EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: ”Războiul din Ucraina a acutizat problemele economice. Un stat vulnerabil economic riscă să devină și instabil politic, cu dificultăți în securizarea intereselor naționale”

EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: ”Războiul din Ucraina a acutizat problemele economice. Un stat vulnerabil economic riscă să devină și instabil politic, cu dificultăți în securizarea intereselor naționale”
Publicat: 03/08/2022, 18:51

Analistul geopolitic Antonia Colibășanu vorbește, în interviul pentru Gândul, despre cum va impacta lumea războiul din Ucraina și ce scenarii probabile ar fi în cazul acestui conflict, cum vor arăta Ucraina și situația socio-economică ucraineană după invazia Rusiei și cu ce probleme demografice ne vom confrunta. 

Antonia Colibășanu, director de operațiuni și analist Geopolitical Futures, spune că nu imaginile apărute în presa internațională cu greii planetei ajunși în România au ridicat cota de vizibilitate a țării în plan extern, ci faptul că este stat de frontieră, situație care a fost scoasă în evidență mai mult după invazia Rusiei în Ucraina.

Analistul geopolitic vorbește și de necesitatea aderării României la spațiul Schengen, explicând că, din punct de vedere militar, flancul estic al NATO are nevoie de Schengen, lucru demonstrat în numeroase exerciții militare din regiune.

Antonia Colibășanu – care este și lector de relații internaționale la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și profesor asociat la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” – crede că, în viitor, statele dezvoltate vor fi cele care vor beneficia de educație mai mult decât celelalte.  Problema generației viitorului la nivel global „va fi aceea că elitele vor fi tolerante, vor putea comunica folosind tehnologii de ultimă oră, în timp ce restul lumii nu le va putea înțelege prea mult”.

„România are responsabilitatea să-și crească reziliența prin toate forțele, politic, economic și militar”

Reporter: Vizita lui Emmanuel Macron în România. Vizita președintelui Klaus Iohannis la Kiev. Dincolo de tragedia războiului, am putea spune că pentru România este un moment de vizibilitate în plan extern. Această vizibilitate vine la pachet și cu responsabilități și vulnerabilități?

Antonia Colibășanu: România a devenit țară de frontieră încă dinainte ca Rusia să invadeze Ucraina. Posibilitatea unei invazii ne-a schimbat abordarea strategică. Sigur, acest lucru nu se poate vedea acum – ne adaptăm la noul statut de stat la frontiera de Est a NATO și a Uniunii Europene.

Prin urmare, nu este vorba de vizibilizarea în plan extern pe care ne-au făcut-o fotografiile liderilor de stat publicate de media internațională. Fotografiile nu au fost rezultatul unei campanii de promovare, ci au fost rezultatul unei realități de care diplomația românească cred că se temea cel mai mult, că România este stat de frontieră vizibilizat internațional prin conflictul din Ucraina. Ceea ce atrage după sine responsabilitatea securizării frontierei, a granițelor României, ca imperativ geopolitic al țării noastre împotriva influențelor și potențialului agresiv al statului inamic Rusia. România este vulnerabilă în fața influenței Rusiei, așa cum sunt toate statele europene.

Ca atare, are responsabilitatea să-și crească reziliența prin toate forțele de care dispune la nivel politic, economic și militar. Și, sigur, provocarea cea mai mare este să poată înțelege, în timp util, care sunt elementele tactice pe care Rusia le poate folosi împotriva sa, împotriva Occidentului, pe a cărei frontieră se află, apărându-l din primă linie. Inclusiv prin ceea ce face ca să susțină tranzitul produselor alimentare din Ucraina către întreaga lume, lucru discutat și la București, și la Kiev.

„Strategia Dunării a fost tratată până acum superficial, mai ales la nivelul UE”

Ministrul Lucian Bode a anunțat că România și-a asumat toate obligațiile de securitate a frontierelor și că sub preşedinţia cehă a Consiliului UE, ţara noastră va avea dosarul aprobat pentru extinderea spaţiului Schengen. Să fie, după ani de așteptare, anul României pentru a intra în mult doritul Schengen? Ce ar înseamna din punct de vedere politic și al apărării acest lucru pentru noi?

