între secolul al 9-lea și anul 1513, reconstruit între 1902 și 1912), Turnul cu Ceas sau Torre dell’Orologio  (construit din 1499), grupul de clădiri impunătoare ale Procurației și Bazilica Sfântului Evanghelist Marcu. În piață se poate observa leul emblematic al Sfântului Evanghelist Marcu sculptat pe mai multe monumente.

Napoleon Bonaparte a catalogat Piața Sfântului Marcu a Veneției drept „salonul Europei”. Basilica Cattedrale Patriarcale di San Marco sau Catedrala Sfântului Marcu a fost construită din 1063 și finalizată abia în 1617.  Aceasta adăpostește moaștele Sfântului Evanghelist Marcu, care este considerat patronul sfânt al orașului.

Catedrala este situată la capătul estic al Pieței Sfântul Marcu, fiind atașată Palatului Dogilor, motiv pentru care era cândva cunoscută drept Capela Dogilor. Pe plan arhitectural, aceasta are elemente și influențe bizantine, romanice și islamice, precum și elemente gotice ulterior încorporate.  Interiorul cupolelor, bolțile și pereții superiori sunt acoperiți cu mozaicuri care înfățișează sfinți, profeți și scene biblice, fiind retușate sau refăcute de-a lungul a 800 de ani.

Autorul recomandă: Turiștii sunt revoltați de nota de plată primită la un bar din Italia / „Am fost suprataxați pentru MUZICĂ!”