Începe să nu vă mai placă?
Citesc tot mai des, pe fel de fel de site-uri sau pe fel de fel de profile de pagini de socializare, că oamenii devin nemulțumiți de președintele Nicușor. De președintele pe care acum câteva luni îl aplaudau la scenă deschisă, ca la un final de revoluție în care cel bun, neprihănit, drept și curajos reușește să își treacă în dreptul numelui marea victorie.
Bulevardul Elisabeta era atunci plin, tinerii frumoși și liberi – unii dintre ei deja mai în vârstă și încorsetați din toate părțile, poate fără să știe – nu se opreau din urale, pe Facebook era o înghesuială absolută de felicitări și bateri din palme isterice, România se arăta în fața noastră în plină reconstrucție, redevenea frumoasă, Micul Paris se confunda cu Nicul Paris, dar nici de glume nu le mai ardea celor mai mulți și mai puternici dintre fanii apăruți ca ciupercile după ploaie pe ulițele bucureștene.
Astăzi, revoltă. Sau o semi-revoltă. Unde e Nicușor al nostru? Adevăratul! Cel pe care l-au votat atâția și atâția! Ce s-a întâmplat cu el, se întreabă pe rețele și prin pseudo-publicații unii și alții. I-au pus ceva în mâncare? Unde e olimpicul care promitea că va face din lapte miere și din miere înapoi lapte, numai ca poporul să aibă, la secundă, orice își dorește?
Sigur că, deocamdată, cei care înjurau agresiv pe oricine era de altă părere, nu îndrăznesc să spună că ar fi făcut mai bine să treacă pe altcineva în turul doi al prezidențialelor. Nu aleg pe altul. „Că sunt toți o apă și un pământ”, întăresc ei, prefăcându-se că uită – sau chiar uitând! – că și preferatul domniilor lor se vede clar că din același aluat face parte. Dar toate se vor întâmpla la timpul… era să zic potrivit. Dar ce mai e potrivit acum, pe lume?
Dacă acum, în septembrie, aud de atât de multe trageri la răspundere, nu va trece mult până când acești oameni care se grăbesc mereu să pună ștampilele oriunde le cade cu tronc, vor considera că au găsit varianta corectă, reparatoare și vor ridica în slăvi alte nume, alte bucăți de carton care se prefac empatice atunci când vine vorba de marea dramă socială.
Pentru că președintele de azi a promis, ca mai toți, de altfel!, că va face orice pentru ca românului să îi fie bine, să îi fie cald la iarnă și răcoare în vacanța de vară și, după cum se vede, în mandatul său, măsurile de austeritate nu numai că pun o oarecare presiune pe mai toți cei din jur, dar îi sufocă pe bătrânii fără soluții, care dau sute de lei lunar pe medicamente și ajung să moară la coadă, la triaj, în spitalele în care noaptea nu sunt destui medici de gardă.
Nu e asta România pe care au vrut-o nici măcar aceia care și-au murdărit cartea de vizită, susținând agresiv pe unul sau pe altul și păcălindu-se că adevăratele măsuri pot veni de la un om care ne minte că e independent și care are atât de multe datorii la aceia care au în vedere propriile interese și niciodată interesul național.
Redevin actuale atât de multe poezii…! Cercul nu se mai închide. Să citim, poate doare mai puțin.
RECOMANDAREA AUTORULUI: