Toți tinerii din România își doresc să termine o facultate și să se angajeze. Uită însă un motiv ESENȚIAL pentru care unul din patru nu reușește

Redactor:
Ramona Loznianu
Toți tinerii din România își doresc să termine o facultate și să se angajeze. Uită însă un motiv ESENȚIAL pentru care unul din patru nu reușește
Cu 29 de milioane de șomeri, țările din Uniunea Europeană trebuie să găsească soluții pentru crearea de locuri de muncă menite să le asigure creștere economică și să genereze suficiente încasări la buget în anii următori, pentru a-și putea susține populația îmbătrânită. Într-un interviu acordat gândul cu ocazia lansării la Bruxelles a studiului It''s our job to reforming Europe''s Labour Markets , eurodeputatul PMP Sigfried Mureșan vorbește despre importanța regândirii sistemului de învățământ din România astfel încât să răspundă cerințelor de pe piața muncii, despre nevoia de a-i convinge pe șomerii români să se mute din orașul în care trăiesc în orașul în care găsesc un loc de muncă, și despre felul în care statul ar trebui să-i susțină pe cei care se află în căutarea unei slujbe sau vor să își facă un business, mai ales că bani pentru asta ar putea veni și de la Bruxelles.

În România, unul din patru tineri între 15 și 24 de ani (24%) este șomer, numărul lor crescând și pe fondul rezultatelor slabe obținute la bacalaureat începând cu 2011. O situație mai gravă se înregistrează în Grecia și Spania, dar țările către ar trebui poate să ne îndreptăm atenția sunt Austria și Germania, unde rata șomajului nu este mai mare de 5% și de unde am putea importa modele de reformare a pieței muncii care s-au dovedit de succes. Eurodeputatul PMP Siegfried Mureșan spune că toate țările care înregistrează rate mici ale șomajului în rândul tinerilor au câteva caracteristici comune: sistemul de învățământ este orientat pe practică și preocupat să identifice din timp aptitudinile elevilor pentru a le putea trasa un parcurs profesional, cei care rămân fără loc de muncă au înțeles că uneori trebuie să meargă într-un alt oraș pentru un nou contract, chiar dacă știu de la început că este pe o perioadă determinată, iar statul îi sprijină pe antreprenori. În interviul acordat gândul, acesta mai vorbește și despre nevoia resuscitării sistemului de învățământ profesional și de schimbare a mentalității părinților care nu își doresc pentru copiii lor să devină electricieni sau brutari, dar care în același timp trebuie să fie conștienți că o meserie va fi, dacă nu este încă, mai valoroasă decât câteva diplome în dulap. De asemenea, europarlamentarul este de părere că sistemul asigurărilor sociale ar trebui regândit astfel încât să nu mai încurajeaze nemunca, și propune și câteva măsuri care s-ar impune în acest moment pentru reformarea piaței muncii din România.

Rata șomajului la nivel național, care se situează undeva în jurul a 7%, nu reprezintă o situație dramatică comparativ cu alte țări din UE, dar faptul că șomajul în rândul tinerilor a crescut până aproape de 24% este într-adevăr îngrijorător. Spuneați în cadrul evenimentului de lansare a studiului că sunt modele de reformare a pieței muncii din alte țări care ar putea funcționa și la noi. Ne puteți da câteva exemple?

Există discrepanțe mari în ceea ce privește șomajul tinerilor de la stat la stat. Sunt țări în care șomajul în rândul tinerilor este de sub 10%: Germania, Austria, Olanda, Danemarca. Sunt însă și țări în care este foarte mare, de peste 50% în Grecia și în Spania, de peste 40% în Portugalia sau Italia. Noi suntem undeva la mijloc. Vestea proastă e că în timp ce șomajul tinerilor scade în UE, la noi a crescut în ultimii 2-3 ani și am ajuns la 24%. Asta se întâmplă tocmai pentru că nu reformăm economia. Tocmai de aceea trebuie să ne uităm la măsurile care au funcționat în cazul țărilor în care șomajul este mic. În cazul lor sunt câteva caracteristici comune. Este un sistem de învățământ orientat pe nevoile pieței forței de muncă. Copilul, tânărul învăță în școală, la universitate acele lucruri de care are nevoie pentru a ocupa cu succes un loc de muncă după aceea. Pentru asta și companiile, sectorul privat trebuie să se implice în sistemul educațional, inclusiv financiar. Și văd la tot mai mulți întreprinzători în Europa că sunt tot mai dispuși să o facă, chiar și în România, însă au nevoie ca statul să le pună la dispoziție cadrul necesar. S-a pornit în ultimii ani, în România, din nou cu școlile profesionale, cu învățământul vocațional. Toate țările unde șomajul este mic au un învățământ orientat pe practică, un sistem în care abilitățile copiilor sunt identificate din timp astfel încât sunt ghidați către acea formă de învățământ care e potrivită pentru ei. Alte măsuri sunt ajutoarele pentru tinerii antreprenori, pentru stagii de practică, stimularea mobilității forței de muncă. Acesta este un lucru pe care trebuie să-l facem și noi pentru că sunt discrepanțe în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor din diferite zone ale țării. În Arad, Timișoara șomajul e mic, în timp ce în sudul și estul țării e foarte mare.

Unul dintre motivele pentru care șomajul în rândul tinerilor a crescut în ultimii ani sunt și rezultatele de la bacalaureat, aproape jumătate dintre absolvenții de liceu nereușind să treacă acest examen, ceea ce i-a împiedicat să înscrie la facultate. Ce soluție vedeți pentru acești tineri care nici nu își pot continua studiile, nici nu știu o meserie pentru a se putea angaja?

Aspirația de a da bacalaureatul nu i-a ajutat de fapt la nimic. În clasa a V-a, a VI-a, trebuie să fie identificate abilitățile lor. Mai bine mergi la o școală profesională și înveți o meserie pe care o vei face cu plăcere decât să accepți presiunea socială de a lua bacalaureatul, de a merge la facultate și de a obține o diplomă, iar apoi să nu îți găsești un loc de muncă.

În România, meseria a încetat de ceva timp să mai fie considerată o brățară de aur. Ce îi puteți spune unui părinte care, cu siguranță, nu își dorește pentru copilul său să devină electrician, zugrav sau croitor chiar dacă nu astfel de meseriaș poate câștiga uneori chiar mai bine decât un absolvent de studii superioare?

Știu că e greu să spun că e o greșeală, dar este o greșeală. Mai bine un brutar cinstit, un mecanic auto bine calificat care să-și facă meseria cu plăcere decât câteva diplome în dulap de pe urma cărora nu îți poți asigura existența. Aici este o problemă de mentalitate, la fel cum avem o problemă de mentalitate și în ceea ce privește mobilitatea forței de muncă. Aspirația, presiunea socială este să mergem la liceu, să terminăm o facultate, să avem un loc de muncă, să întemeiem o familie și, eventual, să ieșim la pensie din locul unde ne-am angajat la 25 de ani. Lumea aceea însă s-a încheiat. Gata! Acest model al trecutului nu mai corespunde nevoilor viitorului. Trebuie să fim flexibili, mobili, trebuie să te muți acolo unde este loc de muncă, trebuie să știi că vei primi un contract pe o perioadă determinată pe 4-5 ani de zile, după care mergi la alt contract. Acest model al trecutului în care totul este predefinit, prestabilit cred că și-a terminat serviciul.

Vorbiți de mobilitatea forței de muncă, de disponibilitatea de a te muta acolo unde sunt joburi, însă presa a semnalat numeroase situații în care investitori mici vin în sate sau comune din România, iar localnicii refuză să se angajezeze preferând să trăiască din ajutoare sociale. Credeți că actualul sistem al ajutoarelor sociale încurajează lipsa dorinței de a munci?

Da, cred că sistemul ajutoarelor sociale încurajează nemunca. Și când vorbim de reformarea pieței muncii, cred că sistemul ajutoarelor sociale trebuie să fie gândit pentru cei care au într-adevăr nevoie, care nu își pot asigura existența. Ajutorul social nu trebuie să fie un înlocuitor pentru un loc de muncă și nu trebuie fixat la un nivel la care să stimuleze nemunca. În Germania, reformarea pieței muncii de acum 12-13 ani a vizat și scăderea drastică a ajutorului social. Ajutoarele sociale trebuie să existe, trebuie să fie suficiente pentru cei care nu pot genera venit din cauza unui handicap, dar nu trebuie să stimuleze nemunca și să fie reduse în așa fel încât să fii motivat să mergi să muncești.

Pe lângă tineri, o altă categorie afectată masiv de șomaj o reprezintă persoanele trecute de 50 de ani. Sunt prea tineri ca să iasă la pensie și prea bătrâni ca să învețe o altă meserie. Care ar putea fi soluțiile pentru ei?

Din păcate, în România, avem tendința să abandonăm oamenii. Dacă cineva, după 20 de ani în mină, și-a pierdut locul de muncă pentru că mina s-a închis, statul trebuie să îl ajute cu măsuri de recalificare profesională, să-l ajute să-și găsească un loc de muncă. Din păcate nici autoritățile nu fac asta, și nici oamenii nu au încredere că dacă merg la un oficiu de stat vor fi într-adevăr ajutați. Aici soluția este digitalizarea. Trebuie să scoate factorul uman din administrația publică, din asistența socială și să încercăm să-l înlocuim cu soluții electronice. Câți dintre noi mergem la biroul forțelor de muncă în căutarea celui mai bun loc de muncă? Foarte puțini, pentru că știm că cele mai bune locuri de muncă nu sunt acolo. Și companiile știu același lucru. Dacă au un loc de muncă bun și îl duc acolo, funcționarul va lua oferta respectivă, o va pune sub masă și o va da unui verișor sau unui vecin. Nu o va mai publica. Și atunci, eu ca angajator nu mai depun oferta de muncă acolo fiindcă știu că nu vor veni cei mai buni candidați, iar eu ca șomer știu că acolo sunt cele mai slabe locuri de muncă. De aceea cred că soluția este digitalizarea. Într-adevăr, cred că statul abandonează oamenii care sunt în dificultate deși ar trebui să-i ajute chiar și la vârste înaintate să se intergreze în câmpul muncii, poate în forme part-time care să corespundă capacităților lor.

În acest moment, dacă ar fi să luați trei măsuri pentru reformarea pieței muncii din România, care ar fi acelea?

Depolitizarea și descentralizarea la nivelul agențiilor de ocupare a forței de muncă atât la nivel național, cât și județean. Digitalizarea sistemului pentru evaluarea abilităților șomerului printr-un soft, precum și măsuri pentru mobilitatea forței de muncă și sprijin pentru antreprenori.

Domnule Mureșan, ați realizat împreună cu doctorul în economie Eoin Drea , cercetător în cadrul Centrului pentru Studii Europene „Wilfried Martens”,  acest studiu în care este prezentată și situația pieței muncii din România printr-o analiză SWOT. Dar concret, ce urmează după un astfel de studiu?  Cât din ceea ce se discută și, iată, se scrie la Bruxelles ajunge la București?

Există fonduri europene pentru finanțarea programelor prin care să se reducă șomajul în rândul tinerilor. Banii încă nu au ajuns în România, guvernul abia reușind de curând să adopte programele, astfel că riscăm să pierdem acei bani și vorbim de 212 milioane de euro doar pentru tinerii de până în 25 de ani. Vorbim de programe de finanțare pentru tineri antreprenori, de recalificarea celor care nu au loc de muncă, subvenții pentru angajare, subvenții pentru stagii de practică. Pot fi ajutați zeci de mii de tineri. Guvernul nu a făcut nimic până acum, a adoptat programele, dar nu au fost implementate astfel încât nu a fost ajutat niciun tânăr din România deși au fost alocate pentru anii 2014-2015 peste 200 de milioane de euro.

Dar nici noi nu stăm însă cu mâinile în sân văzând că programele nu au fost inițiate, nici în România, și nici în alte țări. Am crescut prefinanțarea acestor proiecte la 30%, astfel încât să dispui imediat de o parte din bani.

Așadar, banii există. Poate ar trebui să ne învățați și cum să-i luăm.

Voi încerca să comunic săptămânile următoare atât cu angajatorii, cât și cu tinerii și să explic cum pot fi accesați acești bani, care sunt programele pe care guvernul le-a adoptat pentru a ști ca tânăr cum poți accesa acești bani. Să știi că dacă te muți dintr-o regiune în altă, poți primi ajutor pentru chirie, dacă faci un stagiu, poți primi o subvenție de 700 de lei pe lună. Aceste informații sunt de ajutor și pentru angajator, dar și pentru tineri.

Inchide