Cred că este foarte posibil să fie așa. Din punct de vedere militar, flancul estic al NATO are nevoie de Schengen – acest lucru a fost demonstrat în numeroase exerciții militare din regiune. De asemenea, având în vedere faptul că blocada porturilor ucrainene din Marea Neagră nu pare să se încheie curând și că traficul maritim va fi probabil îngreunat cât timp va continua conflictul militar în Ucraina, asigurarea unei alternative feroviare și rutiere este esențială. Sigur că acest lucru nu ține doar de spațiul Schengen, ci și de infrastructura existentă.

Nu numai că nu sunt prea multe poduri peste Dunăre, dar strategia Dunării a fost tratată până acum superficial, mai ales la nivelul Uniunii Europene, unde – poate și din cauza unor influențe răsăritene – nu a părut să se înțeleagă justificarea dezvoltării Dunării pentru traficul naval. Sigur, în situația de acum ar fi fost bine să putem folosi Dunărea și canale adiacente – și ele abandonate, de altfel – pentru transportul mărfurilor mai ieftin și într-o manieră mai prietenoasă cu mediul, din Ucraina, prin România către Vestul și Sudul Europei.

Nu am mai fi avut nici aglomerație pe șosele, nici în vamă și nici emisiile de carbon aferente. Poate acum, în situație de criză, ne gândim, și aici includ deopotrivă România și Uniunea Europeană și la aceste aspecte, legate, până la urmă, de creșterea coeziunii prin politici prietenoase cu mediul.

Din punct de vedere geopolitic, geografia este parte din strategie, ea poate să despartă sau să unească, așa cum spuneam anterior. Omul și decizia politică sunt esențiale însă.

„De la criza financiară a anului 2008 s-au constatat vulnerabilitățile globalizării”

Cât de importantă este componenta economică în poziționarea globală a fiecărei țări?

Extrem de importantă, mai ales acum. Începând cu criza financiară a anului 2008, s-au constatat vulnerabilitățile globalizării, în sensul integrării proceselor de producție și consum la nivel global.

Pandemia a scos în evidență problemele lanțurilor de aprovizionare globală. Protecționismul a revenit în forță ca o soluție la efectele negative imediate a suspendării aprovizionării cu anumite produse de strictă necesitate. Se discută acum de fenomenul de „onshoring” – de relocare a producției din străinătate acasă sau mai aproape de casă -, tot ca o formulă a protecționismului, la nivelul mediului de afaceri.

Războiul din Ucraina a acutizat problemele economice existente – criza energetică a creat fenomenul inflaționist global și potențialul unei crize alimentare. Toate aceste lucruri fac ca dimensiunea economică să fie extrem de importantă atunci când vorbim de celelalte două dimensiuni geopolitice: politica și securitatea.

Cu cât un stat este mai vulnerabil din punct de vedere economic, cu atât mai probabil este ca acesta să devină instabil din punct de vedere politic, ceea ce face ca securizarea intereselor naționale să devină dificil de realizat.

De asemenea, capacitatea unui stat de a fi într-o poziție cheie în economia globală este determinată de avantajul competitiv deținut de acesta – de multe ori bazându-se pe geografie – înțeleasă inclusiv din perspectiva resurselor subsolului dar nu numai. Competitivitatea într-un anumit domeniu asigură nu doar o poziție dominantă, importantă în lanțul de aprovizionare globală, dar îi asigură statului respectiv o componentă pe care-și poate baza puterea statică, echilibrul, reziliența socio-economică.

Sigur, specializarea care aduce competitivitate trebuie însoțită de politici comerciale corespunzătoare susținerii interesului național.

Exemplul clasic al unei strategii geoeconomice de succes este cel al Rusiei. Având în vedere faptul că este principalul furnizor de energie pentru cea mai importantă putere economică europeană, face ca întreaga Europă să fie vulnerabilă în fața deciziilor sale.

„Noile generații de studenți, mai deschise către înțelegerea fenomenului global”

Sunteți și lector de relații internaționale la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și profesor asociat la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I” – Departamentul Regional de Studii de Management al Resurselor de Apărare. Cum vedeți noile generații? Care sunt atuurile lor?

