Primele concluzii după ce Rusia a testat racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik. „Element al unui joc politic, răspuns propagandistic pentru SUA, un vestitor al dezordinii sau un simbolism tardiv”?

Propagandiștii ruși trâmbițează „testul reușit” al rachetei Burevestnik – o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară care, se presupune, îi oferă o rază de acțiune nelimitată. Afirmații similare despre „armele minune” au fost făcute și anterior.

Totuși, de fiecare dată, astfel de declarații ar trebui tratate, mai întâi, ca un element al unui joc politic.

• Orice acțiune serioasă și neprietenoasă din partea Statelor Unite sau a altor țări occidentale provoacă în mod tradițional un răspuns din partea Kremlinului.
• Astfel de demonstrații au scopul de a arăta că Rusia este întotdeauna gata să răspundă simetric sau chiar asimetric.
• Acest lucru s-a întâmplat în repetate rânduri. Recent, după ce Donald Trump a anunțat trimiterea a două submarine americane în apele rusești, Moscova a declarat că renunță la moratoriul său unilateral privind desfășurarea de rachete cu rază intermediară și scurtă de acțiune.

DIPLOMAȚIE Ce a obținut SUA după vizita lui Xi Jinping la Washington. China cumpără cărbune american, iar Washingtonul obține noi angajamente de la Beijing

22:14

FLASH NEWS Analiză Le Monde: Bastionul lui Bolojan e acaparat de susținătorii lui Călin Georgescu

21:53

Atunci, ca și acum, ideea nu era logica militară, ci demonstrarea faptului că Rusia nu se teme și are mijloacele de a răspunde, notează Boris Bondarev pentru The Moscow Times.

„Se pare că Trump însuși nu a înțeles pe deplin ce a vrut să spună Kremlinul, dar partea rusă a raportat așa-zise măsuri simetrice. În mod special, Trump a făcut recent referire la episodul submarinului, comentând știrile despre Burevestnik, spunând că Putin ar fi mai bine negociind pacea decât testând rachete, deoarece Washingtonul are un submarin chiar în largul țărmurilor Rusiei”, scrie Bondarev în analiza sa.

Un „gol zdrobitor”

Totuși, chiar și în remarca politicianului american există un sâmbure de adevăr. Donald Trump demonstrează că amenințările nucleare au loc în ambele sensuri. Oricine recurge la șantaj nuclear va fi întâmpinat, inevitabil, cu „promisiunea” că i se va răspunde la fel.

„Privind situația în ansamblu, devine clar că anunțul testului unei noi rachete revoluționare nu a fost accidental.

A fost sincronizat surprinzător de bine cu impunerea de către Washington a unor noi sancțiuni asupra companiilor petroliere rusești și cu exercițiul nuclear Steadfast Noon al NATO.

• Este tentant să legăm aceste evenimente și să vedem Burevestnik ca pe un răspuns propagandistic la o schimbare a politicii SUA – de la dialogul cu Rusia la o presiune mai mare.
• În acest context, Moscova vrea să demonstreze că încă poate supune lumea după bunul plac.
• Însă, în spatele acestor declarații zgomotoase, există, așa cum ar putea spune cineastul Nikita Mikhalkov, un «gol zdrobitor».

În ciuda poveștilor fantastice ale lui Kirill Dmitriev și ale altor purtători de cuvânt oficiali despre «perspective incredibile de cooperare», cum ar fi tunelurile de sub strâmtoarea Bering, Rusia nu mai are atuuri economice reale. Rămâne doar vechiul argument, mâncat de timp – amenințarea armelor nucleare.

Burevestnik este prezentată ca o rachetă cu «rază de acțiune nelimitată» și capacitatea de a «rămâne în aer timp de săptămâni și luni». O înțelegere de bază a principiilor militare expune de ce această idee adaugă o valoare tehnică sau operațională redusă”, continuă  Boris Bondarev.

„Burevestnik, un vestitor a dezordinii”

O rachetă de croazieră este, prin natura sa, un dispozitiv de unică folosință, explică Bondarev. Misiunea rachetei este simplă – atinge o țintă sau, dacă acest lucru este imposibil, cade pe pământ sau se autodistruge. 

„Spre deosebire de aeronave, rachetele de croazieră nu se pot întoarce la baza lor dacă un ordin este revocat. Prin urmare, actul de lansare semnifică deja intenția de a ataca.

Într-un scenariu de escaladare, o astfel de lansare – mai ales la scară largă – va fi inevitabil percepută de adversar ca începutul unui atac.

• Aici, Burevestnikul devine o metaforă — un vestitor al dezordinii.
• Orice adversar rațional care detectează lansarea unei rachete de croazieră cu propulsie nucleară ar fi obligat să o considere începutul unui război și ar putea efectua un atac preventiv, inclusiv cu rachete balistice intercontinentale convenționale.
• Drept urmare, racheta Burevestnik își pierde orice semnificație ar putea avea ca armă de represalii și devine o armă de autodistrugere.

Astfel, ceea ce propaganda Kremlinului prezintă ca o înclinare a balanței de putere în favoarea Rusiei duce, de fapt, la prăbușirea acesteia. Prin lansarea unor astfel de rachete, Rusia nu consolidează descurajarea – ci crește probabilitatea unui atac preventiv împotriva sa.

Burevestnik ar fi putut fi conceput ca o armă de represalii – o rachetă care să atace după ce Rusia a fost deja devastată într-un schimb global de lovituri nucleare. Dar chiar și în acest scenariu, scopul său este îndoielnic”, mai scrie Bondarev.

O armă monstruoasă și fără sens

După un evential schimb de atacuri nucleare, când SUA, Rusia și probabil Europaar zace în ruine, zumzetul Burvestnik nu ar schimba nimic. Nu ar putea modifica rezultatul cataclismului și nici nu ar oferi vreun avantaj strategic.

„Această armă aparține mai degrabă unui simbolism tardiv decât unei eficacități reale. În acest sens, Burevestnikul este întruchiparea tipului de armă pe care o creezi atunci când știi că ajungi la capătul drumului: scumpă, periculoasă și în esență inutilă, creată astfel încât să poți spune măcar că oamenii se tem de tine, chiar dacă nu ai nimic altceva.

S-ar putea argumenta că, în primul rând, Rusia va orbi sistemul american de avertizare împotriva atacurilor cu rachete, permițându-le să lanseze pe ascuns rachete Burevestnik care se vor strecura și, din păcate, își vor croi drum spre America neatentată.

• Însă încercările de a dezactiva sateliții americani ar fi percepute ca un atac direct asupra Statelor Unite.
• În logica descurajării nucleare, distrugerea sateliților este echivalentă cu semnalarea pregătirii pentru un atac.
• Aceasta înseamnă că până și pregătirile pentru angajarea rachetei Burevestnik ar putea provoca război.
• Prin urmare, Burevestnik apare mai puțin ca o descoperire tehnică și mai mult ca un produs al propagandei și disperării. Simbolizează nu puterea, ci slăbiciunea: lipsa Kremlinului de alte instrumente de influență politică – în afară de amenințări.

Chiar dacă acceptăm afirmațiile Moscovei despre capacitățile rachetei, rațiunea sa militară și strategică este extrem de îndoielnică. Nu sporește securitatea Rusiei. Dimpotrivă, o face mai vulnerabilă.

Testul este o altă încercare a Kremlinului de a demonstra că încă poate răspunde unei «mutări neprietenoase» din partea Washingtonului. Dacă acest lucru necesită inventarea unei arme monstruoase și fără sens, înseamnă că Kremlinul nu mai are alte argumente”, încheie Boris Bondarev analiza publicată de The Moscow Times.

Foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Flota de țânțari”. Iranul pune presiune în Golful Persic prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete. „Concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi”
• Veteranii de război „cu nume” și politica ucraineană post-conflict. Se dau deja „lupte grele” la nivel de încredere, contracandidații lui Zelenski sunt în OFENSIVĂ
• Bugetul Rusiei pentru 2026. Cheltuielile pentru apărare și securitate internă scad cu 2%, dar prioritățile Kremlinului NU se schimbă
• Avertismentele Washingtonului, mai mult retorică decât acțiune? „Trump abia poate formula o critică la adresa lui Putin” / „FRUSTRAREA lui Zelenski, justificată”
• „Adoratorii Țarului”. De ce refuză Biserica Ortodoxă Rusă să recunoască autenticitatea rămășițelor Romanovilor, ultima familie regală a Imperiului Țarist