• Publicat:
Puterea Gândului

Ce mai înseamnă „Îmi asum fapta” din gura unui iresponsabil?

Ce mai înseamnă „Îmi asum fapta” din gura unui iresponsabil?
Hotărât să găsească vinovați la ISU pentru tragedia de pe lacul Siutghiol, premierul Victor Ponta vorbea, în ședința de guvern de miercuri, despre „responsabilități care trebuie asumate". Își mai amintește domnia sa, cine și ce anume își asuma în ședința Executivului din 28 august, anul în curs?

Cu un mic efort de documentare, dăm peste discursul cu accente polemice al dlui Ponta însuși, rostit din capul mesei: „Avem azi și ordonanța de urgență cu aleșii locali. Eu îmi asum – spunea cineva că plec din țară; nu plec, plec puțin mai târziu. Cred, în primul rând, că trebuie să deblocăm activitatea autorităților locale și mai trebuie să facem și un pic de dreptate. Că nu cine strigă mai tare are dreptate. Toți aleșii locali din România în 2012 au fost aleși USL cu Crin Antonescu și cu Victor Ponta lângă ei și azi s-au trezit pedeliști cu Blaga și cu Iohannis. Deci, cât o să fie termenul: 45 de zile exact cât a fost în legea PDL-PNL pot să fie independenți, pot să rămână unde sunt sau pot să-și respecte alegătorii. Primarii nu sunt sclavi pe moșia lui Blaga și Iohannis. Pot să fie liberi și pot să-și servească alegătorii și nimic altceva”. Așadar, prim-ministrul Victor Ponta își asuma OUG 55/2014, care suspenda, 45 de zile, interdicția de a schimba partidul, aplicată aleșilor locali, aceeași ordonanță care a mânat spre PSD aproape 500 de primari, aceeași declarată, miercuri, neconstituțională de către CCR.

Decizia Curții nu a produs nici efecte juridice, nici vreun gest de persoană responsabilă, din partea celui care și-a asumat-o.  „Cine a trecut să-i fie de bine, și cu asta basta. Așteptăm să vedem motivarea deciziei CCR în Monitorul Oficial”, zice un deputat PSD, la prima citire. Iar a doua nu va aduce nimic nou, deoarece Curtea Constituțională se spală pe mâini și paseză Parlamentului – adică majorității care a adoptat ordonanța – competența de a hotărî soarta aleșilor care au migrat. Și nu cred că PSD și compania se va grăbi să-i lase pe traseiști fără mandat, să-i întoarcă la matca originară ori să corecteze în alt fel situația politică, electorală și administrativă creată de o manieră neconstituțională.

Poate că judecătorilor CCR nu li se pare gravă suspendarea unui articol de lege prin ordonanță de urgență și,  de aceea, nu au trimis, Parlamentului, un set de recomandări precise, pe care acesta să le urmeze când va pune de acord legea de adoptare a ordonanței cu decizia de neconstituționalitate, dată de Curte. Cazul de față, care a creat un precedent, nu este însă unul de trecut la „și altele”. Ca să-i ofere partidului de guvernământ și prezidențiabilului său avantaje electorale, Executivul a suspendat, de data asta, o interdicție, dar mâine, poimâine, întrerupe, din rațiuni politice, exercitarea unui drept. Avocatul Poporului, numit de partid, nu se bagă și ordonanța e adoptată de Parlament, ce facem atunci? Ne uităm cum se dezvoltă răul și este încălcată Constituția, judecătorii dând din umeri: „Asta e! Nu mai putem repara!”? Am constatat că țipă de răsună în toată Europa, când Guvernul se leagă de domniile lor.

Cât despre premierul Ponta, aflat în plin proces de reinventare politică, nu mă aștept să demisioneze din cauză că a încălcat Constituția, cu scopul de a dobândi foloase electorale necuvenite, în dauna celorlalți competitori. Cel mai probabil, dacă nu va tăcea chitic, va disjunge cauza: și-a asumat, dar nu e responsabil.

Inchide