Scenariul de care se tem tot mai mulți analiști: RUPEREA zonei euro în cel mult un an

Scenariul de care se tem tot mai mulți analiști: RUPEREA zonei euro în cel mult un an
Publicat: 30/11/2016, 11:33

În prezentarea unui sondaj lunar privind zona euro, firma de consultanță Sentix a explicat că investitorii sunt tot mai îngrijorați în legătură cu Italia, temându-se că un vot negativ în referendumul constituțional de duminică poate declanșa o criză economică și politică cu consecințe ample pentru viitorul zonei euro, scrie Deutsche Welle. Barometrul Sentix, ale cărui rezultate firma le publică din 2012, arată că aproape unu din cinci investitori investiționali crede că este probabil ca Italia să iasă din zona euro. „Spargerea euro revine cu putere”, spune CEO-ul Manfred Hübner. Pe investitori îi îngrijorează mai ales situația băncilor italiene. Însă ei au și alte griji. Potrivit unui studiu de luna trecută al Sentix, Italia a luat locul Greciei, devenind țara la care riscul de a părăsi zona euro în următoarele 12 luni este cel mai mare. Sondajele de luna aceasta ale firmei arată că probabilitatea ca Italia să iasă din zona euro este la maximul ulltimilor patru ani, notează Reuters. Probabilitatea ca un stat să renunțe la euro în următoarele 12 luni este de 24%, cu mult sub nivelul de 70% înregistrat în 2012, la apogeul crizei datoriilor din zona euro. The Guardian face o paralelă între colapsul bancar din Japonia din 1998-1999 și o posibilă criză bancară în Italia după referendum și avertizează că, spre deosebire de situația din Japonia, unde problemele, deși grave și ale căror consecințe se simt și acum, s-au limitat doar la economia niponă, o criză italiană are șanse mari să se extindă în Europa. Aceasta dacă Italia nu acceptă reforme. Bogdan Cojocaru

Japonia a avut un colaps bancar în 1998-1999 după o perioadă lungă în care autoritățile și băncile știau că sunt probleme dar, din diferite motive, au reacționat lent.

Crahul japonez a avut ca rezultat restructurări majore în sistemul bancar. Băncile slabe au fost închise sau înghițite de altele mai puternice. Au fost înființate diferite Ñbad banksî de către stat pentru a ajuta băncile să scape de creditele toxice. În Japonia aceste măsuri au fost luate în perioada 2000-2002. Impactul șocului asupra economiei a fost negativ, uriaș și de durată. Economia s-a prăbușit, dobânzile au scăzut aproape de zero, iar guvernul și autoritățile monetare au introdus politici neortodoxe, în principal achiziții de active bancare cu bani special creați pentru acest scop (quantitative easing), pentru stimularea economiei.

Însă sistemul bancar n-a crescut mai deloc în deceniul care a urmat, și nici economia. Cu cât întârzie mai mult autoritățile italiene cu peticirea sistemului bancar, cu atât este mai mare probabilitatea ca dezastrul japonez să se repede în Italia, concluzionează The Guardian.

Însă în cazul Italiei va fi o diferență majoră: în timp ce experiența japoneză a fost în întregime internă, un colaps bancar italian va avea probabil un efect de contagiune puternic, șocul putând lovi alte țări europene care au probleme cu activele toxice precum Austria, Grecia, Spania și Portugalia.

Citește în continuare pe zf.