Incendiile de vegetație: de la cauze la posibile soluții

Incendiile de vegetație: de la cauze la posibile soluții
Publicat: 27/07/2022, 10:26
Actualizat: 27/07/2022, 10:28

În ultimii ani, incendiile de pădure care au coincis cu secete și valuri de căldură record, după cum putem observa și în perioada aceasta, au afectat regiuni din centrul și nordul Europei care nu sunt de obicei predispuse la incendii. Se preconizează o extindere a zonelor predispuse la incendii și sezoane de incendii mai lungi în majoritatea regiunilor europene, în special în cazul scenariilor cu emisii ridicate, astfel încât avem nevoie de măsuri suplimentare de adaptare.

România a fost cea mai afectată țară din Uniunea Europeană de incendiile de pădure, potrivit unui raport al Comisiei Europene pentru anul 2020.

Incendiile de pădure au afectat grav siturile europene Natura 2000: peste 136.000 ha – aproximativ 40% din suprafața totală distrusă de foc în 2020 –, ceva mai puțin decât în 2019, dar peste media ultimilor nouă ani. La fel ca în 2019, România a însumat din nou aproape jumătate din suprafața distrusă de incendii în cadrul siturilor Natura 2000, cea mai mare suprafață fiind în Rezervația Biosferei Delta Dunării;

Dacă în trecut incendiile de vegetație erau prezente doar în zona mediteraneană, odată cu schimbările climatice și încălzirea globală, incendiile au început să devină o amenințare tot mai mare și pentru Europa Centrală și de Nord.

În 2021, o serie de incendii devastatoare au coincis cu valuri de căldură record, mai întâi în iunie și apoi la sfârșitul lui iulie și până la jumătatea lui august. Acestea au afectat țări din întreaga regiune mediteraneană, inclusiv Turcia, Grecia, Italia, Franța, Albania, Macedonia de Nord și Spania, Algeria și Tunisia în nordul Africii, țări din Orientul Mijlociu, precum Liban și Israel.

La nivelul Europei și la nivelul întregii planete

În medie, aproximativ 65 000 de incendii au loc în Europa în fiecare an, arzând aproximativ o jumătate de milion (500 000) de hectare de terenuri sălbatice și păduri; cea mai mare parte a suprafeței arse, peste 85%, se află în regiunea mediteraneană europeană.

Peste nouă din 10 incendii sunt provocate de acțiuni umane. Neglijența și focurile puse necontrolat pentru curățarea terenurilor, rămân cauzele principale ale nenorocirilor.

Situația a fost și mai gravă în sezonul incendiilor forestiere din 2021. Până la momentul publicării acestui raport, au ars aproape 0,5 milioane de hectare, 61% dintre acestea fiind păduri a căror regenerare va dura mulți ani. Aproximativ 25% dintre zonele care au ars în Europa se aflau în interiorul siturilor „Natura 2000”.

În ultimii ani, incendii devastatoare și fără precedent sunt raportate în întreagă lume, din Statele Unite (California), până în Australia, Indonezia, Africa, zona amazoniană și chiar zona arctică (Siberia).

În perioada 2012-2021 au avut loc în medie 61.000 de incendii de vegetație anual, fiind afectate aproximativ trei milioane de hectare de pământ. În 2021, aproape 59.000 de incendii de vegetație au ars 2.87 milioane de hectare. De la 1 iunie 2022, peste 27.800 de incendii de vegetație au afectat în acest an aproximativ 770.000 ha.

Incidența incendiilor crește sau scade?

De la an la an, schimbările climatice sunt și ele tot mai prezente. O tendință de creștere ușor de remarcat indică niveluri mai ridicate ale pericolului de incendii, sezoane mai lungi ale incendiilor și incendii de mari proporții și violente, cu propagare rapidă, în fața cărora mijloacele tradiționale de stingere a incendiilor sunt ineficiente.

Anul acesta, aproximativ 130.000 ha arseseră deja până la sfârșitul lunii iunie, o suprafață la fel de mare cu cea arsa între anii 1986-2005 în urma a aproape 3.000 de incendii de pădure în care au fost afectate aproape 13.000 ha, notează Alexandru Luchiian pentru Infoclima.

Momentul a marcat debutul tradițional al sezonului incendiilor. Incendiile au început să afecteze, pe lângă statele sudice, și Europa Centrală și de Nord. Peste nouă din 10 incendii din UE sunt provocate de acțiuni umane.

De aceea, pentru prevenirea dezastrelor, este esențial ca oamenii să fie sensibilizați în acest sens și să se organizeze campanii educative cu privire la riscul de incendiu.

Principalele constatări din raportul publicat de Comisia Europeană

  • Din raportul pe 2020 despre incendiile forestiere reiese că România a fost țara cea mai afectată, urmată de Portugalia, Spania și Italia;
  • În 2020, incendii care s-au întins pe o suprafață de peste 30 ha au afectat 20 de state membre ale UE, distrugând aproape 340.000 ha, suprafață care depășește ușor cifra înregistrată în 2019;
  • Totodată, în sezonul incendiilor din 2020 și-au pierdut viața mai mulți oameni decât în 2019: raportarea națională din partea Spaniei a înregistrat șase victime, dintre care patru pompieri;
  • În 2020, cartografierea rapidă prin intermediul serviciului Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență a fost activată de 17 ori pentru cartografierea detaliată a incendiilor forestiere, un număr mai mic, deocamdată, față de activările din 2021;
  • Mecanismul de protecție civilă al UE a fost modernizat cu o flotă de avioane de stingere a incendiilor prin intermediul rescEU în 2019, consolidându-și capacitatea de a asista țările pe parcursul actualului sezon al incendiilor.

Putem vedea și în cazul României că de la an la an incidența crește, astfel din 2019 incendiile de vegetație sunt tot mai frecvente și violente, făcând pagube imense. În 2020 numărul incendiilor a continuat să fie în creștere, iar pe la jumătatea lui 2021, prognoza incendiilor nu era favorabilă.

Suprafața arsă de incendii de vegetație în Europa în Iulie 2022, cu media pentru perioada 2006 – 2021, pe țări: Legendă: Negru: Media 2006-2021; Albastru: 2022

Un factor de risc din ce în ce mai mare pentru ecosisteme

Schimbările climatice reprezintă un factor de risc din ce în ce mai mare pentru ecosisteme în primul rând. Valurile de caldură extremă vor determina adaptarea vegetației la o climă mai aridă și la un mediu prielnic pentru incendii și autocombustie (vegetație uscata, umiditate scăzută și temperatură crescută).

Cele mai multe incendii sunt provocate fără intenție de către oameni, fie că lasă un foc nesupravegheat, de la o țigară aruncată într-un mediu uscat, fie că nu sting cărbunii rămași în urma unui grătar în aer liber. Tot ce este nevoie pentru un incendiu este o scânteie. Într-un caz recent, o cultură de grâu s-a aprins tocmai de la scânteile provocate de mașină de recoltat.

  • Gunoaiele aruncate peste tot nu doar că poluează natura, dar pot fi un punct de plecare pentru aceste incendii devastatoare de vegetație. Sticlele pot acționa ca o lupă sub razele soarelui. Într-un unghi potrivit pot concentra un fascicul de lumina care să incendieze cu ușurință vegetația uscată.
  • Pe timpul furtunilor de vară, trăsnetele sunt responsabile de aprinderea copacilor uscați, care pot declanșa un incendiu favorizat de curenții de aer si vântul puternic.
  • În anumite cazuri vegetația se poate aprinde și de la soarele puternic.

Soluții pentru prevenirea riscului declanșării unui incendiu

Incendiile de vegetație sunt responsabile și pentru 5-8% din decesele premature cauzate de calitatea proastă a aerului, așa că monitorizarea devine o soluție cheie:

Putem folosi software pus la dispoziție de către uniunea europeană intitulat “WildFire danger – Pericol de incendii” care ne poate indică pe baza informațiilor culese de către sateliți care este riscul declanșării unui incendiu.

 Pericolul ridicat de incendiu este un indiciu că există condiții favorabile pentru propagarea și intensificarea incendiilor. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă neapărat că incendiile de vegetație se vor produce efectiv; acestea au nevoie de o sursă de aprindere, care poate fi naturală, cum ar fi fulgerele, sau datorată activității umane.

Pentru monitorizarea incendiilor, la momentul actual sateliții fac treaba cea mai importantă (Copernicus) și anume identificarea focarelor și dimensiunea acestora. Însă, că și în cazul calității aerului (citire din satelit), sunt necesare informații de la sol și anume de la senzorii ce pot monitorizare o serie de parametri speciali. În urmă monitorizării calității aerului la nivel global, am identificat că fumul (foc fără fum nu există) poate fi depistat de senzorii ce măsoară concentrația particulelor în suspensie PM2.5 și PM10.

Din păcate, efectele incendiilor de vegetație sunt devastatoare pe termen scurt dar și pe termen lung. Pe lângă pierderile economice pe care le suferă localnicii sau proprietarii de păduri sau recolte, sau bunuri care au de suferit, pe termen lung calitatea aerului are de suferit.

Cu fiecare incendiu sunt aruncați în atmosfera compuși organici volatili, particule în suspensie și CO2, toate acestea sunt purtate de curenți de aer și inhalarea acestora poate duce la afecțiuni ale sistemului respirator. În același timp aceste gaze contribuie și la efectul de seră, ceea ce duce la creșterea temperaturii globale și face că acest cerc vicios să fie un perpetuum mobile.

Incendiul de vegetație omoară multe vietăți și distruge ecosisteme locale. Vegetația este singura care se va bucură de un start prielnic, datorită cenușii ce are rol de îngrășământ.

