Marcel Ciolacu regretă moartea lui Kissinger: „Contribuția sa va continua prin moștenirea lăsată în domeniul politicii externe și al ideilor politice”
La aflarea veștii morții uneia dintre cele mai proeminente minți ale omenirii, Henry Kissinger, premierul României a transmis un mesaj prin care „regretă” trecerea în neființă a fostului mare diplomat american. Kissinger este cunoscut ca artizanul deschiderii relației dintre SUA și China, dar și în ce privește „încălzirea” relațiilor dintre SUA și URSS, imediat după criza rachetelor din Cuba.
Henry Kissinger a murit la vârsta de 100 de ani. Vestea dispariției sale a fost dată chiar de organizația sa, într-un comunicat de presă. (detalii AICI)
La aflarea veștii, șeful Executivului de la București a transmis un mesaj pe pagina sa de socializare în care afirmă că moștenirea lui Kissinger în domeniul politicii externe și al ideilor politice este o sursă de inspirație pentru tinerele generații.
Regret trecerea în neființă a unui mare om de stat, dr. Henry Kissinger. Contribuția sa va continua prin moștenirea sa în domeniul politicii externe și al ideilor politice și va rămâne o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de diplomați și lideri, a scris Ciolacu pe platforma X.
Apropierea de China, detensionarea relațiilor cu Uniunea Sovietică, pacea cu Vietnamul și Premiul Nobel
Henry Kissinger a devenit o figură influentă în administrația Nixon. Principalele sale realizări diplomatice au implicat China, Uniunea Sovietică, Vietnamul și Orientul Mijlociu. El a dezvoltat o politică de încălzire a relațiilor dintre SUA și Uniunea Sovietică, detensionare care a condus la discuțiile privind limitarea armelor strategice (SALT) în 1969.
A stabilit politica pro-Pakistan în războiul dintre India și Pakistan de la sfârșitul anului 1971, a ajutat la negocierea acordului de armament SALT I cu Uniunea Sovietică (semnat în 1972). A dezvoltat o apropiere între Statele Unite și Republica Populară Chineză (1972), marcând primul contact oficial al SUA cu această națiune de la venirea la putere a comuniștilor chinezi.
Deși inițial a susținut o politică de linie dură în Vietnam și a ajutat la bombardarea Cambodgiei de către SUA (1969-70), Kissinger a jucat ulterior un rol important în politica de vietnamizare a lui Nixon – retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud și înlocuirea lor cu forțe sud-vietnameze.
În 1972, Kissinger s-a angajat în negocieri de pace cu Le Duc Tho din Vietnamul de Nord. Crezând că aceste negocieri au ajuns la o concluzie de succes, la 26 octombrie Kissinger a anunțat că „pacea era aproape”. S-a dovedit, însă, că acordul bilateral nu fusese aprobat de guvernul sud-vietnamez, iar eforturile de pace au ajuns din nou într-un impas.
La jumătatea lunii decembrie, Nixon a autorizat bombardamentele de saturație asupra Vietnamului de Nord, dar până la sfârșitul lunii le-a oprit. Astfel, pe 15 ianuarie 1973, Nixon a încetat orice acțiune militară împotriva Vietnamului de Nord. Puțin mai mult de o săptămână mai târziu, la 23 ianuarie, la Paris, Kissinger a parafat un acord de încetare a focului care prevedea retragerea trupelor americane și care schița mecanismele pentru un acord de pace permanent între cele două Vietnam-uri.
Pentru această încercare de a rezolva conflictul din Vietnam, Kissinger a împărțit Premiul Nobel pentru Pace din 1973 cu Le Duc Tho – refuzând în cele din urmă să primească această distincție.
În ce privește conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina, Kissinger a susținut în repetate rânduri aderarea Ucrainei la NATO. (detalii AICI)
CITIȚI ȘI: