László Tőkés, mesaj de la Băile Tușnad: „În schimbul teritoriilor transilvănene pierdute, revendicăm drepturi, mai exact – AUTONOMIE”
Președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania (CNMT), László Tőkés, a reiterat, sâmbătă, aspirațiile de autonomie ale comunății pe care o reprezintă, cu ocazia celei de-a 34-a ediții a Universității de Vară și Taberei Studențești „Bálványos” care se defășoară zilele acestea la Băile Tușnad.
László Tőkés a transmis, sâmbătă, în discursul său de la Băile Tușnad, o invitație la dialog despre viitorul Transilvaniei, în prezența, devenită tradițională, a premierului Ungariei, Viktor Orbán.
Evenimentul, ajuns la ediția cu numărul 34, este organizat de Consiliul Tineretului Maghiar din România și Fundația Pro Minoritate din Ungaria.
Politica românească este „visceral anti-maghiară”
Președintele CNMT a amintit că tabăra și procesul de la Bálványos au fost inițiate, de asemenea, în spiritul Timișoarei, dar acum îl lipsește prezența partenerilor de dialog români, punctând că politica românească este „visceral anti-maghiară”.
„Marele deficit al taberei noastre este absența partenerilor români. Poate că e cazul să facem și o autocritică în această privință – cu toate acestea, principalul motiv al lipsei de dialog româno-maghiar trebuie căutat, fără îndoială, în faptul că politica românească, visceral anti-maghiară, a pus tabăra de vară de la Tușnad într-o adevărată carantină. Și totuși, dialogul româno-maghiar este indispensabil pentru viitorul nostru comun. Așa cum președintele Donald Trump a declarat în legătură cu America, și pentru noi „Transilvania este pe primul loc” (cf. America first!). Soarta Transilvaniei și a maghiarilor din Transilvania nu poate fi rezolvată fără partenerii – și prietenii – noștri români. De aceea, nu trebuie să mimăm, nici să ne târguim, nici să fim ostili față de partea română, ci trebuie să purtăm un dialog deschis, să negociem și să ajungem la înțelegeri. Aceasta este o provocare extraordinară atât pentru maghiarii din Transilvania, cât și pentru Ungaria – și nu mai puțin pentru români și pentru România”, a transmis László Tőkés.
În acest contesxt, liderul maghiar a spus că maghiarii nu trebuie „să comploteze cu Marcel Ciolacu și Crin Antonescu” și că trebuie să evite, pe cât posibil, implicarea în competițiile de putere din politica românească.
„E adevărat că pare convenabil să fii la guvernare, dar ca membru al «coaliției monstruoase» românești, și noi suferim din cauza judecății populare a alegătorilor nemulțumiți, care sancționează guvernarea eșuată. E o atitudine lipsită de credibilitate să critici guvernul din fotoliile comode ale puterii. Din fericire, alegătorii UDMR nu s-au lăsat înșelați de gesturile artificial filo-maghiare ale lui Crin Antonescu, însă s-au unit într-un singur glas împotriva accederii amenințătoare a lui George Simion. Alianța Maghiară din Transilvania a susținut încă de la început candidatura lui Nicușor Dan, iar pentru a corecta alegerea greșită a UDMR-ului, a fost nevoie de înțelepciunea matură a alegătorilor maghiari”, a declarat liderul maghiar.
Potrivit lui László Tőkés, Universitatea de vară Bálványos–Băile Tușnad trebuie să plaseze în centrul atenției soarta și viitorul Transilvaniei.
„Permiteți-mi, în acest sens, să-l citez pe juristul István Dobai, remarcabil reprezentant din Transilvania al dreptului internațional, născut acum o sută de ani, care, împreună cu o echipă selectă de intelectuali, a redactat în 1956 un memorandum adresat ONU cu privire la rezolvarea „problemei transilvănene”. Dintre cele patru variante posibile propuse, de data aceasta voi evidenția doar una – care nu și-a pierdut actualitatea nici până astăzi –, și anume: «Transilvania să rămână sub conducere românească, cu asigurarea autonomiei maghiarilor»”, a afirmat liderul maghiar.
„Trebuie să ne menținem ferm poziția privind adoptarea unei legi a minorităților în România”
Potritiv lui László Tőkés, aceasta este prima și cea mai importantă teză a dialogului româno-maghiar, de la care maghiarii nu trebuie să abdice.
„Esența ei se poate rezuma astfel: în schimbul teritoriilor transilvănene pierdute, revendicăm drepturi, mai exact – autonomie. Suntem conștienți că pentru politica românească aceasta este o adevărată „capă roșie”, dar știm și că, dacă vrem să trăim, nu putem renunța la această revendicare. În același timp, trebuie să ne menținem ferm poziția privind adoptarea unei legi a minorităților în România, lege pe care diplomația română o sabotează cu o „competență” de-a dreptul măiastră de 105 ani. Ultima dată a zădărnicit adoptarea unei legi promise în 2005, iar din 2022 încoace, amăgește UDMR cu promisiuni goale și oportunist de credul”, a transmis liderul maghiar.
În plus, alături de problema autonomiei și a legii minorităților, László Tőkés consideră că o chestiune capitală ce impune o abordare în dialogul româno-maghiar este reforma administrativă aflată în prag.
Astfel, liderul maghiar sublinizaă că, în spiritul inițiativei cetățenești europene a Consiliului Național Secuiesc privind regiunile istorice, comunitatea trebuie să insiste ca regiunile sale locuite în majoritate de maghiari să nu fie aruncate într-o situație de minoritate prin reorganizarea administrativă – după modelul slovac.
„Principalele noastre probleme și revendicări legitime așteaptă soluționare. În scopul discutării lor fără condiții prealabile și prejudecăți, adresez un apel public către demnitarii statului nostru, să accepte invitația noastră la Universitatea de Vară de anul viitor și, în cadrul parteneriatului politic româno-maghiar existent, să se angajeze într-un dialog deschis și sincer cu privire la chestiunile noastre comune”, a conchis László Tőkés, la Băile Tușnad.
Discursul integral transmis presei:
„Dialog despre viitorul Transilvaniei
Aș putea spune că îmi încep discursul cu chestiuni „în afara ordinii de zi”. Două tragedii și două povești de succes.
Nu putem trece cu vederea tragedia minieră de la Praid. Perla Ținutului Secuiesc, a Ținutului Sării, aproape că s-a prăbușit sub ochii noștri cu o viteză uluitoare. Ne adresăm cu întrebarea noastră chinuitoare primarului, președintelui consiliului județean, prefectului județului Harghita, fostului nostru ministru al mediului – toți ai UDMR –, precum și diriguitorilor SALROM și ai Apelor Române: cum a fost posibil așa ceva? Și de ce nu a fost UDMR primul care să propună înființarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru stabilirea responsabilităților și identificarea celor vinovați? Solidaritatea multiplă a patriei maghiare față de sinistrații din Praid, deși sinceră, vine, totuși, prea târziu. Mulțumiri pentru ea! Să salvăm deci ce se mai poate – prin solidaritate internă și națională.
Uciderii lui József Sebestyén, compatriotul nostru din Ucraina Subcarpatică, contrar celor zece porunci, i se cuvine o tăcere respectuoasă în memoria sa. Întreaga noastră națiune este alături de el în durerea acestei pierderi tragice. „Puteți conta pe noi” – le transmitem fraților noștri maghiari din Ucraina Subcarpatică, evocând motoul actual al Universității de Vară. Totuși, cazul său este doar vârful aisbergului. Suntem solidari și cu frații noștri creștini ucraineni, și mai ales cu românii și cu celorlalți minorități din Ucraina, pe care, în sfârșit, Înaltul Reprezentant pentru Minorități al Consiliului Europei le-a luat în apărare în mod corespunzător.
Dar în amărăciune se amestecă și o mare bucurie reconfortantă. Astronautul Tibor Kapu, pasager al navei spațiale „Grace”, denumită după harul divin, s-a întors cu bine pe Pământ. Reprezentând cu devotament cei cincisprezece milioane de maghiari, a obținut un succes răsunător – spre mândria noastră a tuturor. Bertalan Farkas, primul astronaut maghiar, a fost recent aici, la Băile Tușnad. Sperăm că la anul, în această perioadă, îl vom putea saluta și pe Tibor Kapu în mijlocul nostru.
Dar să revenim, împreună cu eroii noștri „extratereștri”, cu picioarele pe pământ. Nu în ultimul rând, să salutăm aici, de la acest loc, echipa Clubului de Fotbal din Miercurea Ciuc, care, călcând pe urmele echipei din Sfântu Gheorghe, a promovat anul acesta în Liga I de fotbal a României. Alături de László Diószegi, și Zoltán Szondy scrie istorie fotbalistică în Ținutul Secuiesc – spre mândria întregii Transilvanii.
Așadar, avem pe cine conta, atât pe pământ, cât și în cer, atât în afara granițelor, cât și în patria maghiară. Unul dintre cele mai importante mesaje ale Universității de Vară de la Băile Tușnad este, deci, că putem conta unii pe alții.
Îl salut cu respect în mijlocul nostru – aș putea spune – „pe pământ românesc”, dar prefer să spun: în Ținutul Secuiesc, pe „Prim-ministrul națiunii”, domnul Viktor Orbán, care a afirmat de curând că „țara are granițe, dar națiunea nu”.
În comunitatea nelimitată a națiunii noastre, am ajuns la cea de-a 35-a aniversare a primei tabere de la Bálványos. Îi salut și pe domnul Zsolt Németh, președintele Comisiei de Politică Externă al parlamentului maghiar și mare prieten al Transilvaniei, printre fondatorii Universității de Vară și Taberei Studențești de la Bálványos, precum și pe camarazii mei Tibor T. Toró și Zsolt Szilágyi, distinși reprezentanți ai politicii naționale, și nu în ultimul rând pe inițiatorul și prietenul loial al taberei, britanicul democrat social-liberal David Campanale.
„Procesul Bálványos” este de aceeași vârstă cu schimbarea de regim. Cu recunoștință față de Dumnezeu putem constata că a trecut proba timpului. Și nu doar că este contemporan cu schimbarea de regim, ci este și puiul și rodul acesteia, ba chiar „atelierul spiritual” și subiectul său activ. S-a născut în revoluție. Cu o ușoară trimitere istorică putem spune că, în continuarea tradițiilor revoluționare maghiare, la nașterea Taberei de la Bálványos și a Procesului care a decurs din aceasta, a asistat tot tineretul – la fel ca în revoluțiile din 1848 și 1956 –, mai precis Fidesz, adică Alianța Tinerilor Democrați, și MISZSZ, adică Federația Organizațiilor Maghiare de Tineret din Transilvania. Deși tinerețea lor a trecut, ideea și spiritul continuă să trăiască – în continuitatea politicii naționale și a dialogului între popoarele libere. Aceasta este misiunea generațiilor care vin după noi: să păstreze și să ducă mai departe acest spirit.
Prezența oaspeților noștri din Ungaria și a demnitarilor publici, precum și a reprezentanților comunităților noastre naționale din afara granițelor, dovedește că la „Tusványos” coeziunea națională și gândirea comună ocupă un loc prioritar.
Este o surpriză plăcută că, alături de mulți alții, anul acesta am putut saluta oaspeți și conferențiari distinși veniți din Australia, Slovenia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, dar și din Liban, Cambodgia, Polonia, Venezuela și Germania. În contextul realinierii globale a puterii și al războaielor sângeroase care afectează întreaga lume, prezența și dialogul lor ne întăresc convingerea că – așa cum formulează unul dintre inițiatori, Zsolt Németh – urmarea forței brute și a iluziilor nu mai este o cale viabilă, ci doar diplomația profesionistă și dialogul rațional pot aduce rezultate. Pe acest drum plin de provocări, prim-ministrul nostru, Viktor Orbán, merge înaintea noastră.
Marele absent al taberei noastre de anul acesta este Előd Kincses, avocat luptător pentru libertate și dreptate, erou al rezistenței revoluționare de la Timișoara și al contrarevoluționarelor evenimente tragice din martie negru de la Târgu Mureș. După ce a avut curajul să se opună dictaturii ceaușiste asumându-și riscul apărării noastre juridice curajoase, a fost obligat, ca primul refugiat politic al regimului Iliescu care i-a urmat, să trăiască timp de șase ani în exil. Ceea ce politicienii transilvăneni competenți au omis în mare parte să facă pentru el, să facem noi postum: să-i cinstim viața și opera așa cum se cuvine. Cu atât mai mult cu cât lupta în care și-a implicat ființa până la ultima suflare, nu s-a încheiat nici azi în România, aici, în Transilvania.
„Simt o mare fericire la gândul că, poate pentru prima dată în istorie, la Timișoara, maghiarii, românii, germanii și ceilalți fii și fiice ale popoarelor trăitoare în patria noastră au luptat împreună, în totală înțelegere și unitate de interese. (…) Această minunată armonie trebuie salvată pentru viitor…” – scria Előd Kincses, ca o adevărată mărturisire de credință, în ianuarie 1990. Auzind aceste cuvinte, ne dăm seama ușor că ceea ce lipsește cel mai mult astăzi este tocmai acest spirit unic al Timișoarei, care, în semnul ecumenismului confesional și etnic, promitea reconcilierea româno-maghiară. Acest spirit nobil al întâlnirii și înțelegerii reciproce, care promitea un nou viitor, a fost zdrobit în martie negru 1990 de ticăloși care merită blestemați.
Tabăra și procesul de la Bálványos au fost inițiate, de asemenea, în spiritul Timișoarei. Sunt de neuitat acele vremuri în care, alături de organizatori, se afla și Liga Pro Europa, în frunte cu doamna Smaranda Enache, precum și Fundația Horia Rusu. Dar și participarea lui Adrian Severin și a lui Emil Constantinescu ține deja de trecut – ca să nu mai vorbim de dezbaterea noastră privind autonomia cu președintele de atunci, Traian Băsescu. Marele deficit al taberei noastre este absența partenerilor români. Poate că e cazul să facem și o autocritică în această privință – cu toate acestea, principalul motiv al lipsei de dialog româno-maghiar trebuie căutat, fără îndoială, în faptul că politica românească, visceral anti-maghiară, a pus tabăra de vară de la Tușnad într-o adevărată carantină. Și totuși, dialogul româno-maghiar este indispensabil pentru viitorul nostru comun. Așa cum președintele Donald Trump a declarat în legătură cu America, și pentru noi „Transilvania este pe primul loc” (cf. America first!). Soarta Transilvaniei și a maghiarilor din Transilvania nu poate fi rezolvată fără partenerii – și prietenii – noștri români. De aceea, nu trebuie să mimăm, nici să ne târguim, nici să fim ostili față de partea română, ci trebuie să purtăm un dialog deschis, să negociem și să ajungem la înțelegeri. Aceasta este o provocare extraordinară atât pentru maghiarii din Transilvania, cât și pentru Ungaria – și nu mai puțin pentru români și pentru România.
Nu trebuie să complotăm cu Marcel Ciolacu și Crin Antonescu. Trebuie să evităm, pe cât posibil, implicarea în competițiile de putere din politica românească. E adevărat că pare convenabil să fii la guvernare, dar ca membru al „coaliției monstruoase” românești, și noi suferim din cauza judecății populare a alegătorilor nemulțumiți, care sancționează guvernarea eșuată. E o atitudine lipsită de credibilitate să critici guvernul din fotoliile comode ale puterii. Din fericire, alegătorii UDMR nu s-au lăsat înșelați de gesturile artificial filo-maghiare ale lui Crin Antonescu, însă s-au unit într-un singur glas împotriva accederii amenințătoare a lui George Simion. Alianța Maghiară din Transilvania a susținut încă de la început candidatura lui Nicușor Dan, iar pentru a corecta alegerea greșită a UDMR-ului, a fost nevoie de înțelepciunea matură a alegătorilor maghiari.
Universitatea de vară Bálványos–Băile Tușnad trebuie să plaseze în centrul atenției soarta și viitorul Transilvaniei. Permiteți-mi, în acest sens, să-l citez pe juristul István Dobai, remarcabil reprezentant din Transilvania al dreptului internațional, născut acum o sută de ani, care, împreună cu o echipă selectă de intelectuali, a redactat în 1956 un memorandum adresat ONU cu privire la rezolvarea „problemei transilvănene”. Dintre cele patru variante posibile propuse, de data aceasta voi evidenția doar una – care nu și-a pierdut actualitatea nici până astăzi –, și anume: „Transilvania să rămână sub conducere românească, cu asigurarea autonomiei maghiarilor”.
