Interviul integral. Gândurile lui Cristoiu. Mircea Diaconu: Domnul președinte Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu (Partea a II-a)

Începând dintr-un anume punct a început să se inverseze situația, iar cu domnul Băsescu odată sau începând cu domnul Băsescu, zona Secu a devenit potentă

Mircea Diaconu: Știți ce se întâmplă dacă finalmente eu o să fiu președinte, domnul Iohannis va fi unul dintre cetățenii României față de care o să am toată condescendența și tot respectul. Eu nu mă pot supăra pe nimeni în faza asta pentru că toți vor fi cetățenii, nu-i așa, eu voi fi președintele tuturor, nu vreau să existe nimeni din România care să fie supărat pe mine, nici măcar domnul Georgescu care a încercat să mă bage în pușcărie în neștire, nici măcar doamna Kovesi care a semnat rechizitoriile alea care mă băgau în pușcărie efectiv, fără să fie niciun prejudiciu, pe nimeni nu am voie să mă supăr și nu am să fac lucrul ăsta. Deci nu am să atac o persoană, ci o mentalitate sau o greșeală conceptuală în zona politiciisau o greșeală tactică sau o greșeală de poziționare în zona asta. Atâta tot, dar nu ca persoană, n-am nicio problemă cu dânsul, dar am niște lucruri care ar trebui să dea de gândit. Și asta am zis într-un singur discurs la depunerea candidaturii, semnăturilor, și am făcut o mică teorie a unui fel de energie negativă care există și funcționează și care s-a manifestat plenar deci a fost tot timpul și a pus frână de mână de picior de orice dezvoltării, mișcării, revenirii noastre, devenirii noastre. Iar din punctul numit Băsescu încoace a funcționat plenar și am zis un lucru și pot să-l argumentez, pe logica asta, domnul președinte Iohannis execută al treilea mandat al lui Băsescu.

Monica Mihai: De ce spuneți asta?

Ion Cristoiu: Formulare interesantă. Cam bănuiesc ce vreți să spuneți cu energia negativă, în ce sens, adică președinții de la Traian Băsescu n-au misiune constructivă sau ce?

Mircea Diaconu: Da. Asta e clar. Asta e foarte clar.

Ion Cristoiu: În ce sens?

Mircea Diaconu: Distructivă chiar. De ce spun că execută al treilea mandat al domnului Băsescu. Facem o mică istorie și eu sunt pasionat, citesc mai tare decât orice. După 89-90 erau două părți puternice și prezente, erau activiștii să zic, erau zona de la partid și zona secu și pentru început zona activiștilor a fost umană, posibilă, tolerantă, iar în zona secu pe sub masă și nu mai știau cum să se transforme, să se acopere, să se mascheze altfel. Asta a durat o vreme după care începând dintr-un anume punct a început să se inverseze situația, iar cu domnul Băsescu odată sau începând cu domnul Băsescu, zona Secu a devenit potentă, știți cum scria pe zidurile Bibliotecii Centrale Universitare în Piața Revoluției, scria atunci, scria „vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât”. Iată, cu domnul Băsescu s-a ajuns în punctul ăsta după părerea mea. Ce înseamnă asta, înseamnă că pârghiile, importanța, forța, așezarea a funcționat în sensul acesta. Și din clipa aia nu s-a mai schimbat mare lucru, aceeași gen de susținători, de mecanism, ca instituții și ca persoane au împins două mandate și au reușit două mandate ale lui Băsescu și al doileamandat era oricum, cum ni s-a părut tuturor, furat nu mai spun referendumul, păi a fost furat foarte clar. Singur nu putea să facă nimic și vorbesc de un fel de armată, mini armată, fără uniforme, niște oameni pe care nu-i știi dar care fac totul, știți „alo, domnule președinte noi suntem statul și vă garantăm al doilea mandat”, un ziarist celebru scria…

E o doamnă la Cotroceni pe care am sesizat-o de la Băsescu începând, cu părul tuns scurt, care îi ia de mână îi bagă în mașină, îi scoate din mașină… Nu s-a schimbat nici ea

Ion Cristoiu: Sau vă garantăm un guvernul meu.

