Omenirea ar fi avut cândva de zece ori mai multe limbi decât astăzi. Ce arată un studiu

Limbile vorbite în prezent reprezintă doar un eșantion redus și influențat de istorie din diversitatea lingvistică care a existat în trecut. Omenirea ar fi putut pierde mult mai multe limbi decât ne-am imaginat vreodată, arată un studiu care analizează ultimii 12.000 de ani.

O limbă nu este doar o colecție de cuvinte, ci și un mod de a organiza realitatea. Ea stabilește ce diferențe sunt importante, cum sunt păstrate amintirile, cum sunt înțelese relațiile dintre oameni și, în multe cazuri, cum își explică aceștia locul în univers, scrie ETV Bharat.

Astăzi, omenirea vorbește aproximativ 7.500 de limbi. Un nou studiu publicat în revista Science sugerează o concluzie surprinzătoare. Este posibil să nu trăim în perioada cu cea mai mare diversitate lingvistică, ci printre supraviețuitorii acesteia.

O echipă internațională de cercetători a încercat să facă ceva ce istoricii au evitat de multe ori: să reconstruiască istoria globală a limbilor vorbite în ultimii 12.000 de ani, mergând până într-o perioadă anterioară apariției scrisului. Concluziile lor pun sub semnul întrebării una dintre cele mai răspândite idei despre evoluția civilizației.

O lume cu mai puține limbi decât astăzi

Povestea acceptată până acum era relativ simplă. Primii vânători-culegători trăiau în grupuri mici și izolate, fiecare dezvoltându-și propria limbă. Pe măsură ce agricultura s-a răspândit, iar societățile au devenit mai numeroase și mai complexe, multe dintre aceste limbi au dispărut sau s-au contopit. Conform acestei teorii, diversitatea lingvistică s-a redus constant de atunci.

Noul studiu conturează însă o imagine mult mai interesantă.

În urmă cu 12.000 de ani, cu puțin timp înainte ca agricultura să transforme istoria omenirii, pe Pământ existau probabil mai puține limbi decât există în prezent, între aproximativ 4.500 și 6.000.

Pe măsură ce agricultura s-a extins și populația globală a crescut, diversitatea lingvistică nu a început imediat să scadă. Din contră, ea a înflorit.

Timp de mii de ani, omenirea pare să fi devenit simultan mai numeroasă și mai diversă din punct de vedere lingvistic. Pe măsură ce comunitățile s-au înmulțit, au migrat și s-au adaptat unor medii diferite, au apărut și limbi noi. Astfel, dezvoltarea timpurie a civilizației nu a redus diversitatea lingvistică, ci, dimpotrivă, ar fi favorizat-o.

Apogeul diversității lingvistice

Cercetătorii estimează că acest proces a atins punctul maxim în urmă cu 1.000–3.000 de ani. La acel moment, lumea ar fi putut găzdui zeci de mii de limbi. Poate chiar de zece ori mai multe decât existau la începutul erei agriculturii.

Această ipoteză obligă la o reconsiderare a ceea ce înseamnă, de fapt, civilizația.

Imperiul Roman a contribuit la răspândirea latinei în Europa. Limba arabă s-a extins odată cu dezvoltarea civilizațiilor islamice. Mandarina a devenit dominantă prin consolidarea succesivă a statelor chineze. Iar engleza, cândva limba unei insule relativ mici, s-a transformat într-o limbă globală datorită imperiului britanic, revoluției industriale și, ulterior, revoluției digitale.

Limbile care au supraviețuit

Limbile supraviețuiesc din numeroase motive, însă superioritatea este rareori unul dintre ele.

Autorii studiului susțin că limbile vorbite astăzi au trecut prin ceea ce cercetătorii numesc un „blocaj istoric” (historical bottleneck).

Asemenea evoluției biologice, în care doar anumite linii genetice reușesc să supraviețuiască perioadelor de mari schimbări, și limbile au trecut printr-un vast proces de selecție.

Această concluzie ridică o posibilitate incomodă. Unele structuri gramaticale sau anumite sunete pot părea astăzi comune nu pentru că sunt mai naturale ori mai ușor de învățat, ci pentru că populațiile care vorbeau acele limbi au prosperat, în timp ce altele au dispărut.

Sursă foto: Shutterstock