Reuters: Acordul istoric SUA-Iran ascunde o miză economică de 300 de miliarde de $. Peste 150 de miliarde au fost deja angajați de investitori

Un fond privat de investiții de 300 de miliarde de dolari, destinat reconstrucției și dezvoltării economiei iraniene, face parte din acordul-cadru negociat între Washington și Teheran. Potrivit Reuters, peste jumătate din sumă a fost deja angajată de investitori internaționali.

Un fond privat în valoare de 300 de miliarde de dolari ar putea deveni unul dintre pilonii centrali ai acordului istoric negociat între Statele Unite și Iran pentru încetarea conflictului și normalizarea relațiilor economice. Potrivit unei surse implicate direct în negocieri, citată de Reuters, mai mult de jumătate din suma totală a fost deja alocată de investitori din mai multe regiuni ale lumii, în condițiile în care Washingtonul și Teheranul se pregătesc să semneze oficial acordul vineri.

Fondul este conceput ca un mecanism de investiții private și nu ca un program de despăgubiri sau reconstrucție finanțat de guverne. Sursele susțin că proiectul urmărește să ofere ambelor părți un stimulent economic major pentru finalizarea unui acord definitiv care să pună capăt războiului și să deschidă calea către reintegrarea Iranului în economia globală.

Un fond global de investiții

Potrivit unei surse iraniene de rang înalt, Teheranul solicitase inițial aproximativ 400 de miliarde de dolari drept compensații pentru pagubele provocate de conflict. Washingtonul a respins însă ideea unor despăgubiri directe, ceea ce a dus la apariția conceptului actual – un vehicul financiar privat care urmează să poarte numele de Fondul de Reconstrucție și Dezvoltare.

Investițiile promise vizează sectoare strategice precum energia, logistica, transporturile, industria prelucrătoare și infrastructura. Printre proiectele care ar putea beneficia de finanțare se numără modernizarea rafinăriilor, aeroporturilor, infrastructurii energetice și a unor mari complexe industriale afectate de război, inclusiv complexul siderurgic Mobarakeh.

Potrivit surselor citate de Reuters, la finanțarea fondului s-au angajat deja companii din Statele Unite, statele arabe din Golf, Asia, Africa și America de Sud. De asemenea, au fost menționate firme din Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Malaezia și SUA, fără ca lista completă a investitorilor să fie făcută publică.

Iranul mizează pe revenirea în economia globală

Pentru economia iraniană, un astfel de mecanism ar putea reprezenta cea mai importantă oportunitate de investiții străine din ultimele patru decenii. Iranul a fost în mare parte exclus de pe piețele financiare internaționale din cauza sancțiunilor americane și occidentale impuse succesiv în ultimii ani. Țara dispune însă de resurse considerabile, având a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume și a patra cea mai mare rezervă de petrol dovedită.

În plus, Iranul beneficiază de o populație de peste 92 de milioane de locuitori, o bază industrială importantă și un potențial ridicat de dezvoltare în domenii precum petrochimia, mineritul, agricultura și turismul. Sursele implicate în negocieri subliniază că fondul de investiții este separat de discuțiile privind ridicarea sancțiunilor americane și de procesul de deblocare a activelor iraniene înghețate în străinătate.

Memorandumul de înțelegere care urmează să fie semnat va crea cadrul de lucru pentru următoarele 60 de zile, perioadă în care negociatorii americani și iranieni vor continua discuțiile privind programul nuclear, sancțiunile și securitatea regională.

„Acesta va fi creat abia după semnarea acordului final. În aceste 60 de zile, administratorii fondului vor colabora cu iranienii și investitorii pentru a planifica și a defini proiectele”, a declarat sursa citată de Reuters.

Vicepreședintele american JD Vance a confirmat anterior că Iranul ar putea avea acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari susținut de statele din Golf, cu condiția respectării obligațiilor asumate în acordul negociat cu Washingtonul, inclusiv renunțarea la programul nuclear militar și acceptarea unor mecanisme stricte de verificare internațională.