Istoricul LUCIAN BOIA, despre cum ar trebui să fie viitorul președinte al României

Redactor:
Andreea Ofițeru
Un președinte ar trebui „să dea un exemplu de demnitate în primul rând" și de echilibru, afirmă istoricul Lucian Boia, care mărturisește că va merge la vot în noiembrie, dar și că îi înțelege pe cei care nu merg, pentru că sunt dezamăgiți.

În interviul pentru gândul, acordat cu prilejul lansării volumului Suveranii României. Monarhia, o soluție?”, apărut la Editura Humanitas, Lucian Boia arată că românii au „o anumită tradiție a unei anumite aproximații a unor reguli, care nu sunt neapărat respectate”.  Vorbind despre faptul că în România încă nu există o separare clară între Biserică și stat. Lucian Boia afirmă că nu înțelege mesajele electorale din campania pentru prezidențiale legate de ortodoxism.

„Nu văd de ce am fi mândri că suntem ortodocși, cum nu văd de ce am fi mândri că suntem catolici sau protestanți. Sau mândri că suntem români. Atunci și elvețienii să fie mândri că sunt elvețieni, și americanii să fie mândri că sunt americani. Cred că asta e o condiție normală să fii român și ortodox, să fii german și protestant. Asta nu e niciun titlu de mândrie, nici de jenă, pur și simplu e condiția normală a fiecăruia, aparținem unei comunități, avem o anumită religie”, a afirmat Lucian Boia.

Interviul cu Lucian Boia se înscrie în seria de interviuri-evenimet realizate de gândul, în care personalități ale vieții publice din România vorbesc și despre implicarea socială prin vot. În aceeași serie, au mai fost intervievați antropologul VINTILĂ MIHĂILESCU care a spus că merge la vot „pentru că trebuie să am conștiința împăcată într-un fel”, DORLI BLAGA, fiica lui Lucian Blaga, care a declarat că va iși la vot”, istoricul NEAGU DJUVARA care susține că cine nu votează este laș, precum și academicianul Solomon Marcus, care a vorbit despre votarea „răului celui mai mic”.

Gândul a lansat în urmă cu o lună campania „VREAU PREȘEDINTE”, având ca obiectiv stimularea unei dezbateri politice și electorale de substanță. Prin candidații care s-au înscris pe platforma VREAU PREȘEDINTE și dezbaterile video cu challengerii, am arătat nevoia de a asculta idei noi, idei care contează cu adevărat pentru electorat. Ținta acestei campanii sunt, pe de-o parte, candidații reali la președinție, care se pot inspira din aceste dezbateri extrem de importante pentru alegătorul obosit de scandal și zgomot politic.

Principalele  idei din interviu

Despre mersul la vot.  „Oameni sunt dezamăgiți, fiindcă se cam bate pasul pe loc. Anumite lucruri chiar nu merg. Cum spuneam, deosebirea dintre partide e mai mult în vorbe. Oamenii au motivele lor să fie dezamăgiți”.

„La noi, prin tradiție, este mai curând un mesaj negativ. Îi votezi pe unii ca să nu-i votezi pe alții. Ajung să spună banalități până la urmă”.

– Despre comunism. „Comunismul a stricat foarte, foarte mult. I-a făcut pe oameni să nu mai creadă în nimic, sau să creadă doar în modul cum se poate descurca fiecare pe cont propriu”

Despre o femeie care să conducă România. „Cred că există și în privința asta, ca și în multe altele, o mică întârziere în mentalitățile românești”

Interviul cu Lucian Boia, partea I:

Domnule Lucian Boia, peste mai puțin de o lună de zile vom avea alegeri prezidențiale. Dumneavostră mergeți la vot?

Da, în principiu, merg la vot.

De ce mergeți la vot?

Am alegerile mele, am ideile mele cu privire la politică, cu privire la ceea ce trebuie să se întâmple în România. Cum să spun, în privința asta nu sunt deloc rigid. Cred că fiecare are dreptul de a merge și de a nu merge la vot, după cum are dreptul să voteze pe oricine. Sunt unii care nu merg la vot și pot să fie înțeleși că sunt dezamăgiți de ce se întâmplă în România de 25 de ani încoace. E maniera lor de a protesta.

Ați mers mereu la vot?

Nu pot să spun că am mers mereu la vot. Au fost situații în care am considerat că nu am ceva valabil de ales și nu am mers. Dar, de regulă, am mers. De cele mai multe ori am mers.

Anul acesta, avem un număr record de candidați pentru funcția de președinte. Nu putem spune că nu avem de unde alege.

Bine, nimeni nu poate să spună acum că n-are de unde să aleagă, important e și ce ai de ales.

În cartea dumneavostră spuneți că ar fi fost altfel dacă Regele Mihai ar fi fost mai temperamental. Dacă ar fi avut un fiu și nu cinci fiice. Spuneți că n-a venit vremea ca românii să fie conduși de o femeie. Avem două candidate la funcția de președinte. De ce nu a sosit încă timpul?

Păi, pe mine mă întrebați!? Întrebați-i pe români. Cred că există și în privința asta, ca și în multe altele, o mică întârziere în mentalitățile românești. Dar nu e doar asta problema.

Cum citiți mesajele candidaților?

Mesajele? Prea multe mesaje nu am auzit. La noi, prin tradiție, este mai curând un mesaj negativ. Îi votezi pe unii ca să nu-i votezi pe alții. Ajung să spună banalități până la urmă. Fiecare dintre noi știm că nu stăm prea bine cu proiectele politice, cu programele politice, că distincția între partide nu este suficient de clară, partidele nu au niște ideologii efective, au numai ideologii afirmate, nu au ideologii structurate și convingătoare. La noi se spune cu ușurință că un partid este de stânga sau de dreapta, fără ca programul să ne convingă că ar fi de stânga sau de dreapta.

Mediafax Foto: Octav Ganea

Pe vremea regilor, a lui Carol I sau a lui Carol al II-lea, exista o distincție mai clară între partide?

Cred că era. Pe vremea lui Carol I era sistemul acesta bipartid, care a funcționat aproape exclusiv, sau chiar exclusiv. Erau conservatorii și liberali. Sigur, regele era cel care îi  dirija și îi chema succesiv la putere, și de fiecare dată, organizându-se alegeri, partidul aflat sau chemat la putere câștiga alegerile. Nu era nici atunci o democrație perfectă, fiindcă nu există așa ceva, dar sistemul funcționa bine pe vremea lui Carol I. Semăna puțin, deși mai artificial aplicat, cu sistemul britanic cu două mari partide care se succed la putere. După aceea, lucrurile s-au complicat în perioada interbelică, odată cu votul universal, cu progresele democrației.

Cum vedeți perioada următoare? Vom avea un proiect de țară?

Nu știu, dar ne cam trebuie un proiect de țară, și asta înseamnă și un proiect economic, și un proiect politic, dar înseamnă la nivel global și un proiect de civilizație pentru România, adică să ne gândim serios ce vrem să facem cu societatea românească.

Cine să se gândească?

Fiecare dintre noi. Eu mă gândesc cât poate să-mi meargă și mie gândirea în direcția asta, și spun ce am de spus. Fiecare dintre noi ar trebui să se gândească.

Mulți români spun că nu ies la vot pentru că nu e important votul.

Oameni sunt dezamăgiți, fiindcă se cam bate pasul pe loc. Anumite lucruri chiar nu merg. Cum spuneam, deosebirea dintre partide e mai mult în vorbe. Oamenii au motivele lor să fie dezamăgiți.

Aveți vreun mesaj pentru cei care nu s-au hotărât dacă să iasă sau nu la vot?

Nu n-am un mesaj anume în privința asta, pentru că îi înțeleg și pe cei care nu merg la vot. Eu o să mă duc la vot. Dar cred că au justificarea lor și cei care nu merg. Cred că atâta libertate există în țara asta ca să permită oamenilor să meargă sau să nu meargă la vot.  

Ce calități ar trebui să aibă viitorul președinte?

Cred că ar trebui să dea un exemplu de demnitate în primul rând. S-ar putea ca asta să fi lipsit în mare măsură, ca președintele să dea un exemplu de echilibru.

