ISTORIE. Secretul bizar al lui Hitler, dezgropat după 74 de ani. Propaganda „jazzistă” a Fuhrerului, un experiment unic în istorie / Principala „victimă”, un politician de fier: „Cine e bărbatul cu trabuc mare?”

Josef Goebbels a coordonat una din cele mai bizare inițiative de propagandă din al Doilea Război Mondial, scrie dailystar.co.uk.

Germania lui Hitler era un stat absolutamente rasist, unde minoritățile sufereau reprimări și persecuții. Legea purității rasei a fost instituită în 1933, când rasismul Partidului Nazist a devenit „funcțional”.

Populația mică de negri a Germaniei, în număr foarte mic, a fost exclusă și i s-a dat cele mai scăzute „grade sociale”. Oamenii de culoare nu aveau voie să aibă relații cu germanii albi.

Pseudoștiința nazistă în privința muzicii jazz a dus la ostracizarea acestui gen, pe care germanii îl considerau „animalistic” și primitiv”, dar chiar și regimul hitlerist nu a putut eradica definitiv apetitul oamenilor pentru sunetul exuberant al „Americii de culoare”.

SĂRBĂTOARE Gândul urează tuturor cititorilor, partenerilor și colaboratorilor Crăciun Fericit!

22:00

ACTUALITATE Dan Dungaciu: „Europenii nu stiu cum să gestioneze intenția lui Macron de a negocia cu Putin”

22:00

Jazzul a ajuns pe lista nazistă a artelor „degenerate”. În același timp, șeful propagandei naziste, Goebbels, a înființat o formație de jazz, care cânta melodii ce reflectau sentimentul antisemit, rasist și disprețul față de Aliați.

Trupa era condusă de un german care cunoștea limba engleză. Winston Churchill asculta cu plăcere melodiile parodii la adresa lui, considerându-le amuzante.

„Mă scoți din minți” era o melodie comică, unde un foarte slab imitator al lui Churchill intona piesa „Germanii mă scot din minți”.

Churchill a fost „victima” unui cântec intitulat „Bărbatul cu trabuc mare”:

„Cine este bărbatul cu trabuc mare?
Al cărui cel mai bun prieten este URSS.
Este cunoscut aproape și departe
Acel actor cu trabuc mare.
Pufăie
Zi și noapte
Având un tic la ochi
Și în spatele zâmbetului
Se ascund multe minciuni
În Whitehall
O să-i vezi mașina
E aici, e acolo, e peste tot,
Acel prieten al URSS!”

Propaganza jazzistă nu era transmisă voluntar pe calea undelor, dar trupa se încadrase în curentul Reichului și „vărsa” ritmurile meschine la radio.

Discurile au dispărut după eșecul lui Hitler și trupa „Charlie și Orchestra” s-a făcut uitată în istorie.

Spre deosebire de alți lideri naziști proeminenți, cei care au format trupa secretă a lui Hitler au reușit să trăiască discret și după război.

Adolf Hitler s-a sinucis prin împușcare în aprilie 1945, după ce a pierdut războiul.