Mircea Diaconu: Poftim, vedeți că nu s-a schimbat… de asta spun, al treilea mandat e la fel. Vă mai spun ceva și chiar o să vă amuze. Până și, e o doamnă, nu știu cum o cheamă, la Cotroceni pe care am sesizat-o de la Băsescu începând, cu părul tuns scurt, care îi ia de mână îi bagă în mașină, îi scoate din mașină…

Ion Cristoiu: A, da, șefa de protocol.

Mircea Diaconu: Nu s-a schimbat nici ea, deci m-ați înțeles. E aceeași.

Ion Cristoiu: Da, da, da.

Mircea Diaconu: De ce să n-am senzația de loc că e altceva?

Monica Mihai: Dacă ați fi președinte v-ați raporta altfel la instituțiile de forță din țară?

Mircea Diaconu: Credeam că dacă o trimit acasă pe doamna cu părul tuns scurt…

Ion Cristoiu: Înainte de asta, explicați-mi, după dumneavoastră, care e cauza… Traian Băsescu a folosit serviciile sau ele l-au încălecat? Pentru că rămâne un mister istoric acest moment în care într-adevăr aupus mâna pe putere.

Mircea Diaconu: O altă prietenă a dumneavoastră, mai mult decât a mea, doamna Udrea v-a spus foarte clar că el nici nu știa, el nici nu erape acolo, ăia au fost răi, Coldea, ăilalți, au făcut niște lucruri și el nu știa.

Ion Cristoiu: Bine, asta e o ironie, el știa.

Mircea Diaconu: E un fotbalist celebru care se numește Mutu, deci să-i spună dânsului și ăla poate să asculte.

Ion Cristoiu: Și credeți că această mașinărie a fost preluată de Iohannis la cheie.

Mircea Diaconu: Obligatoriu.

Ion Cristoiu: Cum obligatoriu?

Mircea Diaconu: Păi cred că nu avea altă soluție.

Monica Mihai: Și dumneavoastră veți avea altă soluție dacă veți fi președinte că presupun că aceleași chei vor ajunge șila dumneavoastră.

Eu n-am să stau nicio clipă în Cotroceni, de exemplu, dacă am să ajung acolo, nu în Cotroceni

Mircea Diaconu: Deci începând cu doamna tunsă scurt…

Ion Cristoiu: Am înțeles, bun, deci deja știm. Veți da afară șefa de protocol – știre.

Mircea Diaconu: Și vă mai zic ceva, e așa ceva de piază rea, nu știu, de orice, am zis și mai zic o dată că văd că nu e clar. Eu n-am să stau nicio clipă în Cotroceni, de exemplu, dacă am să ajung acolo, nu în Cotroceni. E un mod de a rupe mentalul colectiv, până și acest lucru. Trebuie să rupi ceva, să modifici ceva, să înțelegi că o lume s-a dus și trebuie să înceapă o altă lume firească. Ăla e un palat regal, n-ai ce căuta ca președinte acolo, asta e părerea mea, are un statut anume acel palat prin testament regal și în vremea tinereții noastre, copilăriei chiar acolo era palatul copiilor, în timpul lui Dej, în timpul stalinismului crunt, era palatul copiilor, generații întregi au învățat acolo traforaje.

Ion Cristoiu: Da, corect nu s-a mutat acolo niciun prim-secretar.

Mircea Diaconu: Primul care a început, mă rog, a zugrăvit să se mute acolo a fost Ceaușescu, președintele Ceaușescu dar nu a apucat. În schimb ceilalți, uite acolo ne instalăm, nici măcar asta. Ce înseamnă asta mai departe, înseamnă următorul lucru, sigur schimbi legi, nu schimbă nicio lege președintele, nu schimbă , nu are drept de inițiativă legislativă nimic de tipul ăsta în același timp el trebuie să vegheze la respectarea legalității, or dacă luăm și citim legile de funcționare și limitele și competențele fiecărei instituții, din care spuneți dumneavoastră, servicii și restul, acolo scrie foarte clar ce poți, ce trebuie și ce nu trebuie să faci. Le recitim. La noi în teatru e o vorbă și asta apare exact când repeți, te chinui nopți și la un moment dat parcă nu mai înțelegi sensurile, e un fel de confuzie, nu mai înțelegi nimic și nu mai crește pâinea. Cam cum suntem noi acuma ca țară. Și în clipa aia regizorul zice stop, ne întoarcem la masă. Întoarcerea la masă înseamnă să intri în sala de lectură, restul nu mai contează decoruri și restul, se pune din nou textul piesei pe masă și se citește și se refac sensurile inițiale, țintele personajelor, relațiile dintre personaje, se reface toată schela asta, coloana vertebrală și crește pâineade nu-i adevărat.

Monica Mihai: Asta propuneți dumneavoastră pentru România? O reîntoarcere la masă?

Mircea Diaconu: Da, să reașezăm puțin.

Ion Cristoiu: Ne întoarcem la Constituție, să citească rolurile fiecare.

Mircea Diaconu: Și nu numai asta și la niște valori, niște noțiuni, că alea nu ne interesează prea tare, hai să vorbim despre muncă sau a munci, sunt deformate, sunt grotești deja, aceste noțiuni, de seriozitate, de competență sunt grotești deja, aici s-a ajuns. A muncii, păi hai să discutăm puțin de lucrul ăsta, ce înseamnă să muncești, ca încet, încet gândul unui om care vrea să crească, să aibă mașină, bani și așa mai departe să fie a muncii mai mult sau mai bine.

Ion Cristoiu: Veți citi textele sau veți vorbi liber? Întrebare că deja ne-am obișnuit cu un președinte…

Mircea Diaconu: Hai să vă spun ceva, făcând iară ticul prietenului nostru, m-am întâlnit de curând cu președintele Constantinescu, mă rog, nu ne-am mai văzut de multă vreme, și mi-a adus aminte de un episod din 92 când a fost prima campanie a CDR și prima a fost la Timișoara și atunci unul dintre colegi a zis domnule ai grijă că ai niște ticuri de profesor universitar și poate îl ajuți, nu n-a putut vorbi de loc în niciun fel cu el, nu eratimp de niciun fel, și am plecat, am ajuns la Timișoara și a urmat primul discurs și discursul acela din fața mulțimii de oameni, avea o hârtiuță pe care se uita așa, urma să vorbească ultimul, dar se mai uita și o ținea în mână. L-au chemat la tribună, urale, urale, urale, și eu din spate că erau și eu în tribună m-am dus și i-am luat din mână hârtiuța. A fost strălucitor, strălucitor a fost. După aia am discutat cu el. I-am zis uite, deci despre ce a fost vorba, ca să fii conștient de treaba asta, deci n-ai mai avut cuvinte ai avut gânduri sau idei, cuvintele nu contează, dacă le înveți pe din afară în clipa în care ies afară n-au gânduri în spate, sunt doar cuvinte și atunci neconvingătoare.

Ion Cristoiu: Corect, nu trec prin suflet.

Mircea Diaconu: Evident. Și nu numai asta, prin cap, prin creier. Mecanismul corect este vreau să spun un lucru și o iei din larg, vreau să conving că, e lucrul în care cred, nu niște cuvinte ci o idee de țintă, după care apar gânduri care se transformă un pic mai târziu în cuvinte ăsta e mecanismul. Dacă tu te duci direct la cuvinte sau numai la cuvinte atunci ce iese din tine sunt doar ele și nu sunt celelalte, nu sunt însoțite de gânduri, de intenții, de tremolo, de vibrația aia care îl convinge pe celălalt.

Ion Cristoiu: Am putea vorbi cu șefa de protocol să-i ia hârtiuța. Dumneavoastră am văzut că sunteți preocupat și eu sunt preocupat și domnișoara de această relație a României cu aliații. Explicați-mi și mie, ați fost la Bruxelles, eu nu am fost, explicați-mi ce se întâmplă acolo de nu suntem noi? Sunteți de acord că relația noastră cu Uniunea Europeană, cu NATO, cu partenerii strategici nu e chiar, sunteți de acord, e cea mai bună, suntem demni? Și de ce nu? Adică ce jocuri fac ei și ne scapă nouă? Vă întreb că ați fost acolo.

Mircea Diaconu: Păi am fost acolo dar n-am fost unde vă imaginați dumneavoastră, am fost într-un alt punct.

La Bruxelles, totul se negociază, totul se discută și se negociază. Nu stă nimeni între patru pereți închiși ermetic, nu se uită la vecin, înjură pe direcția asta, cum am juca toți tenis la perete

Ion Cristoiu: Dumneavoastră sunteți și bun observator, când ați ajuns acolo ce v-a șocat în primele zile, ce știați și ce va dat peste cap realitatea de la Bruxelles? Epic.

Mircea Diaconu: Nu m-a șocat decât clădirea să știți, atâta, m-am rătăcit în clădirea aia.

Ion Cristoiu: Și restul era ca și la noi?

Mircea Diaconu: Nu, nu era ca și la noi, cu totul altfel.

Ion Cristoiu: Păi aia spuneți-ne.

Mircea Diaconu: Știți cum e așa ar trebui să fie, părerea mea, cel puțin eu aș am-am comportat și am avut succes.

Ion Cristoiu: Acolo de ce e altfel decât la noi și…

Mircea Diaconu: Nu e, că nu e global, Bruxelles-ul a zis, nu există Bruxelles-ul, că nu-i o persoană, a zis Junker și dacă a zis Junker ce? Sau Timmermans, da, și ce dacă a zis? Nu, sunt atât de multe capete, păreri, divergențe că nu poți să-l globalizezi și să zici ăsta e Bruxelles-ul. Nu, e o singură problemă, du-te acolo ca tine, du-te ca tine și nu încerca să imiți pe altcineva sau să te raliezi la un vânt care vine dinspre partea doamnei Merkel de la consiliu. Du-te domnule ca tine, dacă tu niște ținte ale tale, ai tu agenda ta de acasă, du-te și ai grijă de ea. despre asta e vorba, dar nu e așa. Din păcate ratarea este în punctul ăsta nu în altul. În contactele directe, pe acolo, cel puțin când eu aveam de vorbit sau mă băgam într-o discuție de importanță mare și în fața mea erau oameni cu pedigree politic, foști prim-miniștri de țări europene, lume serioasă cu pedigree adevărat. Iar eu de la Vlădești și ziceam uite la mine în sat e așa, odată făceau ochii mari, cum e domnule la tine în sat, păi uite așa e la mine în sat. Era important să știe ei din Europa, cum e și la mine în sat, că ei spuneau cum e în satul lor, îți spun și eu cum e în satul meu. Și e o vorbă care zice dacă tu nu te respecți, nu te respectă nimeni, dacă tu nu-ți dai importanță, nu și-o dă nimeni. Da domnule, stai frumos, ai două mâini, două picioare ca și ei, din păcate sindromul ăsta l-am văzut la foarte mulți. Stau pe colțul mesei, să nu deranjeze, știți eu vin din România, păi și dacă pentru numele lui Dumnezeu.

Ion Cristoiu: Adică nu ei sunt de vină, ci noi.

Mircea Diaconu: Niciodată așa. De cele mai multe ori au un fel de, mai ziceam la început, eu mă exprim mai prost, adică engleza mai puțin la mine sau prost, franceză știu mai bine, imediat îmi ziceau, mai muți nu unul, nici eu nu știu română, te rog, simte-te bine. Deci și eu sunt vinovat, cum ar veni că nu știu română. Deci e o chestie de civilitate și funcționează, și am învățat însă foarte multe lucruri am învățat acolo, la ei, nu m-a învățat altcineva.

Totul se negociază, totul se discută și se negociază. Nu stă nimeni între patru pereți închiși ermetic, nu se uită la vecin, înjură pe direcția asta, cum am juca toți tenis la perete. Fiecare la perete lui și uite așa jucăm tenis la perete, nu comunicăm între de niciun fel. Acolo nu-i așa, totul se discută, absolut totul. Când se votează un material final la Strasbourg, legislație europeană, sunt amendamente, amendamente, amendamente și din când în când compromis, chiar așa se numește, compromisul 14. Compromisul 14 cuprinde 100 de amendamente așezate în așa fel încât să sune într-o singură frază. Alea se negociază toate. Și nu se simte nimeni jenat că a făcut un compromis, trebuie să învățăm lucrurile astea, nu putem merge mai departe, nu putem face pace, liniște și să mă ierte Dumnezeu, nu poți să te dezvolți decât dacă e ceva liniște în jurul tău. Am folosit o metaforă, dacă îmi dați voie o folosesc și aici, o imagine: e o casă, e o familie, până la urmă trebuie să fim o familie să zicem așa și în familii sunt disensiuni, slavă domnului știm bine lucrul ăsta. Și copiii trebuie să își facă temele, adică să învețe, să aibă vise, să crească, să… copiii. Și în bucătărie părinții își dau cu oalele în cap, se înjură, își sparg capul, vorbesc urât, cum să mai învețe ăia micii? Cum să se dezvolte? Cam asta e atmosfera din România. Eu m-am săturat de lucrul ăsta, deci mi se pare o ratare nesfârșită ca să nu zic repetabila povară ca alt prieten al nostru dispărut.

Monica Mihai: Ați spus că președintele nu dă legi, ceea ce este foarte adevărat, însă trasează partea politică externă sau asta cade în rolul președintelui. Care este viziunea dumneavoastră pe parte de politică externă pentru România.

Mircea Diaconu: Nu trasează, are atribuții în politica externă, dar nu trasează. Am o problemă și o am de când eram acolo, primeam pe diverse subiecte aflate în discuție și urmate de vot pe acolo pe la Parlamentul European, poziția României și o primeam de la Ambasada noastră de acolo și o primeam. Și la un moment dat am început să mă întreb că nu întotdeauna, de multe ori nu era cum mi se părea mie firesc să fie, dar de unde vine asta? Cine a făcut poziția României? Un cabinet, un Minister ceva, dar România unde e? Hai să o întrebăm și pe România. E ceva ce nu mi-a ajuns și m-a deranjat foarte mult, domnule nu discută nimeni, nu când e să te duci la Bruxelles președinte, prim ministru sau cineva cu poziția României, păi trebuie să o discuți să afle și dânsa România, discută… nu se face asta… când a fost împrumutul ăla de 19 miliarde și nu mai știu cât de euro, centura de siguranță a lui Băsescu – Boc, intrase prima tranșă deja când s-a adus problema în Parlament, deși legea spune și este penală chestiunea asta, deci orice împrumut mai mare de orice sumă trebuie lege în spate votată în Parlament. E (…) în România și să mă ierte Dumnezeu mai zic ceva de domnul Iohannis acuma, nu zic, că să spun, să vă arăt că așa… reflexie pe aceeași cale, vine când era criza emigranților, proaspăt atunci era la unguri țineți minte cum era urât de tot în fine, vine la Bruxelles și suntem invitați la Ambasada noastră la o discuție cu președintele. Și ne ducem, mă duc și eu și stăteam la un colț și cineva în cursul discuției ridică subiectul ăsta, dar fără să aibă o părere tranșantă sau … pur și simplu o ridică sau o pune pe masă. Atunci domnul președinte Iohannis zice și mi-am și notat pe un colț de hârtie ca să nu o uit deși actorii au o memorie bună și a zis așa: „România a avut o părere prin mine șeful statului, restul sunt povestitori”. Vedeți cine e România?

Ion Cristoiu: Da, am înțeles.

Mircea Diaconu: Nu îmi place lucrul ăsta, deci politica externă poate fi ca țintă, ca strategie, rezultatul unor dezbateri publice, de la zona academică, universitară, până la publicul larg, până la ONG-uri până la politică…

Monica Mihai: Da, dar vor fi situații când nu veți putea dezbate ca președinte, vor fi situații în care va trebui să luați decizii …

Mircea Diaconu: Situații mici și punctuale, unde mutăm Ambasada sau lucruri de tipul ăsta mărunte, nu cele mari, cele mari se discută public. Nu poți să faci singur de capul tău, te bărbierești dimineața ca președinte și zici ce fac eu cu România?

Continuă în pagina 3