Șefii regiunilor Vologda, Samara și Kursk au atras atenția, de mai multă vreme, prin politicile lor excentrice, comportamentul ciudat și predilecția de a căuta scandaluri cu lumânarea. După ce a petrecut ani încercând să depolitizeze rolul guvernatorilor regionali ai Rusiei, Vladimir Putin a permis, surprinzător, ca mai multe figuri „carismatice” controversate să iasă în prim-plan.
Trei guvernatori ruși, în special, au schimbat imaginea „guvernatorul tipic din era Putin”, scrie jurnalistul Vladislav Gorin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Este vorba despre Gheorghi Filimonov, șef al regiunii Vologda din 2023, Vyacheslav Fedorishchev, șef al regiunii Samara din 2024 și Alexander Khinshtein, șeful regiunii Kursk începând cu 2024.
Poate cel mai „colorat” dintre cei trei guvernatori regionali este Filimonov. În aparițiile publice se prezintă, de multe ori, îmbrăcat într-o cămașă țărănească tradițională rusească, precum și într-un tip de tunică preferată de Stalin, continuă Vladislav Gorin.
„Biroul său este plin de icoane, iar lângă o fotografie a lui Putin, pe perete, sunt portretele lui Stalin și ale șefilor poliției secrete sovietice Felix Dzerjinski și Lavrenti Beria.
De fapt, are trei fotografii cu Stalin: una care îl înfățișează pe liderul sovietic cu Lenin, una în stilul imprimeului Marilyn Monroe al lui Andy Warhol și una care îl înfățișează pe Stalin dând mâna cu Filimonov însuși.
În regiunea Samara, Vyacheslav Fedorishchev a atras inițial atenția pentru atacurile sale deschise asupra corupției din fotbalul rusesc. Mai târziu, a câștigat atenția după ce a fost implicat într-o dispută între starul pop Egor Kreed și cenzorul-șef autoproclamat al Rusiei, Yekaterina Mizulina.
După un concert susținut de Kreed la Moscova pe 30 august, care a fost condamnat de Mizulina drept «obscen», Fedoricev a susținut-o pe aceasta, a descris concertul ca fiind «pornografic în spirit» și l-a invitat pe Kreed să vină la Samara pentru o discuție”, mai scrie Vladislav Gorin în analiza sa.
În cele din urmă, în regiunea Kursk, Khinshtein s-a concentrat pe discuțiile despre corupție și războiul din Ucraina. Regiunea Kursk se învecinează cu Ucraina și a fost parțial ocupată de forțele Kievului între august 2024 și martie 2025.
„Khinshtein nu s-a sfiit să se certe cu oamenii afectați de lupte, susținând că aceștia nu ar trebui să se bazeze pe stat pentru ajutoare sau pentru ajutor la reconstrucție.
Potrivit lui Khinshtein, cei din zonele de frontieră grav afectate ale regiunii Kursk nu ar trebui să se aștepte ca statul să «își asume toate cheltuielile financiare».
Toți cei trei guvernatori sunt în mod clar predispuși la conflicte și le place să se certe – fie cu oameni obișnuiți, oficiali sau oameni de afaceri.
În februarie 2025, Filimonov a amenințat că va „deraia” o investiție majoră a Severstal, în valoare de 120 de miliarde de ruble (1,48 miliarde de dolari).
Invocând îngrijorarea localnicilor (precum și obiecțiile unui rapper și ale două grupuri naționaliste extremiste), Filimonov a susținut că Severstal organizează «importul în masă a 6.000 de imigranți».
Drept urmare, Filimonov a anunțat că impune o interdicție privind angajarea străinilor în proiecte de construcții. Severstal a respins acuzațiile guvernatorului, iar Filimonov și-a anulat rapid interdicția”, mai scrie Vladislav Gorin.
Dincolo de retorica și amenințările la adresa a ceea ce Filimonov încerca să realizeze, acesta s-a bucurat, ce-i drept, de un anumit grad de succes. Timp de mulți ani, Severstal, cea mai puternică entitate din regiunea Vologda, nu numai că a influențat procesul decizional local, dar l-a și dictat, practic, prin numirea propriilor persoane în guvernul regional.
„Acum, însă, Severstal a fost obligată să-l ia în seamă pe Filimonov, care a insistat să-i demită pe mulți oficiali care au legături cu producătorul de oțel, cum ar fi Vadim Germanov, primarul orașului Cerepoveț (cel mai mare oraș din regiunea Vologda și unde se află oțelăria și sediul central al Severstal), și Oleg Kuvșinnikov, fost guvernator și reprezentantul regiunii în camera superioară a parlamentului Rusiei (ambii au fost foști angajați ai Severstal).
Dar de ce a numit Kremlinul astfel de guvernatori și de ce le permite să se comporte în acest fel?
Acest experiment are două obiective. Primul este de a introduce o nouă formă de comunicare politică în regiunile Rusiei: una care este mai în concordanță cu obiceiurile contemporane de consum media și care oferă mai mult „clickbait” decât costumele gri tradiționale ale oficialilor regionali.
Desigur, aceasta este o schimbare pur cosmetică: în noul model, la fel ca în vechiul model, nu există un dialog autentic cu societatea – ci doar dominație politică. Într-adevăr, este destul de similară cu genul de muncă depusă de propagandiștii ruși (un grup din care fac parte amândoi Khinshtein și Filimonov)”, punctează Vladislav Gorin.
În al doilea rând, explică Gorin, guvernatorii demagogi ai Kremlinului contribuie la discreditarea administrației locale în general
„Moscova este cât se poate de conștientă de faptul că funcțiile de guvernator sunt singurele funcții politice din Rusia comparabile cu președinția (deși, desigur, acestea sunt la o scară diferită).
Și asta înseamnă că este o idee bună să se limiteze respectul pe care rușii de rând îl simt pentru liderii regionali.
Kremlinul nu are absolut nicio nevoie de guvernatori legitimi și populari, care ar putea ajunge să dilueze monopolul Moscovei asupra puterii. Dar poate să-i susțină pe guvernatorii ciudați.
Desigur, aceasta este doar o nouă variantă a tradiționalei formule rusești «țar bun, boieri răi», pe care Putin a folosit-o de-a lungul timpului său la putere.
La urma urmei, un guvernator care vrea să vorbească doar despre Stalin și ignoră orice altceva este mult mai preferabil unuia care poate construi o legătură puternică cu concetățenii săi”, încheie Vladislav Gorin analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Foto colaj main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: