O echipă de cercetători condusă de profesorul Garrick Allen, de la Universitatea din Glasgow, a recuperat 42 de pagini dispărute din Codex H, unul dintre cele mai importante manuscrise timpurii ale Noului Testament cunoscute cercetătorilor.
Codex H este un manuscris din secolul al VI-lea care conține Epistolele Sfântului Pavel. Acesta a dispărut din atenția publicului după ce a fost desfăcut în secolul al XIII-lea la Mănăstirea Marea Lavră de pe Muntele Athos, în Grecia. Paginile sale au fost reîmprospătate cu cerneală, apoi reutilizate ca material pentru legături de carte și foi de protecție în mai multe alte manuscrise. Fragmentele care au supraviețuit se află astăzi în colecții din Italia, Grecia, Rusia, Ucraina și Franța, conform Sci Tech Daily.
Deși materialul recuperat conține pasaje deja cunoscute din Epistolele Sfântului Pavel, descoperirea oferă o perspectivă neobișnuită asupra istoriei Noului Testament și asupra modului în care acesta a fost citit, copiat, păstrat și înțeles de-a lungul timpului.
De asemenea, ea oferă informații despre oamenii care au realizat și utilizat Codex H, despre felul în care comunitățile interacționau cu textele sacre și despre ce se întâmpla cu cărțile după ce acestea se deteriorau.
Profesorul Garrick Allen explică procesul care a dus la această descoperire:
„Momentul decisiv a pornit de la un aspect important: știam că, la un moment dat, manuscrisul a fost rescris cu cerneală. Substanțele chimice din noua cerneală au provocat un efect de transfer asupra paginilor opuse, creând practic o imagine în oglindă a textului de pe fila alăturată. În unele cazuri, aceste urme au rămas vizibile chiar și la câteva pagini distanță, fiind aproape imposibil de observat cu ochiul liber, dar foarte clare cu ajutorul celor mai noi tehnici de imagistică.”
„În parteneriat cu Early Manuscripts Electronic Library (EMEL), cercetătorii au folosit imagistica multispectrală pentru a procesa imaginile paginilor păstrate și a recupera textul «fantomă», care nu mai există fizic. Astfel, au reușit să recupereze informații echivalente cu mai multe pagini din fiecare pagină fizică existentă. Pentru a confirma acuratețea istorică, echipa a colaborat și cu specialiști din Paris pentru efectuarea unor analize prin datare cu radiocarbon, care au confirmat că pergamentul datează din secolul al VI-lea.”
Sursă foto: Shutterstock