Strat defensiv „de ultimii metri”. Rusia recurge la o metodă extremă pentru a doborî dronele ucrainene care atacă în roiuri

Războiul dronelor din Ucraina a împins Rusia către un adevăr inconfortabil pe care fiecare armată modernă îl reînvață astăzi. Atunci când quadcopterele mici și dronele de atac FPV sosesc la joasă altitudine, rapid și în număr mare, sistemele de apărare aeriană nu funcționează întotdeauna cu succes. Chiar și cele mai bune sisteme ghidate prin radar se confruntă cu dezordinea, timpii scurți de avertizare și simpla aritmetică a saturației.

În contextul provocărilor militare de ultimă generație – apariția dronelor pe câmpul de luptă a modificat, din temelii, strategiile trecutului -, Rusia își înarmează soldații cu puști de vânătoare și puști standard de infanterie pentru a contracara dronele FPV care zboară la joasă altitudine în Ucraina.

„Un astfel de demers oficializează ceea ce a început doar ca o improvizație în prima linie”, notează Army Recognition, „iar schimbarea subliniază modul în care dronele ieftine pot copleși apărarea aeriană avansată și pot forța armatele să adopte soluții extreme, cu mulți oameni în echipă”.

Mini-dronele au devenit o amenințare majoră

Compania Rostec – conglomerat de stat rus în domeniul Apărării, cu sediul la Moscova – a fost neobișnuit de explicită în privința acestei rațiuni.

În comunicările sale, conglomeratul statal a recunoscut că mini-dronele au devenit o amenințare majoră și că contramăsurile standard, inclusiv rachetele antiaeriene, nu sunt întotdeauna eficiente.

• Răspunsul este prezentat ca un amestec de rachete miniaturale, sisteme de război electronic și muniție specializată, inclusiv cartușe pentru arme de calibru mic.
• Acest mesaj contează deoarece reprezintă o recunoaștere la scară industrială a faptului că problema angajării nu este doar tehnică, ci și economică și tactică.
• Irosirea unei rachete de ultimă generație pe o dronă mică și ieftină este o pierdere majoră, nu numai la nivel financiar, iar în prima linie fereastra de angajare poate fi măsurată în secunde, mai degrabă decât în ​​minute.

Un antrenament structurat pentru militari

Reprezentanții Rostec au confirmat că munițiile anti-dronă IGLA 100, care utilizează alice fabricate dintr-un aliaj de tungsten-nichel-fier, sunt livrate trupelor ruse, producția în serie de muniție anti-dronă de calibrul 12 fiind în desfășurare încă din anul 2024.

Pe lângă livrări, Rostec descrie un antrenament structurat pentru militari, combinând instruirea în sala de clasă cu foc real și tragere comparativă împotriva țintelor aeriene în mișcare rapidă, folosind cartușe specializate versus alice convenționale cu plumb și alice.

„Accentul este pragmatic: trăgătorii sunt instruiți și învățați cum să spargă elicele, să deterioreze motoarele și să perturbe componentele de control la distanțe scurte, unde timpul de reacție și densitatea alicelor contează mai mult decât ținta de precizie”, se mai arată în analiza Army Recognition.

Puști cu încărcare automată MP-155, modificate special pentru apărarea împotriva dronelor

Compania Rostec a livrat primele loturi de puști cu încărcare automată MP-155, modificate special pentru apărarea împotriva dronelor.

• Configurația anti-dronă include o șină Picatinny pe receptor, un încărcător de șase cartușe cu capacitate mai mare pentru cartușe de 12×76 mm și suport pentru montarea atât a dispozitivelor de ochire cu colimator, cât și a dispozitivelor de vedere nocturnă.
• Accentul este pus în mod clar pe achiziția rapidă a țintei și angajarea în condiții de vizibilitate redusă, reflectând realitatea că multe atacuri cu drone au loc în zori, la amurg sau noaptea.

Analiza realizată de publicația germană de apărare Hartpunkt plasează aceste livrări într-un model mai larg. Rusia încearcă să standardizeze instrumentele de contracarare a dronelor la distanță mică, dar distribuția rămâne inegală, optica nu este întotdeauna prezentă pe linia frontului, iar antrenamentul seamănă adesea cu tragerea instinctivă la skeet, mai degrabă decât cu un sistem complet conectat în rețea pentru soldați.

Fiecare soldat poartă o pușcă

Puștile intră în scenă nu pentru că ar fi ideale, ci pentru că sunt mereu prezente.

În practică, unitățile rusești folosesc puști de asalt standard și mitraliere ușoare ori de câte ori o dronă pătrunde în acoperirea războiului electronic și a apărării aeriene pe distanțe scurte.

„Puștile Kalașnikov de calibrul 5,45 mm, cum ar fi variantele AK-74 și noul AK-12, domină, armele de calibrul 7,62 mm și puștile de țintă special concepute fiind folosite oportunist. Logica constă în disponibilitatea și volumul focului, mai degrabă decât în ​​precizie. Fiecare soldat poartă o pușcă, care poate fi pusă în acțiune instantaneu, iar aceasta oferă o rază de acțiune puțin mai mare decât o pușcă atunci când o dronă se află chiar în afara razei efective de tragere”, se menționează în analiza Army Recognition.

Un răspuns de tip „compromis” la atacurile dronelor

Totuși, puștile reprezintă un răspuns tip „compromis” la amenințarea dronelor.

• Un singur glonț trebuie să intersecteze o țintă mică, rapidă și adesea cu manevre haotice, cu puțin timp pentru calculul avansului.
• Razele de atac sunt scurte deoarece identificarea dronei, evaluarea vitezei și a unghiului și corectarea țintei sunt extrem de dificile în condiții de stres al luptei și în lumină slabă.
• Răspunsul natural este de a satura spațiul aerian cu foc, care consumă rapid muniția, supraîncălzește țevile și creează pericole din cauza căderii de cartușe și ricoșeuri în medii dense de tranșee.
• Această limitare explică accentul pus de Rostec pe soluții specializate pentru puști: modelele dense de tragere, proiectilele întărite și feedback-ul vizual prin trasoare reduc povara de calificare și îmbunătățesc calitatea primului foc în angrenajul final de angajare.

La nivel de sistem, arhitectura anti-drone a Rusiei rămâne, teoretic, stratificată. Apărarea aeriană strategică protejează zonele din spate, formațiunile din linia frontului se bazează pe un amestec de război electronic, sisteme de apărare punctuală și observatori vizuali, iar unitățile de infanterie sunt lăsate să se ocupe de orice scurgeri.

Propria abordare Rostec a sistemelor cinetice alternative, alături de războiul electronic, recunoaște implicit existența unor fisuri persistente între aceste straturi, în special împotriva dronelor FPV low-cost desfășurate în număr mare.

Pentru NATO, traiectoria Rusiei oferă atât un avertisment, cât și o lecție

Prin urmare, formalizarea sistemelor de apărare împotriva dronelor este mai puțin un semn de ingeniozitate tehnologică și mai mult un diagnostic.

Dacă trupele trebuie să doboare în mod curent drone cu arme cu țeavă lisă, este o recunoaștere a faptului că straturile superioare nu pot garanta un scut fiabil.

• Pentru NATO, traiectoria Rusiei oferă atât un avertisment, cât și o lecție. Avertismentul este că densitatea dronelor va eroda chiar și rețelele sofisticate de apărare aeriană la marginea tactică.
• Lecția este că vor fi necesare sisteme de rachete ieftine, operate de oameni, de apropiere, indiferent de cât de avansate devin sistemele superioare.

„Impulsul Rusiei cu pușca MP-155 și muniția specializată reprezintă o revenire industrializată la elementele fundamentale, iar necesitatea acesteia este probabil cea mai clară dovadă că niciun sistem anti-drone din Ucraina, rusesc sau ucrainean, nu este nici pe departe infailibil”, se precizează în analiza publicată de Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rețeta sigură pentru EȘEC. Țări membre NATO nu înțeleg riscurile din spațiul cibernetic. „Alianța rămâne slabă, ancorată în apărarea pasivă, continuă să cedeze inițiativa adversarilor săi”
• Experimentele Kremlinului în vreme de război. De ce aplică Putin formula „ȚAR BUN, BOIERI RĂI” pentru guvernatorii din unele regiuni ale Rusiei. „Excentrici, populiști, predispuși la scandaluri”
• Primele concluzii după ce Rusia a testat racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik. „Element al unui joc politic, răspuns propagandistic pentru SUA, un vestitor al dezordinii sau un simbolism tardiv”?