Contribuțiile incendiilor de vegetație la deșertificare

Descoperirile științifice recente au întărit ipoteza conform căreia schimbările climatice au că rezultat faptul că sezoanele de incendii încep mai devreme, durează mai mult, ard suprafețe mai mari și sunt mai severe Modelele informatice indică vestul SUA, țările mediteraneene și Brazilia că fiind „puncte fierbinți”, care vor avea parte de cele mai grave fenomene extreme.

Schimbarea climatică către condiții mai uscate și mai calde are potențialul de a agrava condițiile de incendiu de vegetație, având ca rezultat arderea pe sezoane mai lungi, suprafețe mai mari de conflagrație a vegetației și o gravitate mai mare a incendiilor. În prezent, incendiile de vegetație determină deșertificarea unor terenuri forestiere din vestul Statelor Unite.

Suprafețele incendiate în sud-vestul Statelor Unite ale Americii au crescut dramatic în ultimele două decenii, de la sub 10.000 ha/an la începutul secolului XX la peste 230.000 ha/an în primul deceniu al secolului XXI.

Incendiile de vegetație individuale sunt acum mai mari și produc arsuri de o gravitate mai mare decât în trecut. O combinație de secetă naturală, schimbări climatice, încărcătură excesivă de combustibil și creșterea numărului de surse de aprindere a produs condițiile perfecte pentru deșertificarea indusă de incendii.

Portugalia a suferit cel mai rău și al doilea cel mai rău sezon de incendii de vegetație într-o perioadă de trei ani (2003 – 2005). În 2005, aproape 340.000 ha de terenuri forestiere au ars. Asta a însemnat o creștere de 77% față de media de ardere pe 10 ani, de 189.500 ha. Deșertificarea se referă la pierderea funcției hidrologice adecvate a terenului, a productivității biologice și a altor servicii ecosistemice, ca urmare a activităților umane și a schimbărilor climatice.

Ea afectează o treime din suprafața Pământului și peste un miliard de oameni. În trecut, deșertificarea era considerată o problemă care afecta doar zonele aride, semiaride și subumede uscate. Cu toate acestea, zonele umede pot suferi deșertificare în cazul unei combinații greșite de impact uman. Regiunea amazoniană este un exemplu în care recoltarea pădurilor, agricultură itinerantă prin tăieri și arderi și pășunatul pe scară largă produc deșertificarea unei păduri tropicale la scară largă.

Unele dintre consecințele de mediu ale incendiilor de vegetație sunt distrugerea vegetației, schimbarea speciilor și tipurilor de plante, invazia plantelor exotice, distrugerea habitatului faunei sălbatice, eroziunea solului, inundațiile, declinul funcției bazinelor hidrografice, întreruperea aprovizionării cu apă și poluarea aerului.

Toate acestea sunt efecte imediate. Unele efecte vor persista dincolo de carieră și durata de viață a persoanelor. Zonele mici și izolate nu produc o deșertificare vizibilă. Însă, efectul cumulativ al incendiilor multiple, pe suprafețe mari și adiacente, poate duce la deșertificare la nivel de peisaj.

Ce e de făcut?

Având în vedere că 9 din 10 incendii sunt provocate de om, primordială este prevenirea producerii unor evenimente care duc la distrugerea vegetației, fondului forestier sau altor bunuri din zonele împădurite; prin urmare se impune respectarea unor măsuri de protecție antiincendiu precum:

  • Instruirea persoanelor care desfășoară activități în pădure și in apropierea acesteia (exploatarea masei lemnoase, împădurire, igienizare, păstorit, vânătoare, culegători de fructe de pădure, ciuperci etc.) asupra respectării normelor specifice de apărare împotriva incendiilor;
  • Asigurarea cantoanelor si ocoalelor silvice cu mijloace de prima intervenție și menținerea acestora în stare de utilizare;
  • Amplasarea de panouri si pancarte de avertizare privind regulile de prevenire și stingere a incendiilor de pădure;
  • Amenajarea și marcarea locurilor de popas și a spațiilor de parcare a autovehiculelor din zonele frecventate de turiști;
  • Planificarea, organizarea și desfășurarea de către personalul silvic a activităților de supraveghere si patrulare pe traseele cele mai frecventate ce străbat pădurile, îndeosebi în perioadele de secetă și cu afluență mare de public;
  • Menținerea în stare corespunzătoare de utilizare a principalelor drumuri forestiere, pentru accesul autospecialelor de intervenție;
  • Amenajarea unor surse de alimentare cu apa pentru mașinile de intervenție la incendiu, prin construirea de baraje si rampe in zone accesibile;
  • Interzicerea arderii resturilor vegetale, fumatului si focului deschis, la o distanță mai mică de 100 m de liziera pădurii (cu excepția locurilor special amenajate), ca și aruncarea la întâmplare a țigărilor și chibriturilor aprinse;
  • Interzicerea accesului autovehiculelor particulare pe drumurile forestiere, ca și instalarea corturilor și grătarelor în alte locuri decât cele amenajate corespunzător.

Articolul integral pe Infoclima.

Cristian Lisandru
S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole de investigație, politică internă, politică citeste mai mult