Spuneți că în prezent statul funcționează cu o soluție de avarie, adică ofensiva justiției. Că monarhia ar funcționa defectuos în condițiile date. Nu ar fi monarhul un factor de stabilitate?

Ar funcționa defectusos, cum totul fucționează în România. Problema nu este în primul rând monarhia, problema este societatea românească. Să nu ne închipuim că monarhia, sau orice soluție, ne-ar salva. Pentru că până la urmă, asta caută românii: un salvator. În loc să încercăm noi să facem ceva cu țara asta așteptăm un salvator, că e președinte, că e femeie, că e bărbat, că e rege sau mai știu eu ce. Desigur, contează și persoana asta pe care o pui în frunte, contează foarte mult calitățile ei și așa mai departe. Dar contează mult mai mult ce facem noi, cu toții. Problema nu este așteptarea unui salvator, n-o să-și găsești salvarea nici în monarhie, nici în republică. Salvarea e ceva la care ar trebui să contribuim cu toții, trebuie să devenim conștienți că e nevoie să schimbăm România.

Cum s-au raportat de-a lungul istoriei românii la justiție?

Cred că există o anumită tradiție a unei anumite aproximații a unor reguli, care nu sunt neapărat respectate. Tentația asta de a ocoli mai curând resorturile legale, de a ocoli regulile, de a miza mult pe raporturi personale, asta ține de tradiție și mai ales de lipsa unor structuri și unor instituții ferme. Asta este una dintre marile deosebiri dintre societatea românească și societățile europene.

Există o cauză pentru care nu  găsim simțământul etic la popor?

Aici comunismul a stricat foarte, foarte mult. I-a făcut pe oameni să nu mai creadă în nimic, sau să creadă doar în modul cum se poate descurca fiecare pe cont propriu. A fost stimulat egoismul, individualismul și, până la urmă, lipsa asta de simț civic este iarăși unul dintre lucrurile pe care românii trebuie să le îndrepte pentru ca să devenim o societate românească cu adevărat corectă și funcțională.

Vorbiți și despre rolul Bisericii Ortodoxe, care acum are un rol important.

Asta e iarăși o întârziere românească. Și ca ceva care ține de un specific românesc, de țara care nu a intrat complet în modernitate, cred că normal ar fi să existe o separare netă între stat și Biserica. Credința religioasă este o chestiune a fiecăruia, iar problemele politice sunt ale întregii societăți și sunt de alta natură decât cele religioase.

Mesajele despre ordodoxism sunt folosite și în campania pentru prezidențiale. Cât de potrivit vi se pare?

Nu văd de ce am fi mândri că suntem ortodocși, cum nu văd de ce am fi mândri că suntem catolici sau protestanți. Sau mândri că suntem români. Atunci și elvețienii să fie mândri că sunt elvețieni, și americanii să fie mândri că sunt americani. Cred că asta e o condiție normală să fii român și ortodox, să fii german și protestant. Asta nu e niciun titlu de mândrie, nici de jenă, pur și simplu e condiția normală a fiecăruia, aparținem unei comunități, avem o anumită religie.

Dar trebuie să o spui public și să-i îndemni și pe ceilalți?

Bine, astea sunt chestiuni electorale, care devin uneori penibile și țin de insuficiența dezvoltare democratică a societății românești.

Mediafax Foto: Octav Ganea

CINE ESTE LUCIAN BOIA

Istoricul Lucian Boia s-a născut în București, la 1 februarie 1944.  Cărțile sale au fost traduse în mai multe limbi străine. Lucrarea cu cel mai mare impact în societatea românească este „Istorie și mit în conștiința românească”, apărută în 1997, care a devenit un reper în redefinirea istoriei României. De asemenea, istoricul s-a preocupat de istoria Occidentului și de isotria Franței. Printre cele mai importante lucrări ale lui Lucian Boia apărute în limba română sunt: „Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune”, „Două secole de mitologie națională”, „Sfârșitul lumii, o istorie fără sfârșit”, „Occidentul. O interpretare istorică”, „”Germanofilii”. elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial”, „De ce e România altfel?”, „Balcic.Micul paradis al României Mari”, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”.

Imagine: Cătălin Sanda

Editor video: Florin Despa

 

Inchide