Astăzi, Siria este o țară fundamental diferită de cea în care Moscova a intervenit în septembrie 2015. La momentul respectiv, rușii au pus umărul pentru ca aliatul lor, președintele Bashar al-Assad, să rămână la putere. În 2025 au fost ridicate sancțiunile SUA împotriva Damascului. Siria, așa cum a anunțat Donald Trump, nu va mai fic considerată „stat sponsor al terorismului”. Totuși, noua realitate siriană nu exclude Rusia, iar Moscova se adaptează.
Interesele strategice ale Moscovei rămân neschimbate, se arată într-o analiză publicată de Institutul Washington pentru Politica din Orientul Apropiat.
Totodată, Rusia își poate menține influența de-a lungul flancului sudic al NATO.
O prezență continuă în Siria va facilita competiția pe termen lung dintre Rusia și SUA. Moscova și-a menținut bazele de la Tartus și Hmeimim de la căderea lui Assad – chiar dacă la o capacitate redusă. Își poate permite operațiuni navale și aeriene susținute în Mediterana de Est.
Potrivit Reuters, Rusia intenționează să folosească baza sa militară din Tartus ca pe un centru logistic comercial.
Rusia a fost garantul și sprijinul regimului Assad. Moscova se adaptează acum noului său rol. Intenționează să fie unul dintre numeroșii actori care modelează viitorul Siriei.
Noul rol al Rusiei în Siria nu trebuie subestimat, se mai precizează în analiza publicată de Institutul Washington pentru Politica din Orientul Apropiat.
Potrivit oficialilor și experților de la Damasc, nu există dovezi sau așteptări privind o ieșire a Rusiei din țară. În schimb, Moscova pare să se adapteze rapid la mediul politic schimbat.
Damascul pare să urmărească un echilibru atent între Rusia și alți actori externi din țară. Cu toate acestea, oficialii sunt în mare parte unanimi în opinia lor – înstrăinarea Rusiei nu servește intereselor Siriei.
Iar Rusia este un furnizor important de petrol și grâu al Siriei, ceea ce a creat o relație de dependență alimentară și energetică.
Prioritizarea redresării economice de către Siria necesită, de asemenea, legături susținute cu Rusia. Pe lângă relația cu alimente și energie, Siria s-a orientat către Rusia pentru tipărirea de monedă. Dar Damascul este, în același timp, dornic de investiții din Occident și din statele din Golf.
Rusia menține, de asemenea, legături cu industria vitală a fosfaților din Siria, care a căpătat o importanță tot mai mare pe fondul creșterii prețurilor la îngrășăminte, determinată de războiul din Iran.
Și Rusia poate invoca un avantaj, punând pe tapet datoria guvernului Sharaa moștenită de la regimul Assad, estimată la 1,2 miliarde de dolari de către Banca Mondială.
Există, în cele din urmă, conexiuni personale și de conducere. Bashar al-Assad însuși continuă să locuiască în Rusia. Fratele președintelui sirian Ahmed al-Sharaa, Maher, este căsătorit cu o rusoaică. A locuit o perioadă la Moscova.Ce poate face Occidentul pentru a contracara influența Rusiei
Armata siriană a fost construită în mare parte pe echipamente sovietice și apoi rusești. Astfel, Damascul rămâne în mare măsură dependent de Moscova pentru piese de schimb și întreținere, chiar dacă achiziționează armament din alte surse.
Pentru a contracara activitatea Rusiei în Siria, Statele Unite ar trebui să adopte o perspectivă pe termen lung, reflectând răbdarea strategică a Moscovei. O abordare eficientă s-ar putea concentra pe două paliere.
Siria post-Assad nu este o democrație reprezentativă. Totuși, opinia publică contează încă într-o oarecare măsură, iar cetățenii sirieni tind să aibă o opinie negativă despre Rusia.
Până în prezent, Occidentul a evitat, în mare măsură, să-și condiționeze angajamentul de relația Siriei cu Rusia. Cu toate acestea, în timp, ar trebui să ia în considerare utilizarea influenței sale diplomatice și economice pentru a încuraja Damascul să-și reducă treptat dependența de Moscova.
Domeniile de interes ar trebui să includă activități militare, energetice și de infrastructură, exact punctele unde Rusia dorește să aibă o influență cât mai mare.
Foto – Mediafax