Chevron. Out of Romania

I-au ajuns blestemele pungeștenilor, zic unii mai slabi de înger.  „O nouă victorie a lui Putin!”, conchid  geostrategii amatori. Au învins ecologiștii, exultă, în dulcea lor naivitate, prietenii naturii. E semn clar că începe războiul, iar cei de la Chevron „nu vor să pice pradă bombelor”, anunță atotștiutorii.

În febra datului cu părerea, nimeni nu-și permite o explicație simplă: explorările au constatat că rezervele nu sunt nici pe departe la nivelul estimat, iar prăbușirea prețului la petrol face exploatarea lor nejustificat de scumpă. Vă reamintesc că premierului Ponta îi scăpase informația, la începutul lui noiembrie: „Se pare că nu avem gaze de șist. Ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu pot să vă spun mult mai mult decât atât, dar nu cred că ne-am bătut pe ceva care există”.  (Estimările fuseseră euforice).  Pe 22 ianuarie, după ce Chevron se retrăsese din estul Ucrainei și anunța retragerea din Polonia, președintele Iohannis observa: „Lucrurile s-au schimbat radical și  exploatarea gazelor de șist, cel puțin în România, nu cred că mai este în zona rentabilității (…) Datorită creșterii prețului petrolului foarte mult, evident că a devenit interesantă această tehnologie, fiindcă a intrat în zona de profitabilitate și atunci unele firme au dorit să înceapă măcar să prospecteze și să încerce să exploateze. Impresia mea este că acum, în această etapă, interesul pentru gazele de șist este în scădere”. 

Mă îndoiesc că opinia publică românească va priza această explicație prozaică – rentabilitatea. Vor mai curge multe scenarii pe Siret, deși adevărul e că, dacă i-ar fi adus profit, compania Chevron nu s-ar fi lăsat intimidată de concurența rusească, sau rușinată de protestatarii de la Pungești, sau impresionată de retorica verzilor noștri.