În 1807, navigatorii au lăsat câțiva porci pe o insulă pustie. 192 de ani mai târziu, salvatorii au găsit pe Insulele Auckland o rasă foarte specială

Insulele Auckland se întind pe 560 kilometri, la sud de Noua Zeelandă. Vânătorii de foci și balene care intrau în aceste ape, la începutul secolului 19, au considerat că locul este extrem de periculos pentru navele lor. Unii s-au temut că vor rămâne naufragiați și fără hrană.

Scenariul sumbru i-a determinat să apeleze la o poliță de asigurare neobișnuită.

În 1807, căpitanul Abraham Bristow a adus pe Insula Enderby mai mulți porci, care să asigure hrana în situații de urgență, pentru eventualele persoane naufragiate.

Potrivit studiului publicat în „Journal of the Royal Society of New Zealand”, mai mulți porci au fost eliberați pe insulă în următoarele decenii.

Porcii au fost lăsați să se descurce singuri, în climatul rece și ploios. Animalele au continuat să se înmulțească generație după generație.

Două secole de izolare

Porcii de pe Insulele Auckland au fost aproape ignorați timp de 200 de ani. În secolul 20, porcii distrugeau însă flora și cuiburile păsărilor, precum albatroșii, un dezastru pentru insula firavă.

Departamentul de Conservare din Noua Zeelandă a decis să elimine populația de porci, pentru a restaura vegetația insulei.

Ideea a alarmat însă o întreagă comunitate. Porcii de pe Insulele Auckland se dezvoltau în izolare completă încă din anii 1800, departe de orice populație de porci de pe Pământ și au evoluat într-un grup genetic unic.

După 192 de ani, salvatorii au adunat câțiva câini și au pornit în vederea capturării câtorva porci de pe insula izolată.

O descoperire-surpriză

Porcii salvați erau slabi, construiți pentru supraviețuire, nu confort, în contrast maxim cu porcii grași din curțile oamenilor.

Salvatorii au dus mai mulți porci într-o carantină în orașul Invercargill.

Cercetătorii nu știau cât de importanți sunt acești porci, de fapt. Porcii de Auckland nu aveau infecțiile comune ale animalelor crescute prin gospodării, deoarece au stat izolați de orice populație de porci, fie ea domestică sau sălbatică.

În acest context, animalele erau candidate perfecte pentru prelevarea de țesut în medicina umană.

Porcul din Auckland, de la rații de naufragiat la teste clinice

Porcii supli erau candidații preferați pentru studiul medical denumit xenotransplant, care reprezintă transferul de celule, țesuturi sau organe de la o specie la alta.

Companiile care produc tratamente pentru boli precum diabetul au folosit porcii de pe Insulele Auckland, atrași de riscurile mici de infecție, comparativi cu cele din cazul porcilor obișnuiți.

Sângele extras de la 4 din cei 17 porci salvați a fost comparat cu cel al porcilor moderni, din Europa și Asia. ADN-ul mitocondrial din toate cele cinci mostre s-au potrivit foarte bine, indicând moștenirea europeană, nu asiatică.

Studiul a răspuns la întrebările despre misterioșii porci de pe Insulele Auckland, prezenți acolo încă din 1807.

Guvernul din Noua Zeelandă a aprobat experimente medicale în cazul a 14 pacienți, care sufereau de hipoglicemie severă.

Ei au primit o singură doză de celule insulare, între 5.000-20.000, în funcție de pacient, toate de la porcii donatori de pe Insulele Auckland.

Înainte ca acest țesut să ajungă la oameni, porcii donatori au fost testați de virusuri, timp de un an. Porcii care au rămas pe Insulele Auckland nu au fost evacuați, ci au rămas acolo, în sălbăticie.

În prezent, autoritățile doresc să elimine însă populația de porci, prin proiectul de restaurare Maukahuka. Acesta are ca scop protejarea vegetației și a vieții sălbatice.

Dar cele 17 animale aduse cu barca în 1999 au conservat rasa, pe continent, unde urmașii porcilor continuă să fie ținuți pentru conservare și cercetare.

Sursa foto: Wikimedia Commons