Vorbind doar de noile generații de studenți, cred că sunt mai deschise către înțelegerea fenomenului global decât generațiile precedente – cu tot cu elementele negative a ceea ce înseamnă globalizarea. Acest lucru înseamnă adaptabilitate mai mare, versatilitate, însoțite de capacitatea sau instinctul de protecție și conservare. Sigur, sunt elemente generale, însă observ în lucrul cu studenții, mai ales la masteratele de la Departamentul de Relații Internaționale de la SNSPA, un apetit mult mai mare pentru întrebări, pentru dezbatere.

Provocarea din ce în ce mai evidentă, din perspectiva „colegului de la catedră” este să învățăm cu ei, să ne apropiem de ei și de problemele pe care le văd ei, și care nu sunt întotdeauna cele clasice, pentru că lumea este în schimbare. Într-un fel, profesorii sunt binecuvântați cu astfel de atuuri oferite de noua generație de studenți – atunci când le descoperi, te descoperi încă o dată și pe tine, și menirea ta: de dascăl și cercetător.

„Generația viitorului este extrem de diversă”

Cum arată generația viitorului? Dar geopolitica viitorului?

Generația viitorului este una extrem de diversă. În sensul în care elitele – cei care se preocupă de educația și dezvoltarea personală și profesională – vor fi din ce în ce mai distanțate și distante față de marea masă.

Înainte de efectele pandemiei spuneam despre statele dezvoltate că se află într-o criză demografică și că, din cauza problemelor economice, se confruntă cu o diluare a clasei de mijloc. Acest lucru s-a acutizat în timpul pandemiei.

Războiul din Ucraina și războiul economic au determinat o creștere a gradului de incertitudine, ceea ce face ca investițiile să se diminueze, oamenii preferând să economisească. Acest lucru, precum și perspectiva unor crize economice inechitabile – axa nord-sud, est-vest – fac ca educația să devină din ce în ce mai puțin accesibilă marilor mase.

Din perspectivă geopolitică, adăugând stratul geografiei economice, am putea spune că statele dezvoltate vor fi cele care vor beneficia de educație mai mult decât celelalte, deci pregătirea resursei umane va fi superioară aici.

În același timp, în statele dezvoltate, zonele urbane – în sensul zonelor și comunităților guvernate de reguli în mare măsură respectate – vor fi cele care vor avea parte de elita educațională a lumii. Aceste lucruri nu sunt noi, în esență, decalajele dintre zonele urbane și zonele nonurbane – nu neapărat rurale, putem vorbi și despre cartierele din orașele mari, megalopolis în care regulile nu se mai pot respecta și unde anarhia socio-economică poate deveni realitate – se vor mări, punând probleme de securitate în ceea ce privește administrarea lor. 

Aceasta va fi problema generației viitorului la nivel global – elitele vor fi tolerante, vor putea comunica folosind tehnologii de ultimă oră, în timp ce restul lumii nu le va putea înțelege prea mult.

Într-un viitor mai apropiat, în Europa de Est, putem gândi scenarii privitoare la evoluția socio-economică a Rusiei, care, deși încă nu pare lovită de consecințele războiului economic pe care tot ea l-a început în februarie 2022, care are încă resurse și arme economice pe care le poate folosi, se vulnerabilizează cu fiecare zi în care continuă războiul din Ucraina. Întrebările relevante sunt legate de modul în care va evolua regimul politic de la Moscova, în cazul, probabil, în care Rusia pierde războiul.

Cât de non-urbană va deveni Rusia? Decalajele dintre Moscova, Sankt Petersburg și restul țării sunt numeroase, ce va însemna o nouă criză socio-economică pentru un stat deja șubred? Și mai ales, ce va însemna să ne învecinăm cu un astfel de stat, cel mai probabil instabil, dar o putere nucleară. De asemenea, poate și mai important: cum va arăta Ucraina și situația socio-economică ucraineană după război? Cu ce fel de probleme demografice ne vom confrunta?

Care va fi soluția pentru reinstaurarea stabilității și cum va arăta aceasta? Acestea sunt întrebări esențiale pentru România, acum stat de frontieră NATO și UE. Imaginarul generației viitoare pentru noi trebuie să fie legat de modul și scenariile pe care le vedem probabile în cazul conflictului din Ucraina.


EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: „Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii. Următoarea iarnă va testa reziliența economică a UE”

Mara Răducanu
Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul Zilei, Adevărul, Mișcarea de Rezistență, Aleph citeste mai mult