INTERVIU CU SORIN DUCARU, ROMÂNUL CARE FACE PARTE DIN CONDUCEREA NATO

INTERVIU CU SORIN DUCARU, ROMÂNUL CARE FACE PARTE DIN CONDUCEREA NATO

Sorin Ducaru, ambasadorul României la NATO de mai bine de 6 ani, a câștigat poziția de asistent al Secretarului General al NATO, danezul Anders Fogh Rasmussen, în urma unui concurs dur, în care s-au întrecut oficiali din mai multe state aliate. Găzduind un element-cheie al sistemului de apărare anti-rachetă dezvoltat în comun de SUA și NATO – interceptoarele de la Deveselu -, și cu un reprezentant la vârful Alianței, România capătă acum un profil geostrategic foarte bine conturat în cadrul NATO.

Într-un interviu acordat gândul, Sorin Ducaru (48 ani) a explicat ce înseamnă această poziție a sa și a României în NATO, vorbind în același timp despre importanța scutului anti-rachetă, despre scepticii pe care îi pomenea președintele Traian Băsescu, dar și despre cum ne percepe Rusia în urma acestei ascensiuni în cadrul Alianței Nord-Atlantice.

Sorin Ducaru va fi, începând cu luna octombrie, pentru o perioadă de cel puțin 3 ani, unul dintre cei șapte asistenți ai Secretarului General al NATO. Diplomatul român, care are o experiență de 20 de ani în spate, va conduce cea mai nouă divizie a NATO – cea a Amenințărilor de Securitate Emergente. În subordinea sa se vor afla domenii precum securitatea cibernetică și cea energetică a Alianței, dar și antiterorismul, politica nucleară sau politica împotriva armelor de distrugere în masă.

Ducaru a explicat pentru gândul că, în afară de competențele sale recunoscute la nivelul cel mai înalt al NATO, cel mai mult a contat evoluția în timp a României: „Am avut o continuitate și o predictibilitate în domeniul temelor de securitate. Am avut și un sprijin intern larg la nivel politic și la nivelul opinie publice. Am avut o coerență. Prin faptul că suntem în cadrul acestui plan de construire a scutului anti-rachetă (…), la sfârșitul deceniului vom putea vorbi de faptul că România este o țară-pivot într-un sistem care acoperă întreg teritoriul Alianței în ce privește eventualele amenințări cu rachetă„.

Vorbind despre importanța scutului anti-rachetă pentru apărarea României și a NATO, Sorin Ducaru crede că percepția că acest sistem atrage cu sine nu doar protecție, ci și inamici, este falsă, în condițiile în care amenințările teroriste sunt în creștere peste tot pe glob. Ducaru răspunde și „propagandei anti-scut”, așa cum a numit-o președintele Traian Băsescu, la finalul întâlnirii de vineri, de la București, cu Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Potențiali inamici pot apărea și fără să găzduim scutul anti-rachetă. Găzduind acest sistem avem asigurarea că suntem și apărați față de potențiale amenințări. (…) Dacă nu ar exista această utilitate, nu s-ar investi timp, energie, bani, resurse umane, pentru că nimeni nu este nebun să arunce aceste resurse pe apa sâmbetei. (…) Este un fel de cursă, cine se mișcă mai repede, amenințarea sau protecția. Mulți dintre analiști spun că, de fapt, nu am putea să ne mișcăm atât de repede pe cât au loc evoluțiile în domeniul amenințărilor. Însă pentru mine acesta este un argument în plus să investim mai multă energie, tocmai ca să fim în măsură să contracarăm amenințările, nu ca să nu facem nimic. Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziția unui condamnat„.

Sorin Ducaru mai vorbește, în interviul acordat gândul, despre poziția Rusiei față de NATO și implicit România, care nu este chiar atât de plină de asperități pe cât pare dinafară. Rusia și România dezvoltă împreună, în cadrul NATO, un proiect de telemedicină de urgență, de care Divizia condusă de Ducaru se ocupă. Există însă și teme dure cu Rusia: de neatins, precum granițele cu Georgia, sau la care se poate lucra, cum este scutul anti-rachetă.

Noul asistent al șefului NATO a mai explicat care este procedura de alegere a unui nou Secretar General al Alianței, despre care s-a creat o temă de dezbatere în România. Sorin Ducaru spune că aceasta este o „procedură de discreție și subtilitate„, care ține cont de multe alte aspecte, nu doar de candidații pe care un stat sau altul și-i doresc. Faptul că această discuție a apărut acum în România este lipsit de fundament, având în vedere că actualul șef al NATO mai are peste un an de mandat și „chiar are treabă de făcut„.

Redăm mai jos interviul acordat gândul de Sorin Ducaru, noul asistent al Secretarului General al NATO:

Gândul: Ați câștigat această funcție înaltă în urma unui concurs. Ce a presupus această competiție?

Sorin Ducaru: A fost un concurs în 6-7 mai, au fost trei probe. Prima a fost pe durata unei zile întregi de lucru, de 9 ore. A fost o probă care să evalueze un set de competențe care erau cerute, de la leadership, capacitate de management, de comunciare și rezistență la stres. Au fost și teste de IQ, simulări pe baza unei documentații date – timp de 45 de minute urma să fie parcursă și să eu să vin cu niște soluții în situația dată.

Partea a doua a fost un test de elaborare de documente în cele două limbi de lucru ale NATO, engleza și franceza, iar partea finală a fost un interviu cu un panel desemnat de Secretarul General, iar acesta a fost pe tematica specifică activității pe care urmerază să o preiau.

A fost un concurs complex, interesant și competitiv. Am înțeles că au fost câteva zeci de candidați, dar s-a făcut o listă scurtă și în concursul efectiv au fost doar patru candidați. Există o politică de confidențialitate în ce privește participanții, dar pot să vă spun că am avut contracandidați serioși, oameni de rang ministerial, foști miniștri sau înalți funcționari din ministere de Externe sau de Apărare.

Gândul: Veți fi responsabil pentru Divizia de Amenințări de Securitate Emergente. Ce înseamnă aceste amenințări mai exact?

Sorin Ducaru: Să trecem de bariera aceasta a unei denumiri ezoterice. În primul rând, tema apărării cibernetice, securitatea energetică, lupta împotriva terorismului, politica nucleară a Alianței, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă. Mai sunt două componente – unitatea de analiză strategică a Alianței și unitatea care gestionează programul „Știință pentru pace”, un program în care România este implicată de un an cu un proiect de telemedicină, în care este partener și Rusia. Este un program în valoare de 12 milioane de euro pe an.

Divizia se ocupă, dacă vreți, de tot ceea ce înseamnă neconvențional în materie de apărare. Domeniile convenționale sunt cunoscute și abordate în NATO încă de la crearea sa, din 1949. Anumite chestiuni au fost deja abordate de acum câteva decenii, cum ar fi cele din cadrul politicii nucleare. Există în schimb teme precum securitatea energetică, care a apărut pe agenda summit-ului de la București, securitatea cibernetică, care a apărut la summit-ul de la Lisabona, sau lupta împotriva terorismului, care a apărut după evenimentele din SUA, din 2001. Divizia a fost creată în 2010, în jurul noului concept strategic, tocmai pentru a pune împreună aceste amenințări neconvenționale, ale secolului 21.

Este un mandat de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire de maximum 3 ani. În NATO se merge foarte mult pe rotație, pe ideea de sânge proaspăt, tocmai pentru că există o competitivitate. Guvernanța NATO înseamnă 7 divizii, 7 adjuncți, față de Uniunea Europeană, unde sunt 27 de comisari. Neputând fi reprezentate toate statele membre, există această rotație pentru a reveni cât mai multora aceste poziții.

În urmă cu 6 ani, era doar un american de origine română la Cartierul General NATO. Cum s-au schimbat lucrurile

Gândul: Ce credeți că înseamnă pentru România faptul că ați câștigat această funcție de top la NATO?

Sorin Ducaru: Cred că este o reflectare a unui profil strategic deja conturat al României în NATO. Este și o consecință a faptului că noi am elaborat o strategie și un plan de lucru, mai ales de la summit-ul de la București, tocmai pentru a avea o reprezentare echilibrată și la niveluri cât mai înalte a României în NATO.
În 2006, când am venit eu ca ambasador, erau numai doi ani de când deveniserăm membri, pot să spun că singurul român din secretariatul general era un român cu pașaport american, Mihai Carp, fiul lui Mircea Carp care lucrase la Europa Liberă. Acum, avem români în toate cele 7 divizii, avem români în poziții de conducere. Directorul adjunct al Cabinetului Secretarului General este fosta mea adjunctă Mirela Maghiar, directorul pe Afaceri Multilaterale este fostul director general din MAE Călin Stoica. Oana Lungescu (purtătoarea de cuvânt a NATO – n.r) este de origine română, cetățean german, dar ne reprezintă și pe noi. Avem o reprezentare echilibrată și practic eu am țintit, aș putea spune, momentul acestei rotații, care era previzibil, și m-am pregătit în acest sens tocmai pentru a putea face față.

Gândul: România găzduiește și elemente ale scutului anti-rachetă, dezvoltat în comun de SUA și NATO, iar acum a câștigat prin dumneavoastră o poziție de top în NATO. Cum credeți că a ajuns România să aibă această poziție privilegiată din punct de vedere politic, dar și geostrategic?

Sorin Ducaru: Eu am încercat să aduc o contribuție în conturarea acestei direcții și a profilului României. În primul rând a contat însă că am avut o continuitate și o predictibilitate în domeniul temelor de securitate. Am avut și un sprijin intern larg la nivel politic și la nivelul opinie publice, deci nu au fost teme de dezbatere internă. Am avut o coerență. În alte domenii, poate percepțiile din afară au fost influențate de tot felul de evenimente episodice, însă în acest caz percepția despre România în NATO este una solidă, de continuitate și de contribuție importantă, proporțională cu greutatea specifică a României în cadrul Alianței. Acest lucru s-a reflectat și prin contribuțiile la operații, pentru că am contribuit proporțional cu poziția noastră ca populație și teritoriu, care este poziția a 9-a între cei 28 de aliați.

Dar nu e doar atât, în cadrul dezbaterii privind conceptul strategic am pus accent pe câteva teme, inclusiv acestea privind noile amenințări sau scutul anti-rachetă. Lucrurile s-au adăugat și au generat o construcție. Prin faptul că suntem în cadrul acestui plan de construire a scutului anti-rachetă, care este demarat și va continua până în 2015, la sfârșitul deceniului vom putea vorbi de faptul că România este o țară-pivot într-un sistem pe care ni-l dorim și care acoperă întreg teritoriul Alianței în ce privește eventualele amenințări cu rachetă.

Scutul anti-rachetă: „Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziția unui condamnat”

Gândul: Scutul-antirachetă este un sistem de apărare în primul rând, aliații NATO spun acest lucru. Dar poate fi privit și ca o amenințatre pentru țările care îl găzduiesc? Ce garanții de securitate are România în fața unor potențiali inamici care ar ataca acest scut?

Sorin Ducaru: Sistemul este prevăzut nu numai cu capabilități de apărare a facilităților respective, a bazei care asigură interceptoarele, ci asigură protecția întregului teritoriu al României și al Alianței. Sigur, este un proces evolutiv, nu putem vorbi de acest lucru la moment instantaneu, însă întreg scopul este acela de a ne apăra pe noi și inclusiv de a fi parte la acest sistem integrat care duce la apărare teritoriului aliat.

Potențiali inamici pot apărea și fără să găzduim scutul anti-rachetă. Găzduind acest sistem avem și asigurarea că suntem și apărați față de potențiale amenințări. Aceasta este ecuația prin care ar trebui abordată problema. Dacă nu am face nimic, sigur, nu am fi interesanți în niciun fel, dar tot ar putea să apară o amenințare. Conform evaluărilor, amenințările sunt în creștere. Dacă facem ceva și vizăm un sistem integrat, care nu implică doar baza din România, ci și nave, radare, sateliți, atunci putem vorbi despre o acoperire a întregului teritoriu.

Gândul: Președintele Traian Băsescu vorbea despre o propagandă anti-scut și îl includea aici și pe șeful Stratfor, analistul George Friedman, care a spus că nu vede utilitatea acestui sistem. Ce credeți că se ascunde în spatele acestei așa-zise propagande?

Sorin Ducaru: Nu am informații și eu comentez doar pe baza unor informații precise. Este un punct de vedere al domnului George Friedman, mai sunt și alte puncte de vedere, diverse nuanțe, însă majoritatea analiștilor vizează tocmai importanța și utilitate aunui astfel de sistem, în condițiile în care în lume vedem evoluția acestor amenințări. Dacă nu ar exista această utilitate, nu s-ar investi timp, energie, bani, resurse umane, pentru că nimeni nu este nebun să arunce aceste resurse pe apa sâmbetei.

Sunt păreri și păreri. Trebuie să vedem, sigur, sistemul va fi construit în câteva etape, va trebui să fie adaptat permanent în funcție de aceste amenințări, de asta se și numește sistem adaptiv. Este un fel de cursă, cine se mișcă mai repede, amenințarea sau protecția. Mulți dintre analiștii care pun această problemă spun că, de fapt, nu am putea să ne mișcăm atât de repede pe cât au loc evoluțiile în domeniul amenințărilor. Însă pentru mine acesta este un argument în plus să investim mai multă energie, tocmai ca să fim în măsură să contracarăm amenințările, nu ca să nu facem nimic. Dacă nu facem nimic, atunci ne situăm în poziția unui condamnat.

Riscurile teroriste și cibernetice față de România și NATO: „Amenințarea este în creștere”

Gândul: În ultimii doi ani, din România au început să fie expulzați tot mai des cetățeni proveniși din Orientul Mijlociu, fiind declarați indezirabili din cauza unor activități legate de terorism. Credeți că a crescut amenințarea teroristă pentru România?

Sorin Ducaru: În legătură cu amenințarea teroristă, au fost câteva declarații clare în acest sens ale directorului Serviciului Român de Informații și există o evaluare permanentă atât în România, cât și în fiecare stat membru. De altfel, prima responsabilitate în lupta împotriva terorismului revine statelor. Ceea ce se întâmplă la NATO este crearea unui sistem care pune cap la cap informația, o analizăm și putem anticipa și preveni mai bine situații care pot duce la rezultate dramatice, la victime. Aliații beneficiază de informațiile noastre în lupta împotriva terorismului și reciproc noi beneficiem de colaborarea cu aliații. Este binecunoscută colaborarea cu SUA, dar și cu alte state. Este un domeniu în care amenințarea este în creștere, dar și nivelul de adaptare la această amenințare este în creștere. Este o competiție.

Gândul: România s-a numărat printre victimele operațiunii de spionaj cibernetic Octombrie Roșu. Cum credeți că stă România din acest punct de vedere, cum poate face față acestei noi amenințări?

Sorin Ducaru: Este greu să dai verdicte clare despre cum stă un stat la un moment dat. La nivelul Alianței sunt mai multe niveluri. Primul este protecția sistemelor proprii ale Alianței, de la structura de comandă, la agenții, la cartierul general. Toate aceste aspecte care țin de securitatea NATO ca organizație. Al doilea palier este crearea unor standarde pentru capabilitățile statelor membre de a se apăra în fața amenințărilor cibernetice, pentru că, din nou, responsabilitatea principală este a națiunilor și trebuie să fie capabilități integrate, pe care fiecare stat le dezvoltă în cooperare cu ceilalți. Așa se întâmplă și în domeniul convențional al apărării.

Alt palier este cel de legare a acestor informații despre incidentele cibernetice, pentru a avea o imagine integrată la nivelul Alianței despre ce se întâmplă. Poate că un număr de incidente din România are relevanță și afectează alte zone ale Alianței sau invers. Dacă există o informare prealabilă și o manieră de răspuns integrat, sigur că suntem mult mai bine apărați.

Gândul: Credeți că România este privită în NATO mai degrabă ca o țară sursă de atacuri cibernetice? Am dovedit că avem potențial.

Sorin Ducaru: În niciun caz. Să fie clar, în Alianță vorbim despre atacuri cibernetice în sensul de incident cu valoare strategică, care vizează infrastructuri militare, critice. Nu ne ocupăm de criminalitate, care ține de domeniul law enforcement. NATO monitorizează aspectele de spionaj și de atac efectiv asupra structurilor, în niciun caz criminalitatea.

Rusia nuanțată: unde colaborează și unde se opune NATO și României

Gândul: România găzduiește scutul anti-rachetă și acum deține și o poziție la vârful NATO. Cum credeți că se raportează acum Rusia la România și la NATO, pentru că mereu au existat asperități în această relație, cel puțin la nivel diplomatic?

Sorin Ducaru: Reprezentarea la un nivel de conducere NATO nu are niciun fel de influență. Sau în niciun caz una negativă, poate pozitivă, pentru că este un nou canal de dialog. Eu am avut o colaborare bună la nivel de lucru cu reprezentanții delegației Rusiei pe lângă NATO. Sigur, Rusia are câteva domenii în care cooperăm apropiat, cum ar fi Afganistan, anti-pirateria, lupta împotriva narcoticelor. Recent, România și Rusia sunt co-directori ai programului de telemedicină în situații de urgență. Există o parte în care avem o bună colaborare și cu rezultate concrete.

