Cum se amestecă Statele Unite în treburile interne ale domnilor Tăriceanu și Dragnea

„Departamentul de Stat al Statelor Unite se exprimă cum și cât i se permite”, a spus Tudorel Toader.

Dacă pe polonezi, în vară, i-a dojenit, nouă ni se adresează ultimativ și agasat.

Declarația de ieri a Departamentului de Stat nu poate să nu aibă în spate un șir de atenționări, pe varii canale diplomatice. Cele despre care știm sunt declarațiile ambasadorului Klemm. Cei doi șefi ai Camerelor, Tăriceanu și Dragnea, mimează prost că ar fi „neplăcut surprinși”, în ofuscatul comunicatul de răspuns.

„Licuriciul mare” al Doctrinei Băsescu se adresează liderilor politici de la București cum și cât i se permite.

Și cum altfel să i te adresezi, de pildă, lui Dragnea, care nu demult se căciulea pe lângă niște chelneri, sperând să intre într-o poză cu Trump? Poporul român a avut tot dreptul atunci să se simtă „neplăcut surprins” (deși „umilit” ar fi cuvântul mai potrivit).

Accesul de demnitate națională care i-a lovit acum pe al doilea și al treilea om în stat vine cu un sfert de secol prea târziu. Acel sfert de secol în care ar fi trebuit înzestrată Armata, construite autostrăzi, create locuri de muncă, construite spitale, numit un alfabetizat la Educație, acel sfert de secol în care – absorbiți de devalizarea statului – politicienii au pierdut noțiunea binelui public, tratând România ca pe propria feudă.

„Deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului”, răspund astăzi înțepat Tăriceanu și Dragnea. Și bat obrazul Americii, ca niște politruci periculoși: noi v-am cumpărat (rachetele Patriot), ne așteptam și noi – vorba lui Pristanda – la o protecție…, puteați închide ochii, trebuia să aveți încredere în Parlamentul României.

Uitați-vă pe stradă, în serile când gingașa doamnă ministru de Interne scoate jandarmii călări: câți români au încredere în Parlamentul României?