Cum reconstruiește Iranul „Axa Rezistenței” în Marea Roșie. Planul prin care rebelii Houthi vor să controleze comerțul global

Cu mult înainte de războiul actual dintre SUA și Iran, Teheranul colabora deja cu rebelii Houthi din Yemen pentru a-și extinde influența la Marea Roșie și în Cornul Africii. Capacitățile maritime ale grupării au fost dezvoltate și consolidate, se arată într-o analiză publicată de Middle East Institute. Potrivit expertului Adnan al-Gabarni, Iranul a început să antreneze personalul Houthi în războiul maritim încă din anul 2014.

Yemenul devenise foarte important pentru Iran. Abdul Reza Shahla’i, comandant superior în Forța Quds a IRGC, opera deja în Saada, în ianuarie 2014.

• Potrivit unui lider tribal proeminent din guvernorat, Abdul Reza Shahla’i a fost însărcinat să supravegheze „dosarul Yemen”. S-a ocupat cu recrutarea, instruirea, înarmarea și operațiunile militare ale rebelilor Houthi.
• Abdul Reza Shahla’i a petrecut un timp îndelungat în regiune. A jucat un rol important în dezvoltarea legăturilor Iranului cu gruparea yemenită.
• SUA oferă o recompensă de 15 milioane dolari pentru orice informație legată Abdul Reza Shahla’i sau de activitatea acestuia.

• Investițiile Iranului în Houthi „au intrat într-o fază strategică în 2019. Au fost furnizate grupării capabilități antinavă, sisteme maritime și mine navale. Au fost trimiși experți care să adapteze rachetele pentru uz maritim”, potrivit lui Gabarni.

Din anul 2021, rebelii Houthi au început să afișeze, ostentativ, aceste capacități maritime din ce în ce mai sofisticate.

„Butuc și spițe”

Investițiile Iranului în Houthi au făcut parte dintr-o evoluție mai amplă a strategiei sale regionale.

În ultimul deceniu, Teheranul a transformat Axa Rezistenței (etichetă pusă de Iran)/ Axa Răului (așa cum este catalogată în Occident) dintr-o rețea de tip hub-and-spoke – „butuc și spițe” – într-un ecosistem mai integrat.

Hub-and-spoke este  un sistem de organizare în care un punct central (hub) gestionează toate legăturile și fluxurile către mai multe puncte secundare (spoke). Numele vine de la forma unei roți de bicicletă, unde axul din mijloc trimite spițe spre margini

În loc să se bazeze în principal pe transferuri de arme și sprijin financiar, Iranul a investit din ce în ce mai mult în tehnologie, expertiză, rețele de achiziții, capacități de producție și know-how operațional. Toate acestea permit partenerilor să genereze propriile capabilități și să se consolideze reciproc.

Această abordare este deja evidentă în tot Cornul Africii, avertizează Nadwa Al-Dawsari și Arman Mahmoudian, autorii analizei.

• Din 2023, rapoartele au indicat o colaborare tot mai strânsă între Houthi și al-Shabaab, afiliat al-Qaeda, cu sediul în Somalia.
• Sute de luptători al-Shabaab ar fi primit instruire în Yemen, în timp ce agenți Houthi au fost trimiși în Somalia pentru a oferi instruire în adaptarea dronelor și fabricarea dispozitivelor explozive.
• Houthi ar fi stabilit, de asemenea, o prezență operațională în anumite părți ale Somaliei.

Dincolo de colaborarea cu al-Shabaab, Houthi au recrutat personal din comunitățile din Cornul Africii. S-au pus bazele unor rețele politice, logistice și operaționale pe termen lung în regiune.

Obiectivele Iranului în Sudan, altă piesă din „puzzle”

Reblii Houthi joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în atingerea obiectivelor Iranului în Sudan, se mai arată în analiză.

• După izbucnirea războiului civil, în 2023, Teheranul a restabilit relațiile cu Khartoum.
• A căutat să stabilească o bază navală permanentă pe coasta Mării Roșii din Sudan.
• A cultivat, în același timp, legături cu facțiuni islamiste aliniate Forțelor Armate Sudaneze.

Informații recente indică faptul că agenți Houthi au fost trimiși în Sudan, alături de personalul IRGC, pentru a antrena aceste facțiuni în fabricarea și operarea dronelor. De asemenea, se presupune că Houthii le-au dus arme în numele Iranului.

Pârghiile coercitive ale Iranului

Recenta escaladare cu SUA a întărit importanța crescândă a zonei Bab el-Mandeb și a Mării Roșii în strategia regională a Teheranului.

• Iranul face eforturi pentru a stabili legături aeriene directe cu Yemenul controlat de Houthi.
• Vrea să aprofundeze raza operațională a rebelilor Houthi peste Marea Roșie.
• Totodată, Teheranul urmărește să își extindă prezența în Cornul Africii, ceea ce indică un obiectiv mai larg.

Miza este stabilirea unui coridor logistic și operațional durabil, centrat pe Yemen. Un astfel de coridor ar permite Teheranului să deplaseze personal, expertiză și materiale.

Ar putea să proiecteze influență peste Marea Roșie. Ar amenința cu perturbări atât la Strâmtoarea Ormuz, cât și la Bab el-Mandeb.

Iranul ar deține o influență asupra unei cote mult mai mari din energia globală și transportul maritim comercial decât ar putea oferi oricare dintre aceste puncte de restricție individual.

Teheranul traduce deja această strategie în pârghii coercitive.

Un model periculos

Progresia rapidă de la blocada anunțată a transportului maritim saudit la atacuri asupra petrolierelor și infrastructurii energetice saudite arată că Bab el-Mandeb nu mai este o condiție pentru viitoarele crize.

Devine un instrument activ al strategiei iraniene, se mai precizează în analiza publicată de The Moddle East Institute.

Atenția internațională rămâne concentrată asupra Strâmtorii Ormuz și a activităților nucleare ale Iranului.

Teheranul și Axa Rezistenței se adaptează deja la mediul postbelic și pun bazele următoarei faze a competiției regionale.

• Rolul limitat al Houthi în conflictul recent nu trebuie confundat cu o amenințare diminuată.
• Provocarea mai mare se extinde dincolo de programele nucleare și de rachete ale Iranului.
• Se construiește discretă o rețea descentralizată, autosustenabilă.
• Este o rețea capabilă să genereze capabilități militare, să sprijine operațiuni prin intermediari și să creeze surse multiple, interconectate, de pârghie strategică în Orientul Mijlociu și Marea Roșie.

Mai puțin vizibil și mai rezistent, acest model este din ce în ce mai capabil să supraviețuiască pierderii sau degradării partenerilor individuali ai Iranului.

În consecință, va fi mult mai dificilă perturbarea acestui model prin presiune militară sau economică convențională.