Sunt domenii în care pozițiile fie sunt divergente, cum sunt cele legate de Georgia și de granițele recunoscute internațional, unde toți aliații au o poziție, Rusia are poziția proprie. Mai sunt alte domenii în care cred că este nevoie de mai multe consultări, de convingere reciprocă, de crearea unei încrederi, pentru a putea avansa, cum este domeniul apărării anti-rachetă. Aici avem un cadru structurat de dialog. Am avut un început bun de dialog în jurul summit-ului de la Lisabona, apoi am avut o pauză, generată poate de ciclurile electorale din SUA și din Rusia, apoi am avut din nou dialog. Suntem într-o fază în care revigorăm acest dialog și cred că trebuie multă răbdare și o construcție de încredere.

Procedura de alegere a unui nou șef al NATO și vâlva creată în România: „Sunt țări fondatoare care nu au avut niciodată vreun Secretar General”

Gândul: În ultima perioadă, în România s-a creat o temă de discuție publică privind pretențiile sau dorințele pentru viitorul mandat de Secretar General al NATO. Care este de fapt procedura de alegere și ce șanse are România?

Sorin Ducaru: Este vorba despre o decizie care se ia prin consens și automat asta înseamnă o procedură care înseamnă discreție și subtilitate. Eu cred că România are șanse bune, așa cum au mulți alți aliați. Aici trebuie să fim fair și fermi. Suntem o țară cu un statut configurat, cu contribuții, o entitate cunoscută. Pe de altă parte, sunt și alte țări care ar putea prezenta candidați și care au un profil articulat în Alianță. Sunt țări fondatoare care nu au avut niciodată vreun Secretar General sau poate chiar nici o funcție de șef de Divizie. Deci trebuie să privim cumva în ansamblu, nu doar din perspectiva noastră.

Sunt absolut de acord că România trebuie să pună în evaluare acest aspect, dar într-un context mai larg, pentru că aceste decizii, cum este aceasta de viitor Secretar General NATO, care va fi luată anul viitor, în vară, va fi luată în conjuncție cu decizii care vor fi luate tot la anul, poate mai spre toamnă, vizând conducerea UE, președintele Consiliului European, al Comisiei Europene, vicepreședinții și poate chiar în legătură cu pasul următor în contextul ONU, din 2015. Deci complexitatea este majoră.

Ca și cutumă, în cadrul NATO, discuțiile între aliați s-au articulat în ultimele două-trei luni de mandat ale Secretarului General în funcție și este și o logică pentru acest lucru. Dacă s-ar face dezbateri cu un an înainte, practic s-ar umbri mandatul celui în funcție. De aceea și mesajul pe care Rasmussen l-a transmis la București este că el este Secretarul General, mai are peste un an de mandat și chiar are treabă de făcut.

Sigur că nu este vorba despre o campanie electorală, ca într-un stat, care generează un rezultat dat de o majoritate, este vorba despre consens. De aceea există consultări discrete, pentru că nicio țară nu vrea să fie pusă în situația de a fi percepută ca și cum pierde la final, de aceea își ține opțiunile la piept, se fac consultări discrete, astfel încât la sfârșitul procesului candidatul ales este cel care reprezintă consensul și nu lasă niciun gust amar sau repulsie altor potențiali contracandidați.

CARTE DE VIZITĂ SORIN DUCARU

• 48 de ani, născut pe 22 iunie 1964, la Baia Mare.

• A absolvit Facultatea de Electronică, Institutul Politehnic din București, în anul 1988. După 1989, a făcut parte din prima generație de absolvenți ai Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA), 1990-1993. A studiat apoi la Facultatea de Relații Internaționale din Amsterdam, absolvind „cu distincție” și obținând titlul de Master în Relații Internaționale al Universității din Amsterdam. În 2005 a devenit doctor în economie internațională la ASE București.

• A intrat în Ministerul Afacerilor Externe în anul 1993, ocupând diverse funcții, în cadrul echipei Direcției de Planificare Politică pe probleme de integrare Euro-Atlantică, consilier al Ministrului, director al Cabinetului Ministrului, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și director al Direcției NATO și Probleme Strategice.

• În perioada 2000-2001, a deținut poziția de Reprezentant Permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite (ONU), la  New York.

• În perioada 2001-2006, a ocupat funcția de Ambasador al României în Statele Unite ale Americii.

• Din 2006 până în prezent este reprezentantul permanent al României la NATO, cu rang de Ambasador.

• Este căsătorit și are doi copii. Vorbește germană, engleză și franceză.

Inchide