Alexandru cel Mare, cuceritorul Persiei pe care Trump îl admiră. Un oficial israelian chiar l-a comparat pe președintele SUA cu regele macedonean
Donald Trump avea 10 ani când în cinematografe s-a lansat filmul color „Alexander the Great”, în martie 1956. Un film biografic despre marele cuceritor interpretat de actorul Richard Burton, un Alexandru Macedon în postura unui erou individualist cu ochii albaștri și părul vopsit blond, care se inspiră după viața lui Ahile și pornește la război împotriva unui imens imperiu bazat pe colectivism și puterea de stat al unui rege. Ca multe alte filme ai celor mai critici ani ai Războiului Rece, precum „The Ten Commandaments” din 1956 sau „The 300 Spartans” din 1962”, „Alexander the Great” nu face excepție de la antagonizarea între lumea greacă care luptă pentru democrație și Persia, considerată „un imperiu al răului”, asemuite cu SUA și URSS. Chiar și romanii după care americanii s-au inspirat erau ilustrați ca fiind decadenți, proto-fasciști și cu comportamente totalitare în filmele „Quo Vadis” și „Ben-Hur”.
70 de ani de la lansarea filmului „Alexander the Great, în care marele erou vopsit blond al poveștii avea să revoluționeze Orientul, Donald Trump, un președinte care își vopsește părul blond, a declanșat un război împotriva Iranului.
În 2004, regizorul Oliver Stone a lansat în cinematografe un film biografic despre Alexandru, cu actorul Collin Farrell în rolul principal, având părul vopsit tot blond.
Netflix a continuat „tradiția”.
În realitate, Alexandru nu avea părul blond vopsit. Într-un mozaic roman expus la Muzeul Arheologic din Napoli, regele macedonean apare ilustrat cu părul șaten închis și cu trăsături mediteraneene specifice unui bărbat tânăr macedonean din antichitate).
Plutarh îl descrie cu o statură medie, dar cu o constituție atletică, cu păr roșcat, ochi strălucitori și cu trăsături fine. Potrivit romanului egiptean „Alexandria” cu autor necunoscut, Alexandru ar fi avut heterochromia, adică un ochi albastru ca cerul și un ochi întunecat ca noaptea. Pete Hegseth, secretarul de război și șeful Pentagonului, și mâna dreaptă a lui Trump în Operațiunea Epic Fury, are heterochromie cum ar fi avut regele macedonean.
„Donald Trump, un „salvator” al Israelului, Alexandru cel Mare al vremurilor noastre”
Nu este primul atac. În Războiul de 12 Zile dintre Israel și Iran, Donald Trump a condus Operațiunea „Midnight Hammer” și a bombardat trei centrale nucleare. Președintele a pretins că a stopat definitiv programul nuclear iranian, considerat o amenințare la adresa Israelului, și a îndemnat ambele părți să facă armistițiu.
Ulterior, și-a atribuit meritul de a obține Premiul Nobel pentru Pace fiindcă a încheiat războiul din Fâșia Gaza dintre Hamas și Israel.
Câteva luni mai târziu, potrivit The Jerusalem Post , Eduard Shyfrin, doctorand și vicepreședintele Congresului Mondial Evreiesc, a declarat:
„Așa cum Alexandru a salvat evreii, președintele Trump este salvatorul Israelului. Alexandru este singurul nume de origine non-evreiască care a fost acceptat de către evrei. Alexandru i-a învins pe perși (Iranul de azi) și a cucerit Iudeea. I-a tratat pe preoții evrei și Iudaismul cu mare respect. În onoarea sa, înaltul preot Shimon HaTzaddik a decretat ca toți fii preoților născuți în acel an să poarte numele „Alexandru”. De aceea, de acum înainte, numele Donald trebuie acceptat ca nume evreiesc. Cu profundă apreciere, poporul evreu în mulțumește președintelui Donald Trump pentru dedicația sa și acțiunea decisivă de a elibera ostaticii din Gaza”.
Trump îl admiră pe Alexandru cel Mare
The Atlantic scrie că Trump, deși se înconjoară cu sculpturile și picturile cu foști președinți americani ca George Washington, Andrew Jackson, Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt și Ronald Reagan, este un mare admirator a trei personalități istorice non-americane: Alexandru cel Mare, Iulius Cezar și Napoleon Bonaparte.
La fel ca Alexandru cel Mare, Trump a moștenit un „imperiu”, afacerea imobiliară de la tatăl său, Fred Trump. La fel ca în cazul lui Alexandru, Fred nu a apucat să-și vadă fiul realizat, ales președintele SUA.
La 79 de ani, Trump duce un război cu Iran, pe care îl consideră „existențial” fiindcă a prevenit regimul islamic de la Teheran să construiască arme nucleare. Liderul de la Casa Albă a acuzat în mod repetat Republica Islamică că a făcut „rău” umanității în ultimii 47 de ani.
Ayatollahul Khamenei, liderul suprem care a condus Iranul din 1989, a fost ucis în bombardamentele israeliene din 28 februarie 2026. La fel ca el, regele Darius al III-lea avea să sfârșească ucis în timp ce imperiul său era asaltat de către o putere vestică.
Ali Khamenei – Foto: Profimedia images
Cine a fost Alexandru cel Mare?
Alexandru cel Mare s-a născut în 356 î.Hr., la Pella, în Regatul Macedoniei, ca fiu al regelui Filip al II-lea și al prințesei Olimpia.
La 12 ani, Alexandru a câștigat un cal în urma unui pariu făcut cu tatăl său, pe care l-a cumpărat cu 13 talanți. Calul era violent și niciun adult cu forță nu putea să-l stăpânească.
Alexandru l-a îmblânzit după ce i-a vorbit calului să nu se mai uite la umbra sa, de care îi era teamă. Când și-a văzut băiatul călare pe cal, Filip a fost încântat și i-a spus: „Fiule, Macedonia este prea mică pentru tine, caută un alt regat care să fie de valoarea ta”.
De la 13 la 16 ani, filosoful Aristotel i-a predat filosofia, medicina, științele și istoria, precum și ideea că grecii ar trebui să domine și să civilizeze lumea non-greacă.
Tatăl său l-a învățat arta militară și cum să comande o armată de hopliți și cum să le ordone să lupte în formații impenetrabile de falangă, cu sulițe lungi de 3-6 metri. Alexandru a comandat chiar aripa stângă a armatei în Bătălia de la Cheroneea, unde l-a ajutat pe Filip să învingă armatele statelor grecești.
Olimpia l-a învățat religia și îl considera pe Alexandru drept fiul lui Zeus, nu Filip. Filip a alungat-o ulterior pe Olimpia și și-a luat o nouă soție, Cleopatra Euridice, care imediat i-a oferit un fiu, numit Caranus după creatorul casei regale macedonene.
Pentru Olimpia, Filip, Cleopatra și Caranus erau principalele obstacole în calea ascensiunii la tron a fiului ei, Alexandru.
Campania în Persia
Personajul din film, la fel ca personalitatea istorică după care este inspirat, a inițiat o campanie împotriva Imperiul Persan din răzbunare pentru atrocitățile făcute de persani în timpul invaziei asupra Greciei din 480 î.Hr.
Un alt motiv e că l-a acuzat pe regele persan Darius al III-lea că ar fi plătit asasini să-i ucidă tatăl, pe regele Flilip al II-lea al Macedoniei, în anul 336 î.Hr.
În realitate, asasinatul a fost comis de Pausanias din Orestis din corpul său de pază, iar istorici ca Iusin susțin că Olimpia (și chiar Alexandru) ar fi complotat la uciderea regelui.
Astfel, Alexandru al III-lea, odată ajuns pe tron, a supus Tessalia și Tracia, a ars Teba și a masacrat populația, și a staționat trupe în Corint, Chalcis și Cadmea.