Aceasta este prima și cea mai importantă teză a dialogului româno-maghiar, de la care nu trebuie să abdicăm; esența ei se poate rezuma astfel: în schimbul teritoriilor transilvănene pierdute, revendicăm drepturi, mai exact – autonomie. Suntem conștienți că pentru politica românească aceasta este o adevărată „capă roșie”, dar știm și că, dacă vrem să trăim, nu putem renunța la această revendicare. În același timp, trebuie să ne menținem ferm poziția privind adoptarea unei legi a minorităților în România, lege pe care diplomația română o sabotează cu o „competență” de-a dreptul măiastră de 105 ani. Ultima dată a zădărnicit adoptarea unei legi promise în 2005, iar din 2022 încoace, amăgește UDMR cu promisiuni goale și oportunist de credul.
Alături de problema autonomiei și a legii minorităților, o chestiune capitală ce impune o abordare în dialogul româno-maghiar este reforma administrativă aflată în prag. „Actualul sistem administrativ nu este capabil să genereze bunăstare.” „Decentralizarea și regionalizarea sunt cheia dezvoltării (…) Regionalizarea aduce prosperitate, în timp ce centralizarea aduce sărăcie locuitorilor” – constată conducerea asociației regionaliste Transilvania Noastră – Erdélyünk – Unser Siebenbürgen. „La transilvanismul proclamat de Károly Kós, între cele două războaie mondiale, au aderat și români, și sași, care au fost de acord cu concepția lui Kós potrivit căreia cele trei națiuni transilvănene – românii, maghiarii și sașii – trebuie să trăiască împreună în respect reciproc”, a declarat Tudor Duică, președintele asociației. Predecesorul Alianței Maghiare din Transilvani, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, în propunerea sa din 2013 privind reorganizarea regională a României, susținea recunoașterea regiunilor istorice – printre altele – ale Bucovinei, Dobrogei, Olteniei, Ținutului Secuiesc și Partium-ului, în cadrul celor trei provincii istorice: Transilvania, Țara Românească și Moldova. În spiritul inițiativei cetățenești europene a Consiliului Național Secuiesc privind regiunile istorice, trebuie să insistăm ca regiunile noastre locuite în majoritate de maghiari să nu fie aruncate într-o situație de minoritate prin reorganizarea administrativă – după modelul slovac.
Principalele noastre probleme și revendicări legitime așteaptă soluționare. În scopul discutării lor fără condiții prealabile și prejudecăți, adresez un apel public către demnitarii statului nostru, să accepte invitația noastră la Universitatea de Vară de anul viitor și, în cadrul parteneriatului politic româno-maghiar existent, să se angajeze într-un dialog deschis și sincer cu privire la chestiunile noastre comune.
În încheiere, permiteți-mi să mă adresez din nou, în afara ordinii de zi, Fraților mei, respectatului și iubitului Auditoriu. La 200 de ani de la nașterea sa, este cuvenit să ne amintim de marele romancier maghiar, Mór Jókai, citând propriile sale cuvinte: „Există o religie – a scris el – în care toți credincioșii adevărați ai tuturor confesiunilor și cultelor se unesc, religie al cărei altar fiecare îl poartă cu sine, al cărei templu nu-l părăsește niciodată. Poruncile acestei religii au fost scrise de mâna lui Dumnezeu; dar nu pe tăblii de piatră, ci în inimile oamenilor. Aceasta este religia iubirii de oameni și a iubirii de patrie. Sunetul clopotelor, psalmodierea, rugăciunea – toate îl slăvesc pe Dumnezeu, dar cel mai mult îl slăvesc pe Domnul faptele bune ale oamenilor” (din scrierea „Amintirea Elisabetei”).
Această „religie”, religia iubirii de oameni și de patrie, să ne unească astăzi în cuvintele și în faptele noastre!
László Tőkés
Rostit în data de 26 iulie 2025 la Universitatea de Vară și Tabăra Studențească „Bálványos” de la Băile Tușnad”
Sursa foto: tokeslaszlo.eu
Recomandăm și:
Viktor Orbán, la Băile Tușnad: BOLOJAN, un politician serios, interesat în succesele româno-ungare