Cine sunt cele mai izolate popoare de pe Pământ? Comunitățile care evită contactul cu lumea modernă și își șterg urmele pentru a nu fi găsite

„Popoarele necontactate” și cele „izolate” trăiesc în aproximativ 10 țări din întreaga lume, inclusiv un grup care își șterge urmele pentru a nu putea fi găsit cu ușurință. Deși poate fi greu de crezut în viețile noastre hiperconectate, există mii de oameni pe planetă care rămân aproape complet rupți de restul lumii.

Se estimează că există cel puțin 196 de grupuri indigene „necontactate” în întreaga lume, care trăiesc în principal în 10 țări din America de Sud, Asia și Pacific, printre care Brazilia, Indonezia și India. Acestea trăiesc în medii foarte diferite, de la insule și deșerturi până la regiunile dens împădurite de la granițele bazinului Amazonului, conform Live Science.

Aceste grupuri au avut niveluri diferite de contact cu lumea exterioară. În timp ce unele au întâlniri sporadice cu popoare indigene învecinate, altele intră mai frecvent în contact cu persoane din afara comunității, uneori împotriva voinței lor, din cauza prezenței industriilor petroliere, forestiere, agricole și miniere care pătrund tot mai mult pe teritoriile lor.

Care dintre ele sunt cele mai izolate popoare de pe Pământ

Deși este dificil de răspuns la această întrebare, există câteva grupuri care ar putea fi considerate „cele mai puțin contactate”, au declarat experții pentru Live Science.

Nu există definiții stricte pentru ceea ce face ca un grup să fie „necontactat”. Organizația Națiunilor Unite chiar observă că descrierea acestor grupuri poate varia de la „popoare libere, necontactate, ascunse sau invizibile” până la „popoare aflate în izolare voluntară” și altele asemenea.

Hal Russell, responsabil pentru cercetare și advocacy în Asia și Pacific în cadrul organizației neguvernamentale Survival International, a declarat: „Definim «popoarele necontactate» drept popoare indigene care evită, în general, contactul cu persoane din afara comunității și nu au o relație permanentă cu acestea, chiar dacă sunt conștiente de existența lumii exterioare.”

„Nu vor să fie deranjați”

Unul dintre grupurile care ar putea fi considerate astfel este reprezentat de un mic grup de insulari indigeni cunoscuți sub numele de sentinelesezi, care trăiesc pe insula North Sentinel, în cadrul arhipelagului Andaman și Nicobar al Indiei, în Golful Bengal. Se știu atât de puține lucruri despre acest grup, încât antropologii nici măcar nu sunt siguri cum își spun membrii acestuia. Numele lor provine de la insula cu o suprafață de aproximativ 60 de kilometri pătrați pe care locuiesc.

Potrivit Survival International, se crede că sentinelesezii trăiesc în Insulele Andaman de până la 55.000 de ani și sunt descendenți direcți ai primilor oameni care au migrat din Africa. În prezent, sentinelesezii duc un stil de viață bazat pe vânătoare, cules și pescuit de-a lungul coastei, folosind canoe înguste, confecționate manual.

Survival International estimează că grupul numără între 50 și 150 de persoane, deși lipsa accesului la comunitate face aproape imposibilă numărarea lor, iar guvernul nu a încercat să îi includă în recensământul populației din India. Numărul lor oficial rămâne necunoscut.

Pe lângă izolarea geografică a insulei, contactul este și mai dificil deoarece locuitorii resping orice apropiere. Comunitatea este cunoscută pentru faptul că trage cu arcul asupra bărcilor care se apropie și a elicopterelor care survolează insula.

„Își șterg urmele”

Survival International estimează că 95% dintre popoarele „necontactate” și „izolate” trăiesc în bazinul Amazonului, deși termenul „popoare aflate în izolare voluntară” este folosit mai frecvent pentru a desemna astfel de grupuri din această regiune, potrivit lui Beatriz Huertas, antropolog, cercetător independent și consilier special în domeniul politicilor privind popoarele izolate în cadrul Rainforest Foundation Norway.

Huertas cercetează aceste grupuri, iar unul dintre ele i se pare în mod special remarcabil. Kakataibo, un popor care trăiește în pădurile din bazinul Aguaytia, parte a Amazonului din centrul Peru. Membrii comunității Kakataibo sunt întâlniți foarte rar, chiar și de alte popoare indigene. De fapt, „sunt atât de hotărâți să nu fie găsiți, încât își șterg urmele cu pământ”, a spus Huertas, „așa că nu există prea multe informații despre ei”.

„Știm că această izolare este o strategie de protecție pe care au adoptat-o” tocmai pentru că au avut contact cu lumea exterioară, iar experiența nu a fost una pozitivă, a explicat Huertas.

Alte grupuri extrem de izolate din regiune

Survival International evidențiază și alte grupuri extrem de izolate din regiune, printre care un grup indigen nomad cunoscut sub numele de Kawahiva. Acest grup a evitat contactul atât de eficient încât este cunoscut doar datorită unor întâlniri întâmplătoare și unei singure dovezi video și a fost recunoscut ca grup distinct abia în 1999. Nu este neobișnuit să existe „puține informații sau documente despre un grup necontactat; de fapt, este foarte probabil să existe numeroase grupuri necontactate despre care nu există absolut nicio documentare”, a spus Russell.

El a precizat că până și în Brazilia, care are unele dintre cele mai riguroase politici de documentare, un grup indigen a fost documentat abia în 2021, după ce până atunci reușise să evite autoritățile. Se știu foarte puține lucruri despre acest grup, inclusiv numele său.

Un alt grup important, extrem de izolat, este cel al Mashco Piro, din pădurile îndepărtate ale Peru, despre care se crede că reprezintă cel mai numeros grup de popoare necontactate din lume, cu aproximativ 750 de membri. Unii dintre aceștia sunt descendenții unor oameni care au fost înrobiți și obligați să muncească în plantațiile de cauciuc din Amazon în anii 1800, dar care au evadat mai adânc în păduri, unde au rămas de atunci, evitând contactul cu lumea exterioară.