România de dincolo de Dunăre. Ea este Una Vasiljevic, profesoara care-i învață limba română pe copiii din Valea Timocului. „Ne luptăm cam singuri”

Ca să-i învețe româna pe copiii din orașele Zaiecear și Bor și satele Zlot, Podgorac, Bogovina si Brestovac, Una Vasiljevic își plătește singură benzina ca să facă naveta, își face singură materialele didactice, dându-și aproape jumătate din salariu pe asta, și vrea chiar să scrie un manual.

„Eu sunt crescută aici, știu cum a fost să fiu diferită. La școală, spuneau „ea e vlahă!, ea e vlahă!” și copiii râdeau. Românii timoceni nu sunt acceptați, nu au drepturi elementare. Aici nu sunt biserici în limba română, nu sunt medici de limba română. Spre deosebire de românii din Voivodina. Ei au acolo școli și pentru sârbi, și pentru români. Au școală în care se învață tot în română. Aici, în Valea Timocului, nu. E o foarte mare diferență. Noi aici nu avem nimic”, explică Una Vasiljevic, pentru gândul.

Situația e cunoscută foarte bine de politicieni români care îi asigură de sprijin. Însă politicienii vin, pleacă, iar problemele rămân. „Cam așa. Nu s-a schimbat nimic. Ne luptăm cam singuri”, recunoaște tânăra profesoară.

Una Vasiljevic provine dintr-o familie mixtă sârbo-română. A copilărit la bunici. „Ei sunt vlahi și de mică am învățat să vorbesc limba română, vorba vlahă”, spune. Inițial a vrut să studieze limba engleză, dar până la urmă a ajuns la Facultatea de filologie din Belgrad, la specialitatea limbă și literatura română. A făcut apoi un master la Craiova, însă nu a rămas în România, ci s-a întors acasă. „Mereu am vrut să lucrez cu copiii. Fac ceea ce vreau și ajut copiii”.

Ziua îi începe cu primele ore la 7.30 și se încheie, după 12 ore și un tur de aproape 70 de kilometri prin satele si orașele unde îi sunt răspândite clasele.

„Cea mai mare problemă este că noi nu avem nici manuale, nici materiale didactice, facem tot singuri. Facem noi niște fișe de lucru, jocuri, niște prezentări PowerPoint. Mă descurc cum pot. Momentan predau la 6 școli și e foarte greu că trebuie să fac naveta în fiecare zi cu mașina mea. De la început eu nu am un orar normal. Dimineața predau la școli din sat, iar seara la scoli din orașe,Zaiecear si Bor, două orașe mai mari din Valea Timocului, la distanță de 30 de kilometri”, face un tablou al zilei UnaVasiljevic.

Acum predă doar la școli generale, pentru că legea s-a schimbat, iar Ministerul Învățământului nu mai finanțează orele din licee. „Nu știu de ce, este poate vorba de politică, eu nu mă bag în politică. Eu am scris multe scrisori, multe plângeri, dar n-am reușit să fac nimic. E foarte păcat că e așa. Am mulți elevi din liceul sanitar, liceul teoretic, care sunt români, din familii românești și vor să plece cu burse în România. N-au avut unde să învețe limba română corect și trebuie să-și piardă un an la Craiova sau Timișoara, anul pregătitor”, explică ea.

E impresionată de voința copiilor de a învăța limba română.„Mai ales că orele se desfășoară seara, când trebuie să se joace cu alți copii, ei vin la orele de limba română și învață”, spune. „Poate le place de mine”, glumește tânăra profesoară, care mărturisește că la ore se învață prin joacă: „Ne distrăm. Când e 1 Decembrie facem un atelier de artă, când e Crăcium cântăm colinde”.

Le predă copiilor din Eminescu, Caragiale, Coșbuc și Alexandri. „Le place Eminescu. Dacă veniți aici și întrebați de Eminescu, vă spun imediat de „Somnoroase păsărele””, spune entuziasmată.

Mesajul Unei Vasiljevic pentru români, de Ziua Națională, pe cât de simplu, pe atât de emoționant e: „Să-și păstreze limba, religia, tradiția, mai ales limba. Limba e ceva ce unește pe toți indiferent unde ne aflăm, la nord sau sud de Dunăre”.