POLITICO: Rutte promovează conceptul „Made in NATO”, dar planul intră în coliziune cu strategia UE de a cumpăra armament european

Șeful NATO, Mark Rutte, vrea o colaborare mai strânsă între industriile de apărare din Europa și America de Nord, însă planul său riscă să intre în conflict cu strategia Comisiei Europene, care încearcă să direcționeze investițiile către producătorii din Uniunea Europeană, relatează POLITICO.

NATO mizează pe un model de producție comună

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a anunțat noi contracte în domeniul apărării în valoare de peste 54 de miliarde de dolari și a prezentat conceptul „Made in NATO”, prin care industria de apărare din Europa și America de Nord ar urma să dezvolte și să producă împreună echipamente militare.

„Lumea va vedea industriile din America de Nord și Europa lucrând mână în mână, inovând împreună și dezvoltând capacități de nouă generație.”

Șeful Alianței a subliniat că noile proiecte includ miliarde de dolari pentru programe de coproducție transatlantică.

„Acestea sunt capacități care sunt cu adevărat «Made in NATO»”, a adăugat el, subliniind ambiția sa de a menține vie legătura cu SUA. „Aceasta este cooperarea transatlantică în acțiune.”

Europa investește masiv în apărare

Statele europene accelerează cheltuielile militare pe fondul războiului din Ucraina și al amenințării reprezentate de Rusia, dar și ca răspuns la presiunile exercitate de președintele american Donald Trump pentru ca aliații europeni să contribuie mai mult la propria securitate.

Potrivit NATO, Europa și Canada au cheltuit cu aproximativ 20% mai mult pentru apărare față de anul precedent, ceea ce înseamnă o creștere de aproximativ 139 de miliarde de dolari. Pentru acest an este estimată o nouă majorare, de aproximativ 11%.

Obiectivul Alianței este ca angajamentele asumate de statele membre privind alocarea a 5% din PIB pentru apărare până în 2035 să se transforme în noi capacități militare.

Bruxellesul insistă pe armament produs în Uniunea Europeană

Planul promovat de NATO se lovește însă de strategia Comisiei Europene, care încearcă să întărească industria de apărare din interiorul Uniunii.

Programul SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro, condiționează acordarea împrumuturilor pentru achiziții militare și limitează la 35% componenta provenită din afara Uniunii Europene.

De asemenea, împrumutul european de 90 de miliarde de euro destinat Ucrainei restricționează posibilitatea ca echipamentele militare să fie cumpărate din afara UE.

În propunerea pentru viitorul buget multianual, Comisia Europeană rezervă alte 131 de miliarde de euro pentru apărare, fonduri care ar putea fi supuse unor condiții similare privind proveniența echipamentelor.

Un înalt oficial european a declarat pentru POLITICO că este firesc ca fondurile europene să sprijine în primul rând companiile din Uniune.

„Prin consolidarea industriei noastre de apărare și prin investiții în mai multe capacități europene, UE contribuie, de asemenea, la întărirea NATO”, a spus oficialul, adăugând că este „doar corect” ca banii contribuabililor europeni să susțină în primul rând producția realizată în UE, întrucât „contribuabilii doresc să vadă un randament al investiției lor”.

NATO cere reguli cât mai deschise

Din perspectiva NATO, accentul pus exclusiv pe producătorii europeni poate limita ritmul în care sunt dezvoltate noile capacități militare.

Tarja Jaakkola, secretar general adjunct al NATO pentru industria de apărare, inovare și armament, a declarat că inițiativele europene sunt binevenite, dar ar trebui să rămână deschise și partenerilor din afara Uniunii.

„Salutăm cu mare entuziasm inițiativele europene, dar suntem foarte prudenți, deoarece acestea ar trebui să fie cât mai incluzive posibil. Trebuie să ne asigurăm că forțele noastre armate dispun de capacitățile necesare pentru a ne proteja pe toți”, a afirmat Jaakkola.

Un alt oficial NATO a atras atenția că industria actuală nu poate acoperi singură cererea uriașă de armament.

„Nu există suficientă capacitate industrială nici pe această parte a Atlanticului, nici pe cealaltă parte a Atlanticului pentru a satisface cererea. Avem nevoie de toată capacitatea industrială pe care o putem obține, cât mai repede posibil, de pe ambele părți ale Atlanticului.”

Producătorii americani își mută o parte din activitate în Europa

În paralel cu dezbaterea privind regulile europene, marii producători americani încearcă să își consolideze prezența pe continent prin producție sub licență.

Au fost anunțate proiecte pentru fabricarea în Europa a rachetelor antiaeriene Stinger, extinderea producției rachetelor AMRAAM, dezvoltarea unui centru european de întreținere pentru sistemele Patriot și colaborarea dintre Lockheed Martin și Rheinmetall pentru producția rachetelor tactice ATACMS în Germania.

Totuși, Bruxellesul încearcă să împiedice ocolirea regulilor privind finanțarea europeană. În cadrul negocierilor pentru Programul european pentru industria de apărare (EDIP), statele membre au convenit că fondurile UE vor putea finanța muniție și rachete produse sub licență doar dacă firma europeană va obține autoritatea de proiectare într-un termen rezonabil și cel târziu până la sfârșitul anului 2033.

Țările din estul Europei vor arme cât mai repede

Pentru multe state aflate în apropierea graniței cu Rusia, prioritatea rămâne însă viteza cu care pot fi achiziționate echipamente moderne, chiar dacă acestea provin din Statele Unite.

Un exemplu este acordul prin care Danemarca, Finlanda, Germania și Norvegia au decis să cumpere drone de supraveghere MQ-4C Triton produse de compania americană Northrop Grumman.

Dan Kliman, vicepreședinte senior al German Marshall Fund, consideră că între strategia Uniunii Europene și cea a NATO există o diferență de abordare, dar nu una imposibil de reconciliat.

„Există o tensiune în cadrul UE; evident, acest lucru nu este pe deplin în concordanță cu abordarea «Made in NATO», dar s-a găsit un compromis satisfăcător. Multe țări europene fac parte din NATO, așa că, prin definiție, dacă vor crea aceste platforme, acest lucru se va întâmpla în UE.”

Un reprezentant al industriei europene de apărare a rezumat dilema existentă în interiorul alianței.

„Sentimentul predominant în cadrul NATO este că facem parte dintr-o mare familie transatlantică, chiar dacă toată lumea știe că acest lucru nu este în întregime adevărat. În plus, există încă persoane care cred că achiziționarea de produse americane îi leagă mai strâns de alianță.”