Având nevoie de bani pentru a plăti armata clădită de Filip (500 de talanți care îi datora), a inițiat o campanie împotriva Imperiului Persan, aflat atunci într-o postură vulnerabilă.
Când Darius al III-lea a auzit că Alexandru vrea să-i invadeze imperiul, i-a trimis trei daruri: un bici pentru a-i spune să se întoarcă la școală și să fie disciplinat, o minge pentru a se juca cu băieții, și aur pentru a-l batjocori fiindcă este „sărac”.
Alexandru i-a răspuns că va folosi biciul pentru a-i subjuga și a-i biciui pe perși, mingea că reprezintă lumea pe care o va stăpâni, iar despre aurul oferit a spus că este un semn că Persia îi va plăti tribut.
Bătălia de la Issus și cucerirea Levantului
În primăvara anului 334 î,.Hr., cu doar 30.000 de hopliți, aruncători cu sulița și arcași, precum și cu 5.000 de călăreți, a traversat Dardanelele.
Oamenii lui de bază erau generalul Parmenion, Ptolemeu, generalul care avea să devină faraon în Egipt, Seleucus, viitor rege al regatului seleucid, generalul Lisimah, născut în Tracia, Craterus, un general impunător, pe Cleitus, un apropiat al tatălui său, și Hefaiston, nu doar cel mai de încredere general, dar și cel mai bun prieten și iubit al regelul macedonean. Alexandru era bisexual.
Alexandru a vizitat Illium (Troia) și i-a confruntat pe perși în bătăliile de pe râul Granicus și a asediat cetatea Halicarnas.
În 333 î.Hr., în Bătălia de la Issus, cu 24.000 de hopliți, 8.000 de mercenari și arcași și cu 5.100 de călăreți, Alexandru a nimicit marea armată persană a regelui Darius al III-lea, despre care sursele antice susțin că ar fi comandat între 250.000 și 600.000 de perși. În realitate, nu avea mai mult de 100.000, dintre care 10.000 erau faimoșii „Nemuritori persani”.
După ce Darius a luat-o la fugă, Alexandru i-a capturat haremul și pe soțiile regelui, precum și pe fiicele sale, pe care le-a tratat cu mare respect. Armata macedoneană a mărșăluit și cucerit coasta mediteraneană a Imperiului Persan, capturând Siria, Fenicia, precum și orașele Tir, Biblos, Sidon, Damasc și cetatea Gaza din Palestina, care i-a opus rezistență timp de ouă luni.
Cucerirea Egiptului
Alexandru a cucerit Ierusalimul, fiind bine primit de preoți, iar în noiembrie 332 î.Hr., a cucerit Egiptul, unde populația locală, oprimată de către foștii ocupanți perși din cauza credințelor în zei cu capete de animale, l-au întâmpinat cu bucurie ca pe un salvator.
Alexandru a făcut un sacrificiu taurului dedicat zeului Apis și a fost încoronat ca noul faraon. Plecat la Siwa unde a vorbit cu un oracol al zeului Amon, Alexandru a devenit ferm convins că este fiul lui Zeus.
Lângă brațul vestic al Nilului, Alexandru a fondat un oraș care să-i poarte numele: Alexandria. În următoarele trei secole, aceasta avea să devină capitala Regatului Ptolemeic.
Alexandru a fondat în total 70 de orașe, din Turcia, Egipt și Iran până în Afganistan, Tajikistan și Pakistan. 20 dintre acestea le-a numit după numele său: Alexandria Troas din Turcia, Alexandria din Egipt, Alexandria Ariana și Alexandria Arachosia din Afganistan, Alexandria Eschate din Tajikistan, Alexandria Hindu Kush și Alexandria Orietai din Pakistan, Alexandria Margiana din Turkmenistan, și Alexandria Babilonia din Irak.
Bătălia de la Gaugamela și cucerirea Babilonului
În timp ce trupele armatei macedonene traversau Tigrul, într-o noapte din septembrie 331 î.Hr.,o eclipsă lunară a avut loc. Luna înroșită ca sângele a cauzat panică în rândul macedonenilor. Dar pentru Alexandru era un semn divin.
La 1 octombrie, s-a desfășurat cea mai decisivă bătălie din cariera lui Alexandru, care ulterior avea să fie cea mai studiată după bătăliile de la Termopile, Cannae, Hastings, Poitiers, Waterloo, Gettysburg și Midway în marile academii militare moderne.
47.000 de soldați macedoneni, din care 31.000 erau hopliți și 7.000 erau călăreți, s-au adunat la Gaugamela (Tel Gomel, lângă Erbilul din Irakul de azi). Au fost întâmpinați de regele Darius cu o forță considerabilă de 250.000 de soldați, deși istoricii antici Plutarh, Diodorus și Arrian spun că erau 1 milion de perși, cu 15 elefanți de luptă, 200 de care de război și chiar mercenari greci, sciți și indieni.
Alexandru, cu un grup de călăreți însoțitori organizați într-o formație în formă de pană, i-a lovit pe perși într-0 breșă printr-o tactică de învăluire.
Aripa stângă a forțelor macedonene comandate de generalul Parmenion au ținut piept atacurilor din partea perșilor. Perșii, cu toate că erau superiori numeric, nu au putut trece de falangele blindate și dotate cu sulițele lungi de 3-6 metri.
Arrian spune că 300.000 de perși au murit în aceea zi, iar mulți alții au fost capturați. Alexandru a pierdut numai 1.500 de luptători. Darius a luat-o iar la fugă după ce s-a văzut separat de trupele sale de către călăreții lui Alexandru.
Cu Darius pe fugă, imperul își pierduse regele. Alexandru a mărșăluit în Irakul de azi pentru a-l căuta pe Darius. A ocupat Babilonul, Susa, Persepolis și Parsargadae. El l-a întâlnit la curtea persană pe eunucul Bagoas (care i-a asasinat pe regii perși Artaxerxex al III-lea și Arses), pe care l-a sărutat în public după un spectacol de dans.
Potrivit Britannica , Darius a fost asasinat de satrapul Bactriei, Bessus. Acesta l-a înjunghiat și l-a lăsat să moară.
Alexandru i-a găsit corpul regelui persan întins. L-a jelit și a cerut ca trupul să fie înmormântat cu toate onorurile în mormintele regale de la Persepolis. Ulterior, a ordonat imediat ca Bessus să fie găsit și executat pentru că și-a trădat regele.
Campania din Asia Centrală și India
Cuceritorul macedonean, nemaiavând niciun obstacol, s-a proclamat „Marele Rege” și „Lord al Asiei” și al Imperiului Persan, fiind bătute monede cu titlul de rege.
Alexandru și-a continuat campania în Asia Centrală și a pornit la cucerirea Indiei, traversând Hindu Kush. În Tajikistan, el a luat-o de soție pe Roxana, fiica unei căpetenii locale. În 326 î.Hr., pe malul râului Hydaspes din Pakistanul de azi, Alexandru a dus o bătălie mare împotriva unui trib indian, Pauravas, condus de raja Porus.
Alexandru, cu o armată de 47.000 de soldați macedoneni și perși, a înfrânt marea armată de 54.000 de indieni cu 200 de elefanți de luptă. Aici, regele macedonean și-a pierdut calul, Bucefal, răpus în bătălie. El a fondat două orașe, Alexandria Niceea și Bucefalia, și a închinat 12 altare pentru cei 12 zei olimpieni.
Când raja Porus i s-a predat, Alexandru l-a întrebat cum și-ar dori să fie tratat. Porus i-a spus „tratează-mă așa cum un rege ar trata un alt rege”. Alexandru i-a respectat cererea.
Finalul domniei și destrămarea imperiului
Anexând Punjab, Alexandru își mobilizase armata să pornească la cucerirea Imperiului Nanda. Dar soldații, epuizați fiind, s-au plâns că nu mai pot înainta. Alexandru a fost nevoit să cedeze și a făcut cale întoarsă la Babilon. Zeci de mii de soldați au murit în drumul de întoarcere prin Deșertul Gedrosian din Balochistan.
Alexandru lepa ordonat generalilor săi să se căsătorească cu femei persane pentru a menține stabilitatea și unitatea imperiului. Dar politica căsătoriilor mixte și preluarea obiceiurilor și a tradițiilor persane au dus la conflicte între Alexandru și generalii săi macedoneni.
Ultima parte a domniei sale a luat o turnură nefericită. A devenit tot mai paranoic încât că a ordonat executarea generalui Parmenion. La o petrecere l-a ucis pe Cleitus. În toamna 324 î.Hr., Hefaiston a murit de febră. Alexandru și-a jelit iubitul și i-a oferit funeralii regale. L-a considerat „Patroclele” său.
În mai 323 î.Hr., la un banchet, Alexandru se pregătea să ducă campanii de cucerire în Arabia, dar a căzut bolnav la pat, având vărsături și febră. Nu și-a mai revenit. După 14 zile zăcut la pat, Alexandru a murit în cele din urmă pe 11 iunie, la vârsta de 32 de ani. Înainte să moară, când generalii săi l-au întrebat cui predă tronul, el a spus „Celui mai Puternic”. Soția lui, Roxana, era însărcinată.
Nici azi nu se știe cauza exactă a morții sale. Istoricii au presupus că s-a îmbolnăvit de maalrie, febră tifoidă, pancreatită acut de la consum excesiv de alcool, febră West Nile sau a fost pur și simplu otrăvit cu arsenic chiar de către Ptolemeu, care i-a obținut trupul pentru a-l îmbălsăma și a-l înmormânta la Alexandria.
Imperiul său vast a fost sfâșiat printr-o baie de sânge. Roxana și fiul ei, Alexandru al IV-lea, precum și Olimpia, au fost asasinați. Între 322 și 281 î.Hr., timp de 41 de ani, s-au desfășurat Războaiele dintre Diadohi, între generalii regenți și succesori ai lui Alexandru cel Mare. Antipater și Perdiccas au devenit regenți ai Macedoniei, Craterus a fost ucis.
- Seleucus, care a rămas cu Asia, a devenit Basileu al Imperiului Seleucid cu numele de Seleucus I Nicator.
- Antigonus a devenit Basileu al Imperiului Antogonid (Macedonia).
- Lisimah a devenit rege al Traciei și Asiei Mici, precum și al Macedoniei.
- Ptolemeu Soter I a rămas cu Egiptul, cu Alexandria, cu fundația Bibliotecii și a Farului, precu și cu mormântul lui Alexandru cel Mare.
Pentru evrei, perșii au fost primii lor eliberatori. Profetul Daniel a asociat Babilonul cu Leul și cu capul de aur al statuii pe care regele babilonian Nabucodonosor a visat-o.
Persia a asociat-o cu ursul și cu brațele și bustul de argint al statuii. În cele din urmă, Macedonia avea să fie leopardul sau coapsele de bronz. El a avut chiar o vedenie cu un berbec care se lupta cu un țap. Berbecul era Medo-Persia.
Țapul era Grecia, cu un corn mare care prevestea ascensiunea unui mare cuceritor. Deși a fost contemporan cu regele Nabucodonosor și chiar a trăit să-și vadă poporul eliberat de Cirus cel Mare, Daniel a știut că Persia va deveni un imperiu ce va împunge spre apus. Până când va întâmpina rezistență din partea civilizației grecești. Și în cele din urmă, el a știut că un cuceritor din lumea greacă va supune Persia. Iar Imperiul Macedonean va fi supus de cel de-al patrulea imperiu, descris în Cartea lui Daniel ca cea de-a patra fiară sau picioarele din fier ale statuii – Imperiul Roman.
Imperiul lui Alexandru s-a stins odată cu el, însă moștenirea sa – elenismul – a fost de lungă durată până în timpurile Imperiului Roman și apariției Creștinismului.
Sursa Foto: Wikipedia Commons
Autorul recomandă: