Vulnerabilitățile Ucrainei. Rusia este departe de-a fi înfrântă, Moscova calculează războiul în ani, nu în luni

Vulnerabilitățile Ucrainei nu pot fi trecute cu vederea. Războiul din Ucraina a intrat în cel de-al cincilea an, iar perspectivele nu sunt deloc optimiste. Războiul lui Vladimir Putin urmează logica sintagmei „cantitatea are o calitate proprie”. Moscova a încercat să copleșească Ucraina cu și mai mulți soldați, arme și avantajele unei populații, economii și baze industriale de apărare mult mai mari. Acest dezechilibru a obligat Kievul să improvizeze și să găsească modalități de compensare.

Parțial, Ucraina a realizat acest lucru prin forme inovatoare de război asimetric.

• Campania extinsă cu drone și atacuri cu rază lungă de acțiune a avut, deocamdată, succes.
• Au fost lovite rafinării, depozite de combustibil, porturi, nave și situri logistice rusești aflate mult în spatele liniei frontului.
• Aceste atacuri au perturbat aprovizionarea cu combustibil, au forțat Moscova să redirecționeze resurse către apărarea aeriană.

Atacurile au demonstrat că Ucraina poate impune costuri serioase unui inamic mult mai puternic.

Situația pe câmpul de luptă

Există întotdeauna un „dar”, notează Sofia Slonovska într-o analiză publicată de Centrul de Analiză Politicii Europene (CEPA).

• Ucraina are încă multe blocaje de abordat, de la efectivele de militari și apărarea aeriană până la logistică și rezistență economică.
• Are nevoie de un sistem de personal militar mai sustenabil.
• Are nevoie de aprovizionare constantă cu muniții și interceptoare de apărare aeriană.
• Are nevoie de o protecție mai puternică pentru infrastructura logistică.
• Are nevoie de un sprijin occidental planificat pentru ani de zile, mai degrabă decât furnizat prin pachete de urgență repetate.

Rusia nu a obținut progresul rapid dorit pe câmpul de luptă. Trupele avansează lent, cu costisitoare și inegale.

„Dar Rusia exercită o presiune serioasă asupra centurii de fortărețe din Donețk, din jurul orașelor Kostiantynivka, Druzhkivka, Kramatorsk și Sloviansk.

Grupuri mici de asalt sondează continuu pozițiile ucrainene. Dronele, artileria și bombele îngreunează menținerea drumurilor, rutelor de aprovizionare și a așezărilor din apropiere.

Rusia menține, de asemenea, presiunea în sectoarele Sumy, Harkov, Liman și Zaporijia. Forțează Ucraina să distribuie efective și resurse de apărare aeriană deja limitate pe un front de 1.200 km”, notează autoarea analizei.

Campania aeriană a Rusiei

Moscova și-a intensificat, de asemenea, campania aeriană, continuă Sofia Slonovska. A lansat atacuri repetate, într-o combinație de drone de tip Shahed, momeli, rachete de croazieră și balistice, bombe planoare și drone cu rază scurtă de acțiune.

„Ucraina poate face față multor amenințări. Pe 2 august, ucrainenii au transmis că au interceptat peste 450.000 de ținte aeriene de la începutul războiului.

Rachetele balistice rămân o vulnerabilitate serioasă, iar interceptoarele Patriot sunt într-un număr limitat. Nu pot proteja fiecare oraș, instalație industrială sau loc strategic.

Adevărul dificil este că Ucraina nu are interceptoare de rachete balistice și este aproape lipsită de apărare împotriva lor”, avertizează autoarea analizei.

Stațiile de alimentare și depozitele, ținte permanente pentru Rusia

Rusia se concentrează, de asemenea, asupra infrastructurii civile care menține funcționarea unei țări.

„Peste 200 de benzinării au fost atacate, iar Rusia le vizează acum în mod regulat în regiunile de frontieră și de frontieră.

• Acest lucru nu a cauzat încă o penurie de combustibil la nivel național.
• Dar astfel de atacuri fac ca deplasarea locală să fie mai lentă și mai periculoasă.
• Reduc fiabilitatea și compromit serviciile de urgență, generatoarele și transportul militar.

Depozitele, unitățile poștale și centrele de livrare joacă un rol similar. Permit transportul alimentelor, medicamentelor, electronicelor, pieselor de schimb și generatoarelor către regiunile vulnerabile.

Atacurile Rusiei combină daunele economice cu presiunea asupra logisticii potențial cu dublă utilizare, în timp ce costurile imediate revin lucrătorilor, întreprinderilor și civililor”, mai scrie Sofia Slonovska.

Porturile ucrainene și transportul maritim

Porturile fac parte din aceeași campanie susținută a Rusiei.

„Atacurile rusești au lovit Odesa, Cernomorsk, Izmail și Mykolaiv, precum și instalații de depozitare portuare și nave civile.

Maersk a suspendat un serviciu prin Cernomorsk în iulie, redirecționând mărfurile prin România, în timp ce alți armatori au întrerupt sosirile.

Peste 90% din exporturile agricole ale Ucrainei sunt expediate prin porturile din regiunea Odesa. Asta înseamnă că până și o întrerupere limitată crește costurile de asigurare, sperie operatorii comerciali și slăbește principalul coridor de export al țării.

Moscova susține că unele dintre aceste atacuri sunt represalii pentru atacurile ucrainene asupra rafinăriilor, centrelor de distribuție și transporturilor maritime rusești. Numai că forțele lui Putin vizau energia și infrastructura ucraineană cu mult înainte ca Kievul să își dezvolte capacitățile de atac la mare adâncime.

Logica sa militară mai largă este că, într-un război de uzură, câștigurile teritoriale limitate și pagubele repetate se acumulează treptat”, punctează Slonovska.

Moscova aplică presiune până când pozițiile individuale, rutele de aprovizionare și orașele devin imposibil de menținut

Înaintarea Rusiei pare adesea neglijabilă în evaluările lunare. Forțele sale câștigă doar câțiva kilometri, în timp ce pierd mii de soldați și cantități mari de echipamente.

„Însă Moscova nu are nevoie de fiecare ofensivă pentru a produce o străpungere imediată. Poate continua să aplice presiune până când pozițiile individuale, rutele de aprovizionare și orașele devin imposibil de menținut de Ucraina.

• Mariupol a căzut după un asediu devastator în 2022.
• Bakhmut, unde Rusia a suferit zeci de mii de victime, a căzut în 2023.
• Avdiivka a căzut în februarie 2024.

Fiecare înfrângere a mutat câmpul de luptă mai spre vest, a îndepărtat o altă bază defensivă sau logistică și a permis Rusiei să se concentreze asupra următoarei.

• Dacă includem și Crimeea și zonele din Donbas confiscate înainte de 2022, Rusia ocupă acum aproape o cincime din teritoriul Ucrainei recunoscut la nivel internațional.
• Progresele sale recente pot părea mici în termeni procentuali, dar Rusia măsoară războiul – care inițial trebuia să dureze săptămâni – în ani, nu în luni.

Aceste progrese au, de asemenea, o direcție clară. Moscova revendică întregul Donețk, Luhansk, Zaporijia și Herson, în timp ce controlul complet asupra Donbasului rămâne obiectivul său teritorial imediat și clar.

Prin urmare, orașele rămase din Donețk, controlate de ucraineni, sunt esențiale pentru obiectivul recent repetat al lui Putin de a cuceri întreaga regiune”, explică autoarea analizei.

O realitate care dă de gândit

Rusia poate absorbi pierderi mari. Poate apela la o rezervă de mobilizare mai mare și la producători militari pentru a înlocui personalul și echipamentele mai ușor decât Ucraina.

„Numai dacă Ucraina poate ucide și răni mai mulți ruși decât poate furniza sistemul de recrutare, așa cum a făcut-o în iunie și iulie, Kremlinul se va confrunta cu o criză de forță de muncă.

Aceasta ar putea genera o altă mobilizare rusă. Zelenski a avertizat pe 27 iulie că serviciile secrete ucrainene se așteaptă ca Rusia să mobilizeze încă 300.000 până la 500.000 de oameni după alegerile din Duma de Stat din septembrie.

Indiferent dacă mobilizarea atinge sau nu această amploare, Moscova are încă resursele necesare pentru a susține – și potențial a extinde – războiul.

Se bazează pe o populație mult mai numeroasă, o rezervă mai mare de forță de muncă și o capacitate mai mare decât Ucraina de a înlocui personalul și echipamentele.

Nimic din toate acestea nu înseamnă că Ucraina pierde, dar este o realitate care dă de gândit. În ciuda succeselor sale, Ucraina se luptă în continuare cu un adversar mult mai puternic”, conchide Sofia Slonovska.