Conducerea talibană a Afganistanului oferă bogățiile minerale Statelor Unite, în încercarea de a relansa relațiile cu Washingtonul

Guvernul taliban de la Kabul încearcă să atragă companiile americane către vastele resurse minerale ale Afganistanului și speră să obțină, în schimb, investiții, relaxarea sancțiunilor și acces la miliardele de dolari din rezervele băncii centrale afgane aflate în străinătate, relatează Financial Times.

Cum încearcă talibanii din Afganistan o apropiere istorică de Donald Trump

Guvernul taliban din Afganistan oferă companiilor americane acces la vastele resurse minerale ale țării, într-un nou efort de apropiere de administrația președintelui Donald Trump.

Kabul solicită, în același timp, scutiri de la sancțiuni, investiții străine și posibilitatea de a utiliza miliardele de dolari din activele băncii centrale afgane deținute în afara țării.

Financial Times a relatat luni că ministrul taliban de externe, Amir Khan Muttaqi, a declarat că Afganistanul ar primi cu bucurie investiții americane în minerit, infrastructură, agricultură și comerț. El susține că relațiile dintre Kabul și Washington ar trebui să se bazeze tot mai mult pe oportunitățile economice viitoare, nu pe moștenirea celor două decenii de război.

„Politica noastră economică este deschisă”, a declarat Muttaqi pentru sursa menționată în timpul unui interviu la Kabul.

Oferta reprezintă o încercare a talibanilor de a transforma una dintre cele mai importante resurse economice potențiale ale Afganistanului, bogăția minerală, în mare parte neexploatată, într-un punct de sprijin diplomatic, la cinci ani după revenirea mișcării la putere, în urma retragerii forțelor conduse de SUA.

Deocamdată, propunerea rămâne însă o invitație, nu un acord. FT a relatat că Muttaqi nu a precizat dacă propunerile privind investițiile în sectorul minier au fost prezentate direct Casei Albe.

Afganistanul, bogat în resurse minerale

Lucrările geologice americane și afgane realizate înainte de revenirea talibanilor la putere, în 2021, au estimat că Afganistanul ar putea deține resurse minerale în valoare de cel puțin un trilion de dolari. Printre acestea se numără cuprul, minereul de fier, litiul, cobaltul, aurul și niobiul.

Cifra nu trebuie însă interpretată ca reprezentând rezerve dovedite, care pot fi exploatate imediat și transformate în venituri.

Resursele geologice pot rămâne inaccesibile comercial timp de decenii din cauza infrastructurii insuficiente, condițiilor de securitate, costurilor de extracție, necesarului de energie electrică, accesului la apă și rețele de transport, precum și dificultății de a atrage capital pe termen lung.

Cu toate acestea, Afganistanul are un potențial semnificativ într-un moment în care guvernele tratează tot mai mult accesul la minerale critice ca pe o problemă de securitate economică și națională.

De la revenirea la putere, talibanii au anunțat investiții miniere de peste 7 miliarde de dolari care implică țări precum China și Iran. Proiectele vizează resurse precum aurul, pietrele prețioase și cromitul.

Acum, Kabul transmite că și companiile americane ar putea participa la dezvoltarea acestui sector.

Pentru talibani, investițiile americane ar putea însemna venituri, dezvoltarea infrastructurii și o posibilă punte economică spre Washington. Pentru Statele Unite, resursele Afganistanului ar putea reprezenta, cel puțin teoretic, o sursă suplimentară de minerale critice, în condițiile în care administrația americană încearcă să diversifice lanțurile de aprovizionare și să reducă dependența de China.

Miza geostrategică: De ce vrea Washingtonul resursele minerale din Afganistane

Inițiativa talibanilor vine într-un moment în care competiția dintre SUA și China pentru controlul și securizarea lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice se intensifică.

Elementele de pământuri rare sunt esențiale pentru magneții de înaltă performanță utilizați în vehicule electrice, turbine eoliene, echipamente industriale și sisteme militare sofisticate.

Avantajul Chinei nu constă doar în cantitatea de minereu aflată pe teritoriul său, ci mai ales în poziția dominantă pe care o are în procesare și producție.

Datele Agenției Internaționale pentru Energie arată că China a reprezentat aproximativ 60% din mineritul pentru cele patru principale tipuri de magneți din pământuri rare în 2024. În același timp, China a fost responsabilă pentru aproximativ 91% din rafinare și 94% din producția de magneți sinterizați din pământuri rare.

Această diferență este importantă atunci când este evaluată valoarea potențială a Afganistanului pentru Washington.

Litiul, cuprul și cobaltul sunt minerale critice, dar nu sunt, prin ele însele, elemente de pământuri rare. În plus, simpla exploatare a minelor afgane nu ar crea automat un lanț de aprovizionare independent pentru Statele Unite.

Minereul ar trebui în continuare procesat, rafinat și transformat în materiale industriale utilizabile. Aceste operațiuni depind adesea de instalații și de capacități tehnice care rămân puternic concentrate în China.

De aceea, Statele Unite au investit nu doar în mine, ci și în instalații de separare, producția de metale și fabricarea de magneți, inclusiv prin parteneriatul cu MP Materials, companie cu sediul în California.

Afganistanul ar putea, astfel, oferi un potențial geologic important, dar transformarea acestuia într-o sursă strategică de aprovizionare ar necesita investiții masive, mult dincolo de simpla deschidere a unor mine.

Kabulul vrea și acces la rezervele bancii centrale

Oferta economică a Kabulului este strâns legată de cererea sa de acces la rezervele băncii centrale afgane păstrate în afara țării.

Banca centrală a Afganistanului estimează că aproximativ 9,5 miliarde de dolari în rezerve rămân în străinătate. Din această sumă, aproximativ 7 miliarde de dolari fuseseră deținute în Statele Unite, potrivit Financial Times.

În 2022, Washingtonul a transferat 3,5 miliarde de dolari din aceste active către Fondul Afgan, cu sediul în Elveția. Fondul a fost creat pentru a sprijini stabilitatea monetară și financiară a Afganistanului, fără ca banii să fie plasați direct sub controlul talibanilor.

Financial Times a relatat că valoarea acestor active a crescut între timp la peste 4 miliarde de dolari, datorită dobânzilor.

Muttaqi susține că sancțiunile nu au reușit să producă rezultatul scontat și spune că activele naționale afgane nu ar trebui folosite ca pârghie politică.

Talibanii speră că relațiile economice mai profunde vor contribui, în cele din urmă, la slăbirea regimului de sancțiuni și la reducerea izolării internaționale a țării.

Drepturile femeilor și sancțiunile, obstacole pentru investițiile americane

Un eventual program american de investiții majore s-ar confrunta însă cu obstacole politice și juridice considerabile.

Guvernul taliban nu beneficiază de o recunoaștere internațională largă și continuă să fie criticat sever pentru restricțiile impuse femeilor și fetelor, în special în domeniile educației, ocupării forței de muncă și participării la viața publică.

Mai mulți oficiali talibani sunt, de asemenea, vizați de sancțiuni internaționale.

Financial Times a relatat că diplomați străini au avertizat că investitorii ar trebui să navigheze printre sancțiunile aplicate oficialilor talibani. În același timp, organizațiile pentru drepturile omului se tem că normalizarea economică ar putea reduce presiunea internațională asupra Kabulului în ceea ce privește politicile sale interne.

Washingtonul a oferit până acum puține indicii că o propunere privind resursele minerale ar putea depăși aceste dispute.

Donald Trump a formulat, de asemenea, o cerere foarte diferită adresată Afganistanului: accesul reînnoit al SUA la baza aeriană Bagram, situată la nord de Kabul.

Talibanii au respins această idee, susținând că instalațiile militare și civile din Afganistan sunt active naționale.

Muttaqi a încurajat însă Washingtonul să redeschidă Ambasada SUA la Kabul, un alt semnal că talibanii urmăresc o resetare mai amplă a relațiilor cu Statele Unite.

Mineralele, o posibilă monedă diplomatică

Oferta talibanilor reflectă, în cele din urmă, o abordare mai tranzacțională pentru ieșirea Afganistanului din izolarea internațională.

În loc să ceară Washingtonului să reevalueze Afganistanul exclusiv din perspectivă politică, Kabulul propune stimulente economice care s-ar putea suprapune cu prioritățile administrației Trump: accesul la minerale, investiții în infrastructură, competiția cu China și noi oportunități comerciale pentru companiile americane.

Rămâne însă incert dacă această strategie se va dovedi convingătoare.

Afganistanul dispune de un potențial geologic considerabil, însă exploatarea acestuia la o scară comercială semnificativă necesită finanțare, infrastructură, expertiză tehnică, stabilitate politică și acces la sistemele financiare internaționale.

Pentru Washington, resursele minerale afgane ar trebui, de asemenea, evaluate în raport cu preocupările legate de combaterea terorismului, guvernarea talibanilor, drepturile femeilor, legislația privind sancțiunile și disputa nerezolvată privind rezervele afgane blocate în străinătate.

Rezultatul este o ofertă cu o anumită atractivitate strategică, dar care se lovește de obstacole majore.

La cinci ani după revenirea talibanilor la Kabul, aceștia încearcă să convingă Washingtonul că Afganistanul nu ar trebui privit în primul rând prin prisma istoriei războiului.

Ultimul lor argument este unul economic: sub munții Afganistanului se află, susține Kabulul, suficiente resurse potențiale pentru a oferi Statelor Unite un motiv să regândească următorul capitol al relației dintre cele două țări.